Sindromul de ochi uscat

Avand in vedere ca simptomele ochiului uscat apar la
foarte multe persoane in timpul activitatilor cotidiene,
este necesara depistarea, cu ocazia controalelor oftalmologice
periodice pe care ar trebui sa le efectueze
fiecare si bineinteles tratarea acestei boli care afecteaza
calitatea vietii individului si poate produce
complicatii oculare grave.

Ochiul uscat este o boala ce produce
disconfort ocular, uneori modifica rea
vederii prin afectarea filmului lacrimal
si a suprafetei corneene.

Filmul lacrimal este format dintr-un strat extern,
lipidic, care previne evaporarea stratului apos
si asigura o suprafata optica regulata, neteda; un
strat mediu, apos care umezeste suprafata oculara,
spala corpii straini, praful, alergenii, are rol antibacterian;
si un strat mucos, care intra in contact cu
epiteliul corneean si asigura lubrifierea.
Ochiul uscat apare fie din cauza hiposecretiei
lacrimale (sindrom Sjögren, deficit de vitamina
A, obstructia ductelor glandulare, distructia
tesutului lacrimal prin inflamatii, tumori sau diminuarea
acestuia postchirurgical), fie din cauza
hiperevaporarii (blefarite, anomalii palpebrale, expunerea
corneeana dupa pareza faciala, deficit de
clipire, lentile de contact).

Factorii declansatori

Printre factorii agravanti, un rol important il
ocupa conditiile de mediu si microclimat precum:
poluare, fum, vant, caldura, lumina fluorescenta,
aer conditionat. Utilizarea timp indelungat a computerului,
privitul la televizor, cititul fara pauze
adec vate pot duce la aparitia simptomelor.

Se intalneste mai frecvent la femei, dupa varsta
de 40 ani sau in cazul unor modificari hormonale cum ar fi sarcina, lactatie, menopauza.
Bolile autoimune (artrita reumatoida, lupus
eritematos sistemic, sclerodermia), afectiunile dermatologice
(pemfigoid ocular), traumatismele,
chirurgia refractiva, purtarea lentilelor de contact
pot accentua simptomele.

De asemenea, aparitia sindromului de ochi
uscat poate fi cauzata de: contraceptive orale, antihipertensive
(diuretice, beta blocante, tiazide,
rezerpina), antihistaminice, analgezice, estro geni,
citostatice, antiaritmice, psihotrope, antimigrenoase,
agenti anticolinergici.

Simptomatologia si diagnosticarea
ochiului uscat

Simptomatologia ochiului uscat e variata si se
manifesta prin senzatia de arsura, uscaciune, de nisip
sau corp strain ocular, care se accentueaza seara
(tip hiposecretor).

Lacrimarea care apare dimineata, in special
iarna cand temperatura este scazuta, arata prezenta
unui ochi uscat de tip hiperevaporativ, disconfort
creat de o deficienta lipidica matinala din cauza
lipsei clipitului in timpul somnului.
Disconfortul la purtarea lentilelor de contact,
care datorita filmului lacrimal deficitar, irita
suprafata corneeana, poate fi inca un motiv al acestui
sindrom.

Uneori poate aparea o discreta hiperemie
conjunctivala (inrosirea ochiului), care insa este
intermitenta, cu tulburari de vedere, tranzitorii.
Uscaciunea oculara asociata cu cea a gurii
reprezinta o forma grava de ochi uscat, denumita
sindromul Sjögren, care necesita consult reumatologic
si imunologic.

Pentru diagnostic, alaturi de anamneza si examenul
clinic ce pot evidentia o blefarita posterioara,
o conjunctiva cu usoara keratinizare si inrosire, eroziuni
corneene epiteliale punctiforme, filamente,
neovascularizatie corneana periferica superficiala,
se folosesc diverse teste oftalmologice: Schirmer,
tear film break-up time, lip paralel conjunctival
folds, coloratia cu fluoresceina, roz Bengal, verde
Lissamine etc.

Tratamentul
ochiului uscat

Tratamentul ochiului uscat nu vindeca boala,
dar are ca scop ameliorarea simptomelor si
prevenirea complicatiilor corneene si conjunctivale.
Alegerea lui se face in functie de severitatea
afectiunii si implica una sau mai multe metode.
Educatia pacientului este foarte importanta: sa
fie bine informat asupra limitelor tratamentului,
pentru a nu fi dezamagit si a nu pierde increderea
fata de medic; evitarea prafului, fumului, vantului
puternic, a aerului rece, uscat, precum si a celui
conditionat; clipitul mai des, folosirea lacrimilor
artificiale in timpul lucrului la computer, precum si
plasarea ecranului cu 10-20 grade sub nivelul privirii
(se reduce evaporarea prin ingustarea fantei palpebrale);
sa respecte indicatiile medicului privind
tratarea afectiunilor palpebrale si oculare.

Folosirea lacrimilor artificiale are ca scop restabilirea
structurii si functiei filmului lacrimal. Acestea
nu pot suplini toate componentele lui, ci numai pe cea apoasa. Se utilizeaza in forme usoare si
moderate de ochi uscat.

Exista mai multe categorii:

Coliruri si geluri:

– derivati de celuloza: carboximetilceluloza –
1%; hidroxipropilmetilceluloza – 0.3%, 0.5%,
1%; hidroxietilceluloza – 0.44%; dextran 70 –
0.1% si hipromeloza – 0.3%, folositi in forme
usoare de boala;

– hialuronat de sodiu – 0.1%, 0.15%, util in
reepitelizarea corneeana si conjunctivala;

– polivinilalcool – 1%, 1.4%, mareste
persistenta filmului lacrimal, fiind folosit in deficienta mucinica;

– povidon: polivinilpirolidona – 5%;

– carbomeri (acid poliacrilic) 980 – 0.2% si 974
– 0.25% (geluri).

Deoarece colirurile au o durata de actiune
scurta, de 10-20 de minute si necesita instilare
frecventa, uneori se prefera gelurile.
In cazul persoanelor alergice si la purtatorii lentilelor de contact, se folosesc lacrimi artificiale
fara conservanti.

Unguentele care contin uleiuri minerale, sunt
eficiente in timpul noptii.
Agentii mucolitici de tip acetilcisteina 5%,
sunt utili la pacientii cu filamente si placi mucoase,
dar pot produce iritare dupa instilare.
Stimularea secretiei lipidice prin comprese calde
si masaj usor la nivelul marginii palpebrale este
folosita in cazul ochiului uscat de tip evaporativ.
In prezenta blefaritei, se utilizeaza sampoane
pentru igiena marginii palpebrale, uneori corticosteroid
topic, de scurta durata, pentru a diminua
inflamatia, precum si antibiotic local
si sistemic (tetraciclina), in scopul scaderii
populatiei bacteriene.

Reducerea drenajului lacrimal pastreaza lacrimile
naturale si prelungeste efectul celor artificiale.
Este necesar in forme severe de boala si se realizeaza
prin ocluzia punctelor lacrimale, temporar sau permanent
(dop de silicon, cauterizare termica sau cu
laser dioda, canaliculoplastie cu laser argon).
Folosirea lentilelor de contact terapeutice,
ciclosporina, topic 0.05%, 0.1%, tarsorafia
laterala, injectia cu toxina botulinica in
muschiul orbicular, pentru atenuarea blefarospasmului
si scaderea drenajului, transplantarea
glandelor submandibulare sunt metode folosite
in cazuri grave de ochi uscat. Avand in vedere
ca simptomele ochiului uscat apar la foarte
multe persoane in timpul activitatilor cotidiene,
este necesara depistarea, cu ocazia controalelor
oftalmologice periodice pe care ar trebui sa le
efectueze fiecare si bineinteles tratarea acestei
boli care afecteaza calitatea vietii individului si
poate produce complicatii oculare grave.