Soarele si fotoimbatranirea

Expunerea cronica, prelungita si de la varste fragede la soare duce la aparitia timpurie a semnelor de imbatranire ale pielii in zonele neacoperite. Acest proces este cunoscut sub numele de fotoimbatranire.

Soarele emite permanent radiatii electromagnetice. Cele care ajung pe suprafata pamantului dupa trecerea prin atmosfera sunt reprezentate de radiatii ultraviolete (UV A si UV B), lumina vizibila si o parte din radiatiile infrarosii. Cantitatea radiatiilor nu este constanta. Ea depinde de momentul zilei, de sezon si localizarea geografica.

Pielea este cel mai mare organ al corpului uman. Printre multiplele functii ale acesteia se numara si protectia impotriva radiatiilor solare.

Tegumentul uman este compus din trei straturi. Stratul cel mai extern este epidermul. Acesta este alcatuit in special de keratinocite care sunt formate in straturile bazale si migreaza ascendent pentru a se diferentia complet la suprafata pielii. Este nevoie de aproximativ 4 saptamani pentru a realiza acest proces. Alte celule importante de la nivelul epidermului sunt melanocitele si celulele Langerhans. Primele dau culoarea pielii si sunt intalnite in special la nivelul jonctiunii dermo-epidermice. Exista, de asemenea, si un numar mic de limfocite imprastiate.

Dermul este structura de rezistenta a pielii. Este alcatuit din doua straturi. Primul se numeste papilar si este format din tesut conjunctiv bogat in substanta fundamentala, fibroblasti, celule pigmentare, fibre de reticulina, fibre elastice si elemente vasculonervoase. Al doilea strat este dermul reticular, caracterizat de prezenta unui mare numar de fibre de colagen dispuse in fascicule tangentiale si perpendiculare pe suprafata pielii, fibre si lame elastice si putini fibroblasti.
Hipodermul este alcatuit din tesut conjunctiv lax si contine numerosi paniculi adiposi. La acest nivel se gasesc glomerulii glandelor sudoripare, partea profunda a foliculilor pilosi, elemente vasculare si nervoase, si in unele regiuni muschi pilosi.

Protectia organismului impotriva radiatiilor solare este data de prezenta melaninei din melanocite. Cantitatea acestui pigment este variabila in functie de mediul extern, de rasa si materialul genetic al individului. Persoanele cu pielea mai inchisa la culoare si rasa neagra sunt mai protejate fata de ultraviolete. Melanocitele contin organite specializate in sinteza melaninei, melanozomii, care progreseaza dinspre zona perinucleara spre cea dendritica trecand prin diferite stadii. Diferentele de culoare dintre pielea alba si cea neagra se datoreaza melanocitelor si melanozomilor. Desi nu exista diferente de densitate a melanocitelor intre cele doua tipuri de piele, melanocitele din pielea neagra sunt mult mai mari, mai dendritice, o proportie mai mare din ele continand melanina. Melanozomii din pielea neagra sunt mai numerosi, mai mari, dispersati, cu un continut mai bogat in melanina; ei sunt degradati mai lent de enzimele lizozomale, odata transferati keratinocitelor. Melanozomii din pielea alba sunt mai mici, mai agregati in grupuri de 2-3. Aceste agregate fiind legate de membrana unui fagolizozom sunt distruse mai rapid. Printre factorii care stimuleaza melanogeneza figureaza hormonii stimulanti ai melanocitelor (melanotropine, alfa MSH, gamma MSH), estrogeni, progesteronul, ACTH, unele prostaglandine, cupru, arseniu si radiatiile ultraviolete.

Printre factorii care inhiba melanogeneza sunt tiamina, acidul ascorbic, hidrochinona, mercurul, argintul.

Ultravioletele B (280-315 nm) pot ajunge pana la nivelul hipodermului, pe cand cele de tip A (315-400 nm) se opresc la nivelul dermului. Ajunse in straturile pielii, aceste radiatii pot determina aparitia unor modificari structurale. O calitate periculoasa a ultravioletelor este de a figenotoxice. Ele pot determina mutatii in genomul celular care pot avea ca rezultat transformarea maligna a acestora. Se pare ca un alt efect al radiatiilor solare este supresia raspunsului imun mediat celular fata de anumite antigene. Acest lucru este realizat pentru a preveni inflamatia excesiva in pielea expusa la soare, dar daca apare in acelasi timp cu o infectie sau o oncogena atunci pot fi dezavantaje pentru gazda. Expunerea la soare este incriminata in aparitia carcinomului cu celule scuamoase si a celui cu celule bazale. Ultravioletele mai pot induce si producerea radicalilor liberi, proces incriminat in mecanismul aparitiei fenomenelor imbatranirii.

Prin expunerea la radiatii ultraviolete apare la nivelul pielii un proces inflamator. Acesta este caracterizat de invadarea dermului de catre monocite si neutrofile. Aceste celule contin radicali liberi care se elibereaza in tesut, ducand la distrugerea lui. Ultravioletele pot determina si direct oxidarea si ionizarea diferitelor substante.

Radicalii liberi sunt molecule instabile, datorita prezentei unui electron liber la nivelul paturii externe, cu tendinta de a redeveni foarte rapid la o stare stabila si ,din aceasta cauza, sunt foarte reactivi. Au tendinta de a dona un electron catre un acceptor apropiat (reactie de reducere), sau sa accepte unul de la un donator apropiat (reactie de oxidare). Ca urmare, au o influenta majora asupra reactiilor redox atat de importante in organism. Tintele principale sunt reprezentate de complexele moleculare care cedeaza sau accepta usor un electron: cele ce contin grupari sulfhidril/ bisulfit sau metale, ca fierul sau cuprul. Practic orice tip de molecula: ADN, proteina, lipid, carbohidrat, poate fideteriorata. Radicalii liberi sunt implicati in procesul de imbatranire prin acumularea in timp a unor cantitati din ce in ce mai mari de ADN deteriorate si, ca urmare, de proteine si molecule modificate si prin efect direct de distrugere a structurilor inconjuratoare.

Se produc modificari structurale la nivelul dermului. Numarul fibrelor de elastina scade iar catabolismul colagenului este crescut. Distrugerea colagenului este urmata de reparare, dar acest proces nu este perfect si, cu timpul, apare o pierdere neta de colagen, pielea fiind din ce in ce mai fragila.

Riduri fine sau adanci, pigmentare neregulata, tegumente aspre, inflamate, pete maro si telangiectazii caracterizeaza pielea fotoimbatranita. Zone rosii displazice si prost definite de keratoza actinica sunt asociate cu o distrugere mai severa si cu un risc mai crescut de a dezvolta cancer de piele. Pielea per ansamblu poate fi hipertrofica sau atrofica in functie de starea generala a pacientului si de severitatea leziunilor produse de expunerea la soare.

Purpura actinica (numita si purpura Bateman, purpura solara sau purpura senila) este caracterizata de aparitia unor zone echimotice pe fata de extensie a antebratului la persoanele varstnice. Aceasta se considera a fi cauzata de extravazarea hematiilor din vasele de sange friabile datorita tesutului conjunctiv distrus de radiatiile solare. De multe ori la acesti pacienti se pune un diagnostic gresit de trombocitopenie, insa datele de laborator arata ca numarul si functia plachetara sunt normale. Pseudocicatrici stelate depigmentate la nivelul extremitatilor insotesc de asemenea fotoimbatranirea. Fumatul exacerbeaza aparitia ridurilor mai grosiere.

Schimbarile histologice aparute la nivelul pielii afectate de radiatiile solare includ displazia si atipia, scaderea numarului de celule Langerhans, si aparitia elastozei dermale (depozite de fibre elastice anormale). Pierderea raspunsului inflamator si imunologic este mai accentuata decat in imbatranirea intrinseca izolata.

Fotoimbatranirea se poate insoti si de alte afectiuni cauzate de radiatiile solare. Carcinomul cu celule bazale este cel mai des intalnit tip de cancer de piele. Un nodul pigmentat cu crestere lenta se poate transforma intr-o leziune ce nu se mai vindeca. Este cel mai des localizat pe frunte sau nas. Pe trunchi poate lua aspectul unei zone rosii uscate ce se extinde.

Boala Bowen (carcinom cu celule scuamoase in situ) ia aspectul unor cruste multiple si rosii ce cresc incet, in special la nivelul membrelor inferioare.

Carcinomul cu celule scuamoase poate creste rapid dand nastere unui nodul sensibil acoperit de cruste. Se intalneste mai ales in zonele expuse, in special urechi, buze, maini si membre inferioare si de obicei se dezvolta dintr-o keratoza solara.

Melanomul este cel mai rar dar si cel mai agresiv tip de cancer de piele. Poate sa afecteze atat persoane tinere cat si batrane. Ia de obicei aspectul unei alunite care creste repede. In stadii precoce poate fi vindecat.

Tinand cont ca efectele radiatiilor sunt cumulative, prevenirea fotoimbatranirii are un succes mai mare daca se incepe din copilarie. Se recomanda evitarea expunerii directe la soare puternic si folosirea unei creme de soare cu un factor de protectie ridicat. Persoanele de orice varsta trebuie incurajate sa poarte palarii si sa isi acopere umerii. De asemenea trebuie descurajat fumatul, acesta agravand evolutia fotoimbatranii.

Pentru evitarea accentuarii aspectelor clinice prezentate mai sus se poate incerca un tratament medicamentos. Retinoizii topici (acid all-trans retinoic) s-au dovedit eficienti in ameliorarea simptomelor. Imbunatatiri in aspectul general al ridurilor fine si profunde, al tegumentelor aspre, al hiperpigmentarilor apar in 4-6 luni de la inceperea tratamentului. Neoformarea de capilare, sinteza de colagen si normalizarea distributiei melaninei epidermale si disparitia keratozei actinice premaligne sunt, de asemenea, beneficii ale folosirii retinoizilor. Tratamentul initial consta in aplicarea de crema de tretionin 0,05% o data pe zi inainte de culcare. Pacientul trebuie avertizat ca poate sa ii apara un eritem moderat si descuamari (de obicei persoanele mai tinere sunt mai afectate). Daca este necesar tratamentul poate fi schimbat pana apare toleranta. Dupa 8-12 luni se poate reduce la trei aplicari pe saptamana.

Un dermatolog sau chirurg plastic poate trata fotoimbatranirea prin injectii cu colagen, peeling chimic, face-lift si diferite forme de tratament cu laser. La pacientii mai varstnici trebuie excluse afectiuni cardio-vasculare, renale sau pulmonare inainte de aplicarea acestor proceduri. Indepartarea cu ajutorul laserului a ectaziei vasculare sau a leziunilor pigmentare benigne este de obicei bine tolerata.

Pe principiul ultravioletelor functioneaza si dispozitivele de bronzat artificial (solarul). Folosirea acestora in mod regulat si pe perioade indelungate se insoteste de aceleasi riscuri ca expunerea la soare. Aceste procedee cosmetice sunt total contraindicate persoanelor cu antecedente de tratamente cu radiatii ionizate, cancere de piele, lupus eritematos sau leziuni actinice.

Razele soarelui au si actiuni pozitive asupra organismul uman. In afara de avantajele estetice date de expunerea la soare, ultravioletele au si un recunoscut efect antidepresiv si un rol important in producerea vitaminei D cu efect antirahitic.