Vanzarea cabinetelor

Evolutia legislatiei privind vanzarea spatiilor proprietate privata a statului sau a unitatilor administrativ teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor in care se desfasoara activitati conexe actului medical.

Evolutia legislatiei privind vanzarea spatiilor proprietate privata a statului sau a unitatilor administrativ teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor in care se desfasoara activitati conexe actului medical.

In contextul necesitatii accelerarii reformei in sistemul sanitar din Romania, se impunea emiterea unui act normativ care sa reglementeze vanzarea spatiilor proprietate privata a statului, sau a unitatilor administrativ-teritoriale avand destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor in care se desfasoara activitati conexe actului medical.

Astfel, initial a fost emisa Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 110/2005, aprobata ulterior cu modificari, prin Legea nr. 236/2006. Inca de la aprobare, acest act normativ a dat nastere la nemultumiri atat din partea cumparatorilor, cat si din partea vanzatorilor spatiilor cu destinatia de cabinet medical. Astfel, pe de o parte, cumparatorii intampinau dificultati in aplicarea normelor legale datorate refuzului autoritatilor locale de a instraina acele spatii, prin neincluderea lor in lista aprobata prin hotararea consiliului local sau a consiliului judetean, cu toate ca spatiile intrau sub incidenta O.U.G. nr. 110/2005. Pe de alta parte, consiliile locale si consiliile judetene, in calitate de vanzatori, considerau ca obligarea printr-un act normativ la instrainarea cabinetelor medicale ar constitui o ingerinta a legiuitorului in exercitarea dreptului de proprietate al acestora.

In aceste conditii, a fost invocata de mai multe ori exceptia de neconstitutionalitate in ceea ce priveste dispozitiile O.U.G. nr. 110/2005, si astfel au fost aprobate si modificate prin Legea nr. 236/2006. Prin decizia nr. 238/09.03.2006 a Curtii Constitutionale s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1-30 din O.U.G. nr. 110/2005 invocata de catre Consiliul Local al Comunei Metes, judetul Alba. In motivarea exceptiei, Consiliul Local al Comunei Metes a sustinut ca textele criticate contravin prevederilor art. 44 alin. 2 si ale art. 120 alin. 1 din Constitutia Romaniei, deoarece obliga unitatile administrativ-teritoriale la vanzarea spatiilor cu destinatia de cabinete medicale, precum si a celor in care se desfasoara activitati conexe actului medical, aflate in proprietatea privata a acestor autoritati.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala a respins-o, constatand ca printr-un act normativ s-a stabilit in competenta consiliilor locale si judetene intocmirea listei cu spatiile avand destinatia de cabinete medicale sau in care se desfasoara activitati conexe actului medical, in aceste conditii nefiind incalcate prevederile constitutionale vizand garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate si nici a celor privind autonomia administratiei publice locale. Pentru aceleasi considerente, prin decizia nr. 70/08.02.2007 a Curtii Constitutionale, a fost respinsa si exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 110/2005 invocata de catre Consiliul Local al Comunei Ilisesti, judetul Suceava. De asemenea, prin decizia nr. 532/31.05.2007 a Curtii Constitutionale s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 si 3, art. 4 si art. 5 din O.U.G. nr. 110/2005, concluzionandu-se ca actul normativ criticat nu ar fi incalcat dreptul de proprietate si nici principiul constitutional al autonomiei locale.

Curtea Constitutionala si-a motivat decizia prin aceea ca O.U.G. nr. 110/2005 a fost emis in scopul finalizarii procesului de reforma in asistenta medicala ambulatorie, astfel ca includerea in continutul normativ al ordonantei de urgenta a unor masuri ce vizeaza dreptul de proprietate nu este de natura sa diminueze sfera garantiilor legale acordate dreptului de proprietate. Mai mult, invocandu-se jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv decizia nr. 136/2001, s-a constatat ca actul normativ criticat nu incalca principiul constitutional al autonomiei locale, deoarece aceasta autonomie locala nu presupune o autonomie de decizie in afara cadrului legal, care este general obligatoriu.

Consiliul Local al Comunei Cuzdrioara judetul Cluj a invocat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4, 8 si 14 din O.U.G. nr. 110/2005, motivat de aceea ca prevederile legale criticate incalca principiul egalitatii in fata legii si dreptul de proprietate privata al unitatii administrativ-teritoriale asupra bunurilor aflate in patrimoniul acestora, prin instituirea obligativitatii vanzarii acestora la un pret impus de legiuitor, ajungandu-se astfel in situatia ca spatiile sa fie vandute la un pret cu mult sub valoarea de piata. Curtea Constitutionala a respins prin Decizia nr. 646/28.06.2007, exceptia de neconstitutionalitate, concluzionand ca nu se poate retine incalcarea principiului egalitatii in fata legii, deoarece dispozitiile legale criticate vizeaza situatia juridica a unor imobile cu destinatie speciala, de cabinete medicale, situatie diferita de a celorlalte imobile supuse vanzarii in conditiile dreptului comun, regimul juridic diferit fiind necesar pentru realizarea procesului de reforma a asistentei medicale ambulatorii.

Putem concluziona astfel ca s-a conturat in decursul anilor 2006-2007 o jurisprudenta generoasa privind constitutionalitatea O.U.G. nr. 110/2005, pozitia constanta a Curtii fiind de respingere a exceptiilor de neconstitutionalitate cu o motivare similara. Totusi, fara a interveni elemente noi de natura a determina o reconsiderare a acestei jurisprudente, prin Decizia nr. 871/09.10.2007 s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a O.U.G. nr. 110/2005, ridicata de Consiliul Local al comunei Bontida, judetul Cluj.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate s-a sustinut ca actul normativ criticat este neconstitutional, deoarece bunurile la care acestea se refera fac parte din domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale, iar nu din domeniul privat, o alta critica fiind aceea ca o institutie publica, respectiv Guvernul Romaniei, nu poate dispune de bunurile proprietate privata apartinand unei alte institutii publice. Examinand art. 1 si art. 4 alin. 1 din actul normativ criticat, Curtea Constitutionala a constatat ca prin obligarea autoritatilor locale de a intocmi o lista completa a spatiilor cu destinatia mentionata si prin obligarea acestora de a vinde bunurile respective, se incalca in mod vadit dreptul unitatilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispozitiei, ca atribut esential al dreptului de proprietate, reglementand un transfer silit de proprietate si aducand atingere dispozitiilor art. 44 alin. 1 din Constitutia Romaniei privind garantarea dreptului de proprietate privata.

De asemenea, s-a constatat ca actul normativ criticat incalca si dispozitiile art. 34 din Constitutie privind dreptul la ocrotirea sanatatii, datorita riscului schimbarii in viitor a destinatiei spatiilor achizitionate in baza acestei legi, situatie in care statul nu va mai dispune de baza materiala necesara pentru a putea garanta dreptul cetatenilor la ocrotirea sanatatii. Analizand dispozitiile art. 8 si ale art. 14 din O.U.G. nr. 110/2005, Curtea a constatat caracterul neconstitutional al acestora, pe considerentul ca preturile maximale de vanzare stabilite prin lege nu tin seama de valoarea de piata a bunului, disproportia vadita dintre aceste valori reflectand in cauza un pret neserios, incalcandu-se astfel normele constitutionale prevazute de art. 44 alin. 1 si alin. 3 din Constitutie. In motivarea acestei solutii, Curtea Constitutionala a invocat jurispridenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv „Cauza James si altii impotriva Marii Britanii, 1986”, potrivit careia privarea de proprietate impune obligatia de despagubire a proprietarului raportat la valoarea bunului, cu plata unei sume rezonabile.

In concluzie, considerand ca prevederile legale analizate constituie insasi esenta actului normativ criticat, Curtea Constitutionala a constatat ca actul normativ este, in ansamblul sau, neconstitutional. Datorita faptului ca in termen de 45 de zile de la publicarea Deciziei Curtii Constitutionale, Parlamentul sau Guvernul nu au pus prevederile O.U.G. nr. 110/2005 in acord cu dispozitiile Constitutiei, aceasta ordonanta si-a incetat efectele, in conformitate cu reglementarile cuprinse in art. 147 din Constitutie.

Recent, pe site-ul Ministerului Sanatatii Publice, a fost afisat proiectul de ordonanta de urgenta privind vanzarea spatiilor proprietate privata a statului sau a unitatilor administrativ teritoriale cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor in care se desfasoara activitati conexe actului medical.
Modificarile propuse sunt intr-adevar de substanta, in special cele vizand dreptul proprietarului spatiului de a opta pentru vanzarea acestuia, modalitatea de stabilire a pretului si modalitatea de plata, cat si destinatia speciala a acestor spatii. Astfel, daca prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 110/2005 instituiau obligatia consiliilor judetene si locale de a aproba lista spatiilor ce urmau a fi vandute in conditiile acestui act normativ, dispozitiile art. 4 alin. 1 din proiectul de ordonanta de urgenta instituie posibilitatea consiliilor judetene sau locale de a aproba prin hotarare lista spatiilor ce urmeaza a fi vandute. In ceea ce priveste pretul de vanzare, art. 8 din O.U.G. nr. 110/2005 prevedea preturi maximale pe localitati, diferentiat pe categorii de localitati, conform dispozitiilor Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national. Noul proiect legislativ reglementeaza la art. 7 stabilirea pretului de vanzare a spatiului medical exclusiv prin negociere directa intre cumparator si comisie, pornindu-se de la pretul de vanzare din raportul de evaluare.

Raportul de evaluare se intocmeste de catre un evaluator selectat prin licitatie publica de catre autoritatea administratiei publice locale. Valoarea investitiilor efectuate de catre solicitantul spatiului se poate deduce din pret numai daca investitiile au fost realizate cu acordul proprietarului, al detinatorului dreptului de administrare sau in baza contractului de concesiune, valoarea acestora neputand depasi jumatate din pretul stabilit in raportul de evaluare. Valoarea finala de vanzare a spatiului este stabilita de catre autoritatile locale prin inmultirea pretului stabilit de evaluator, cu un indice care reflecta necesitatea serviciului medical in localitatea sau zona in care fucntioneaza cabinetul medical. Criteriile pentru stabilirea acestui indice se vor aproba prin ordin comun al Ministerului Sanatatii Publice si al Ministerului Internelor si Reformei Administrative, avizat de Colegiul Medicilor din Romania si Colegiul Medicilor Dentisti din Romania. Fata de dispozitiile art. 13 din O.U.G. nr. 110/2005, referitoare la vanzarea spatiilor cu plata in rate, prevederile art. 12 din proiectul de ordonanta de urgenta statueaza pe langa avansul de 15% din pretul de vanzare si ratele esalonate pe un termen intre 10 si 15 ani, si plata unei dobanzi anuale de 10% si comisioanele aferente, dobanda fiind stabilita la data incheierii contractului de vanzare-cumparare, in functie de evolutia pe piata a dobanzii bancare.

Referitor la situatiile care atrag rezilierea contractului de vanzare-cumparare, noul proiect legislativ prevede ca se considera reziliat de drept contractul nu doar in cazul in care nu se platesc la scadenta 4 rate, ci si in cazul in care nu se respecta clauzele contractuale. Aceasta ultima situatie, in modalitatea propusa, consider ca nu este echitabila, atata vreme cat pentru nerespectarea oricarei clauze contractuale, sanctiunea juridica este cea mai grava, respectiv rezilierea de drept. Destinatia spatiului medical, ulterior cumpararii, era reglementata de dispozitiile art. 11 din O.U.G. nr. 110/2005, potrivit caruia, la cererea noului proprietar, destinatia spatiului medical putea fi schimbata cu acordul conform al autoritatii de sanatate publica judetene, al Colegiului Medicilor din Romania sau al Colegiului Medicilor Dentisti din Romania, al consiliului local sau judetean si al casei judetene de asigurari de sanatate. Art. 10 din proiectul de ordonanta de urgenta interzice complet schimbarea destinatiei spatiului medical, stipuland ca spatiile dobandite in conditiile ordonantei de urgenta nu pot fi instrainate, inchiriate sau folosite de cumparator pentru alte activitati decat in scopul desfasurarii activitatii medicale, incalcarea acestei conditii atragand nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare a spatiului medical.

Existenta unui cadru legal prin care sa se asigure accesul medicilor la cumpararea spatiilor medicale este o prioritate a reformei sistemului sanitar ambulatoriu.

Existenta unui cadru legal prin care sa se asigure accesul medicilor la cumpararea spatiilor medicale reprezinta in momentul de fata o prioritate pentru reforma in sistemul sanitar ambulatoriu, avand in vedere faptul ca dobandirea de catre medic a dreptului de proprietate asupra spatiului in care isi desfasoara activitatea este o conditie esentiala pentru stimularea investitiilor la cabinetele medicale si, implicit, pentru cresterea calitatii actului medical.