Tulburarile anxioase

Autor: Dr. Corina Aurelia Zugravu

Tulburarile anxioase afecteaza anual milioane de
oameni. Spre deosebire de anxietatea usoara si
pe termen scurt cauzata de evenimente curente
din viata de zi cu zi, tulburarile anxioase dureaza
cel putin 6 luni si, netratate, se pot intensifica.
Fiecare tulburare anxioasa are propriile simptome,
dar cele mai multe se concentreaza in jurul sentimentelor
de frica irationala si excesiva.

Principalele tulburari anxioase sunt
sindromul de panica, tulburarea
obsesiv-compulsiva, sociofobia,
fobiile specifice, tulburarile de
stress posttraumatic si tulburarea
anxioasa generalizata.

Sindromul de panica

Se caracterizeaza prin atacuri bruste de
teroare, insotite, in general, de tahicardie,
transpiratii profuze, senzatie de slabiciune sau
lesin, vertij. De multe ori individul are senzatii
de caldura intensa sau frig extrem, mainile ii
pot tremura sau le resimte amortite. Frecvent
apar senzatii de greata, dureri in piept sau sufocare.
Atacul de panica produce subiectului un
sentiment de irealitate, o teama de o pedeapsa
iminenta, sau teama ca isi va pierde controlul.
Tot atac de panica este considerata si teama de
eventuala aparitie a unor simptome de boala.
Indivizii cred frecvent ca au un infarct, ca innebunesc
sau ca sunt in pragul mortii. Atacul
de panica poate aparea oricand, chiar si in timpul
somnului. Dureaza in medie 10 minute,
dar unele simptome pot tine mai mult.
Atacurile de panica repetate pot fi o
piedica majora in calea desfasurarii activitatii
de zi cu zi, oamenii incepand sa evite locurile
in care acestea s-au decansat, chiar daca
este vorba de puncte esentiale ale existentei
(lif tul, un anume magazin, farmacia, automobilul
personal, etc). Aproape o treime din cei
cu sindrom de panica evita sa mai iasa din casa
sau sunt gata sa faca fata unei circumstante
declansatoare de panica, numai alaturi de
personae apropiate.

Dintre toate tulburarile anxioase, sindromul
de panica este forma care raspunde
cel mai bine la tratament, fie ca este vorba
de medicatie, fie de psihoterapie cognitiva,
amandoua schimband paternurile mentale
care duc la teama si anxietate.
Sindromul de panica poate fi acompaniat
de alte probleme grave (depresia, alcoolismul,
utilizarea drogurilor) care au nevoie de
un tratament separat.

Sindromul obsesiv-compulsiv

Sindromul obsesiv-compulsiv se caracterizeaza
prin prezenta obsesiilor (ganduri
persistente si deranjante) si a ritualurilor
(compulsii), executate in scopul controlului
anxietatii produse de obsesii. In final, individul
ajunge sa fie pur si simplu controlat de
ritualuri. Un exemplu larg raspandit este cel
al persoanelor care se tem de microbi si ajung
sa se spele de un numar mare de ori pe maini,
provocandu-si chiar leziuni ale acestora. Un
alt exemplu este cel al indivizilor care, din
teama de a arata necorespunzator in fata anturajului,
se piaptana foarte des, privindu-se
in oglinda, de care ajung uneori sa nu se mai
poata indeparta (sunt „prinsi” in oglinda). Departe
de a oferi placere, ritualul este resimtit
ca penibil si in cel mai bun caz ofera o usurare
de scurt timp in raport cu anxietatea creata de
gandurile obsesive.

Sindromul este frecvent acompaniat de
tulburari de comportament alimentar, depresie
sau alte forme de anxietate patologica.
Ins talarea sindromului este de regula precoce,
la varste tinere si se banuieste ca exista conditii
favorizante familiale.

Sociofobia

Sociofobia caracterizeaza indivizii care
sunt in cotidian excesiv de constiinciosi si
extrem de anxiosi. Ei au o teama intensa,
persistenta, cronica de a fi urmariti si judecati
de altii si de a fi surprinsi facand lucruri care
sa-i puna intr-o lumina jenanta. Desi cei
mai multi oameni cu sociofobie realizeaza ca
ceea ce resimt nu este rezonabil, recunosc ca
nu sunt capabili sa treaca peste respectivul
sentiment. Sociofobia poate fi legata doar
de o anume circumstanta (de exemplu, de
vorbitul in public) sau se poate generaliza,
aparand cand individul este in afara cadrului
familial. Puseul de anxietate este insotit, ca si in alte afectiuni, de simptome somatice:
eritem facial, greata, dificultati de exprimare,
tremor. Astazi exista dovezi ca afectiunea are
o componenta ereditara.

Fobiile specifice

Fobiile specifice reprezinta starile de teama
intensa si irationala fata de ceva care nu ar trebui
sa fie ascociat cu o astfel de stare. Printre
cele mai obisnuite fobii sunt de amintit cele
fata de: sange, caini, diverse insecte sau reptile,
spatii inchise, inaltime, apa, zbor. Fobiile
nu trebuie confundate cu teama extrema,
pentru ca ele sunt absolut irationale. Indivizii
sunt constienti de fobie, dar numai gandul
la aceasta le poate provoca un atac de panica
sau anxietate severa. Fobiile apar de obicei in
copilarie, iar cauza lor nu este bine inteleasa.
Ajutorul medicului nu este cautat decat daca
fobiile apar fata de situatii greu de evitat in
mod curent, insa sunt de regula rezolvabile
prin psihoterapie.

Sindromul de stress
post-traumatic

Sindromul de stress post-traumatic se
dezvolta dupa o situatie de trauma extrema,
care a implicat leziuni fizice grave sau
amenintari cu astfel de leziuni. Sindromul a
fost descris pentru prima data la veteranii de
razboi, dar poate fi asociat unei multitudini de
circumstante (viol, rapire, accidente diverse,
explozii, tortura, dezastre naturale). Printre
simptomele cele mai importante amintim
disparitia afectiunii fata de persoanele apropiate,
lipsa de interes fata de activitatile care
altadata faceau placere, iritabilitatea, violenta
crescuta si agresivitatea. Indivizii evita orice
circumstanta care le reaminteste de incidentul
originar si retraiesc in mod repetat trauma.
Aceste retrairi se numesc „flashback”-uri si
constau din sentimente, imagini, mirosuri si
sunete, fiind declansate de evenimente banale.
In timpul unui flashback, indivizii pot pierde
contactul cu realitatea si pot avea senzatia ca
retraiesc cu adevarat intamplarile respective.
Simptomele de stress post-traumatic nu apar
la orice persoana traumatizata si, pentru a fi
diagnosticate ca atare, trebuie sa dureze cel
putin o luna. Evolutia bolii este variabila, de
la vindecare, pana la cronicizare.

Tulburarea anxioasa generalizata

Tulburarea anxioasa generalizata este
descrisa la indivizi care traiesc intr-o stare
continua de ingrijorare si tensiune, fara a exista
un motiv. Oamenii anticipeaza diverse
catastrofe si sunt afectati peste masura de probleme
imaginare create de bani, probleme familiale,
probleme la locul de munca, etc. Pentru
a fi diagnosticata afectiunea, simptomele
trebuie sa existe de cel putin 6 luni. Subiectii
realizeaza ca ceea ce traiesc nu este adecvat
realitatii, nu se pot relaxa, se enerveaza repede
si au dificultati de concentrare. Printre simptomele
de acompaniament, cele mai frecvente
sunt: cefaleea, tensiunea musculara, astenia,
tremuraturile, iritabilitatea, transpiratiile, grea –
ta, mictiuni sau defecari frecvente, lipsa de
aer, flush-uri. Afectiunea in forma usoara nu
interfera major cu activitatea profesionala si
cu viata sociala.

Daca este diagnosticata tulburarea anxioasa,
ea trebuie incadrata corect si trebuie
identi ficate problemele cu care coexista, cum
ar fi depresia, abuzul de substante sau alcoolismul.
Aceste probleme au uneori un efect atat
de puternic, incat e necesar sa fie aduse sub
control inainte de a incepe tratarea anxietatii.
Medicatia antianxioasa nu vindeca afectiunea,
dar o tine sub control pe parcursul
psihoterapiei. Ea include medicamente antidepresive,
anxiolitice si betablocante. Psihoterapia
cea mai eficienta este terapia cognitivcomportamentala,
cu o durata de aproximativ
12 saptamani, aplicata individual si/sau in
grup.