Tulburarea bipolara

Paleta de manifestari in cazul tulburarii bipolare este atat de larga incat, un individ
poate avea multiple schimbari de stare intr-un an, sau poate sa nu experimenteze
simptome decenii la rand. Pacientul cu o astfel de suferinta va manifesta o gama de
simptome unica, specifica propriei personalitati, precum si circumstantelor vietii sale.

Majoritatea dintre noi
experimentam schimbarile
de stare la un nivel acceptabil.
Ne intristam la
un esec, ne bucuram daca
obtinem un premiu. In cazul schimbarilor
de stare bipolare, nivelul de intensitate este
insa atat de amplificat, incat trece dincolo
de pragul de confort, iar capacitatea individului
de a functiona si bucura de viata este
handicapata.

Prevalenta tulburarii bipolare este in
general estimata la 1%, cele mai ridicate procentaje
din Europa gasindu-se in Germania,
Franta, Italia.

Tulburarile de stare sunt clasificate conform
DSM-IV-TR in doua categorii majore:
unipolare si bipolare, in functie de tipurile
de manifestari diagnosticate. Pacientii
care experimenteaza doar episoade de depresie
se incadreaza in categoria celor care sufera
de tulburari unipolare, deoarece lipsesc simptomele
hipo/maniacale specifice tulburarilor
bipolare.

Tipuri

Tulburarea bipolara, numita depresie
maniacala pana in anii 80, este un diagnostic
care descrie tipare de schimbari anormale
si severe de stare, esalonate de la depresie la
manie (de unde si termenul „bipolar” – traversarea
de la o stare extrema la alta).

Tulburarile de stare sunt diagnosticate
pe baza recurentei episoadelor simptomatice,
fapt destul de complicat avand in vedere
diferitele combinatii de simptome care pot
aparea in asociatie cu acest tip de tulburari.
Exista patru variante ale tulburarii biplare
catalogate de DSM-IV-TR:

– Tulburarea bipolara I
– Tulburarea bipolara II
– Tuburarea ciclotimica
– Tulburarea bipolara FAS (fara alta
specificatie)

Tulburarea bipolara I este tipul clasic de
tulburare bipolara, caracterizata prin atacuri
maniacale si depresii paralizante.

Caracteristici:

Starea

• Episoade maniacale complete
• Episoade depresive complete

Alte caracteristici

• Episoade netratate recente
• Halucinatii frecvente
• Episoade trifazice
• Recidive care se inmultesc odata cu varsta

Tulburarea bipolara II este caracterizata
de episoade depresive complete si episoade de
hipomanie.

Caracteristici:

Starea

• Episoade depresive complete
• Episoade hipomaniacale

Alte caracteristici

• Timp de somn prelungit, apetit exagerat
in timpul depresiilor
• Cronicizarea depresiilor
• Antecedente de tulburare bipolara II in
istoria medicala a familiei
• Prima spitalizare la varsta tarzie
• Numar redus de spitalizari
• Posibil risc de alcoolism

Tuburarea ciclotimica este caracterizata de perioade scurte (zile sau saptamani), de
simptome depresive si de hipomanie, separate
de perioade – de asemenea scurte, de normalitate.
Pacientul nu experimenteaza episoade
complete de depresie sau de manie.

Caracteristici:

Starea

• Stari alternative de depresie si hipomanie
usoara
• Cicluri neregulate (de ordinul zilelor)
• Doar perioade scurte de stari normale

Alte caracteristici

• Pacientii se trezesc deseori cu stari
schimbate fara motiv
• Tiparul comportamental apare in
adolescenta tarzie
• Confundata frecvent cu problemele
„de personalitate”
• Uneori evolueaza inspre tulburarea
bipolara I sau II

Tulburarile FAS – tulburare bipolara
atipica: se carcaterizeaza prin perioade de
stari anormale de surescitare, care nu indeplinesc
criteriile specifice celorlalte sub-tipuri.
Spre exemplu, o persoana poate trece prin
stari de surescitare urmate de un episod de
depresie. Simptomele de hipomanie sunt prea
scurte, sau prea rare, ca sa se califice drept tulburare
bipolara II, dar s-ar putea califica drept
tulburare FAS. De asemenea, o persoana cu 4
sau 10 hipomanii, dar fara depresii, ar putea
fi diagnosticata cu tulburare FAS.

Diagnosticul

Nu exista analize specifice care sa diagnosticheze
tulburarea bipolara. Nu se cunoaste
inca baza biologica si chimica a acestei
afectiuni. In ciuda numeroaselor incercari de
a analiza li chidele corporale si tesutul cerebral
al pacientilor, nu s-a ajuns, in ciuda tehnologiei
avansate, la concluzii stiintifice privind un
sistem de diagnosticare al tulburarii bipolare.
Instrumentul de diagnosticare este examinarea
statusului mental, care consta in observarea
tiparelor verbale si de comportament,
adresarea unor intrebari relevante pentru determinarea
proceselor de gandire si de stare
ale individului, precum si evaluarea altor aspecte
ale functionarii mentale, cum ar fi concentrarea
si memoria. La finalul acestui proces
de anamneza si examinare, ar trebui sa
obtinem un tablou destul de clar al simptomelor
pe care le experimenteaza individul.

Pe cine afecteaza si cand?

Tulburarea bipolara se declanseaza deseori
in adolescenta sau la maturizare. Primele
simptome afective apar in prima adolescenta
sau chiar in preadolescenta. De obicei,
rastimpul dintre primele simptome si tratament
este considerabil, ceea ce poate avea
consecinte nefaste asupra personalitatii si a
functionarii sociale a individului, ducand
chiar la morbiditate ridicata.

Cu cat mai timpuriu se manifesta tulburarea
bipolara, cu atat incidenta ca ea sa
aiba surse genetice in istoria familiei este mai
mare. Declansarea timpurie a tulburarii bipolare
consta de obicei in episoade de depresie
care pot fi destul de numeroase inaintea
primului episod de hipomanie. Depresia cu
trasaturi psihotice poate fi un factor important
pentru diagnosticarea tulburarii bipolare,
ca si starile mixte sau ciclurile rapide.
Simptome ale tulburarii bipolare
pot aparea si in prima copilarie. La copii,
afectiunea se manifesta ca o mixtura
continua de manie si depresie. Acest ciclu
rapid si grav intre stari produce iritabilitate
cronica si putine episoade clare de normalitate.
Mamele unor pacienti diagnosticati cu
tulburare bipolara au declarat ca acestia dormeau
haotic si erau greu de linistit, la aceste
simptome adaugandu-se si episoade de furie
incontrolabila.

Tratamentul

Tratamentul medicamentos consta in
genere in stabilizatori de stare, scopul fiind
mentinerea starilor pacientului in limite normale.
Medicamentele frecvent folosite, si care
s-au dovedit si eficiente, sunt lithiumul (antidepresiv,
previne recidiva), valproatele (antimaniacal),
carbamazepina, oxcarbazepina,
olan zepina (anti-depresiv, anti-maniacal).
Toate aceste substante sunt un tratament eficient
pentru manie si functioneaza si ca inhibitor
de recidive.

Psihoterapia poate constitui un tratament
eficient pentru tulburarea bipolara. In special
trei genuri de psihoterapie au castigat credibilitate
pana in prezent: terapia centrata pe
familie, psihoterapia interpersonala si terapia
cognitiv-comportamentala.

Efecte asupra functionarii sociale

Fiind o tulburare de stare, are efecte
vizibile atat in cadrul comunitatii proxime a
pacientului (familie, prieteni, etc.), cat si in
contexte sociale care presupun un grad ridicat
de formalitate.

Persoanele care manifesta simptomele
initiale ale maniei, au episoade de entuziasm
exacerbat. Din pacate, acest gen de entuziasm,
fiind nefondat, poate rezulta in consecinte
negative asupra diverselor aspecte ale vietii
pacientului. Mania este deseori asociata cu
probleme semnificative si uneori grave din viata cotidiana, ducand la disruptii
in normalitatea financiara, profesionala sau
afectiva a individului.

Hipomania nu cauzeaza probleme de
aceeasi amploare sau profunzime ca mania,
iar pentru unii pacienti, poate fi chiar un episod
de buna dispozitie si de productivitate
ridicata. In ciuda aspectului sau calin, hipomania
poate fi o sursa la fel de generoasa de
disfunctii ca si mania, determinand consecinte
negative. Un individ care experimenteaza un
episod de hipomanie poate sa se lanseze intr-
o serie de cumparaturi, care sa ii pericliteze
stabilitatea financiara pe termen scurt
sau lung, asa cum anumite replici formulate
intr-un context social, pot avea consecinte
negative asupra relatiilor cu persoanele din
anturaj. Hipomania apare deseori imediat
inainte sau dupa stari grave, fiind asociata cu
episoade maniacale finalizate prin depresii severe.
Astfel, un episod hipomaniacal poate fi
un semn ca persoana afectata va experimenta
la scurt timp un episod maniacal sau se va
prabusi intr-o depresie puternica.

Iritabilitatea si furia sunt senzatii asociate
frecvent cu hipomania, mania si depresia
la pacientii suferind de tulburari bipolare.
Manifestarile se concentreaza in jurul
unei presiuni interne, a unui sentiment de
«urgenta», povara sau sensibilitate exagerata
fata de mediul de interactiune. Pacientii descriu
aceste momente ca un impuls agresiv conflictual
pe care si-l explica prin cuvintele sau
actiunile celorlalti, nu prin propria lor stare,
astfel justificand reactia lor exacerbata la
situatii contextuale in principiu benigne. Cei
aflati in contact cu persoanele suferind de tulburare
bipolara, trebuie sa nu uitate ca apelul
la ratiune este inutil in astfel de momente, deoarece
pacientii nu pot exercita nici un control
asupra starii lor, asa cum ne asteptam din partea
unor indivizi care au practica interiorizarii sau
a rationalizarii propriilor senzatii si sentimente.
Sursa disfunctiilor sociale ale persoanelor diagnosticate
cu tulburare bipolara consta tocmai
in faptul ca, mecanismele de control psihic nu
functioneaza normal, astfel incat nu ne putem
astepta ca pacientii sa «iasa » pur si simplu din
starea lor, sau sa exercite o comunicare normala
cu mediul.

Familiilor si prietenilor persoanelor cu
tulburari bipolare li se recomanda stabilirea
unui mediu linistit, calm, in care chestiunile
incarcate emotional sa fie discutate pe un
ton coborat. Adeseori, pacientii se plang ca
manifestarile lor emotionale sunt puse mereu
pe seama bolii, in timp ce persoanele care
interactioneaza cu ei se plang de intensitatea
cu care pacientii reactioneaza in astfel de
situatii emotionale. In acest context, comunicarea
echilibrata poate fi mentinuta atat prin
stabilirea unui climat de interactiune lejer,
lipsit de intensitate, cat si prin concentra rea
asupra aspectelor pozitive ale interactiunii,
mai ales prin replici de apreciere pozitiva la
adresa pacientilor.