Shoppingul, o adictie stimulata de stres si anxietate

Autor: Anda Pacurar, psihoterapeut

Dorinta repetata, incontrolabila, de a cumpara orice poate avea sorginte patologica.
Ce legatura are stresul cu placerea de a cumpara? Care este mecanismul care
declanseaza boala numita oniomanie? Psihiatrii si psihologii se pare ca au deja
raspunsuri la aceste intrebari.

Stresul prelungit poate fi una dintre
cauzele care duc la exacerbarea
adictiilor. Sunt oameni care se
suprasolicita, de regula in mediul
profesional, si ajung sa-si caute anumite
„rutine” nesanatoase in incercarea de a se
echilibra. Unii fumeaza, altii consuma alcool
sau alte substante, iar unii devin dependenti de
alimente sau shopping. Desi cel din urma pare
o frivolitate, de cele mai multe ori poate avea
un impact major atat asupra persoanei cat si a
celor din jurul ei.

Se face o distinctie intre adictia (dependenta)
fata de substante si cea fata de comportamente.
Cea din urma nu este legata de consumul de
substante (alcool, droguri), ci de comportamente
precum jocurile, computerul, sexul,
shoppingul. Adictiile de comportament au totusi
aceleasi efecte ca si cele de substante. De exemplu
schimbari de dispozitie, cresterea tolerantei,
retragere, recaderi. Procesul adictiei altereaza
dispozitia creand sentimentul de euforie. Acest
sentiment este creat de adrenalina sau seroto –
nina eliberate in creier de activitatea fata de care
s-a dezvoltat o adictie sau chiar si numai la gandul
ca se va desfasura acea activitate. Apoi creierul
incearca sa recreeze senzatia in ciuda efectelor
nedorite. Nevoia de a repeta trece de la un
experiment la un proces chimic si se ajunge la un
proces compulsiv (repetitiv).

DSM IV (Diagnostic and Statistical Manual
of Mental Disorders) este singurul instrument
general acceptat pe care psihiatrii
si psihologii il folosesc pentru evaluarea si
diagnosticarea dezechilibrelor psihice sau tulburarilor.
Este un instrument complex care
periodic este completat cu noi sindroame sau
tulburari. Deocamdata dependenta de shopping
nu a fost inclusa printre acestea dar foarte
probabil va fi atata timp cat suscita interesul
specialistilor si are deja un nume: oniomania.
Si aici nu vorbim de oamenii care se imbulzesc
in magazine in sezonul reducerilor
(aceasta atitutudine este explicata mai bine
de psihologia maselor), ci de cele care fac din
asta o rutina. Abuzeaza de shopping sau nu pot
trai fara. Astfel de persoane nu detin controlul
cumparaturilor facute si adesea nici nu ajung
sa desfaca din ambalaj lucrurile cumparate sau
sa ofere cadourile pe care le-au ales pentru diverse
cunostinte.

Oniomania – definire
si caracteristici

Termenul „oniomania” vine din grecescul
(onios = de vanzare si mania = nebunie) si descrie
dorinta compulsiva de a cumpara. Alti termeni
folositi pentru a descrie aceasta compulsie
sunt: shopping compulsiv, cumparaturi compulsive,
adictia de cumparaturi sau shopaholic.
8,9 % dintre americani sunt considerati
cumparatori compulsivi, iar acest fapt are
consecinte emotionale, sociale, ocupationale si
financiare serioase.

Specialisti din Departamentul de Psihiatrie
al University of Cincinnati College of
Me dicine, au ajuns la urmatoarea definitie:
Cumparaturile complusive sunt o preocupare
maladaptiva legata de cumparaturi sau shopping
(pot fi persoane care fac shopping dar nu
cumpara n.n.) care este sugerata prin: frecventa
preocupare fata de cumparaturi sau impulsul de
a cumpara care sunt traite ca fiind irezistibile,
intruzive, fara sens. Adesea sunt cumparate lucruri
ce nu sunt necesare sau pe care persoana
nu si le poate permite sau shoppingul dureaza
mult mai mult in timp decat si-a propus.
Preocuparile legate de cumparaturi, impulsurile
sau comportamente cauzeaza un stres semnificativ,
consuma timp, interfereaza semnificativ
cu functionarea sociala sau ocupationala,
cauzeaza probleme financiare si nu apar doar in
perioadele hipomaniacale sau maniacale. (Precizarea
finala a fost facuta in ideea diagnosticului
diferential deorece cumparaturi compulsive
pot face si cei care sufera de un episod de
manie).

O persoana care are oniomanie traieste
o stare de bine si de satisfactie in timpul
cumparaturilor. Se simte bine cu ea si simte ca
are un sens sau ca este rasplatita pentru munca
sa ori calitatile sale. Toate acestea insa dispar
aproape imedit dupa ce cumparaturile au
fost facute. Din acest motiv apare nevoia de a
cumpara din nou. In acelasi timp apar si sentimentele
de vinovatie si din aceasta cauza persoana
incearca sa ascunda cumparaturile facute
sau chiar sa le distruga.

Cauze

90 % dintre cei care practica shopping-ul
compulsiv sunt femei si, conform cercetatorului
Ronald Faber, PhD, University of Minnesota,
ele tind sa aiba tulburari de anxietate si o stima
de sine mai scazuta decat media populatiei. De
asemenea sunt impulsive si au tendinta de a fi
perfectioniste.

Sunt antropolgi si sociologi care compara
acest comportament al femeilor cu stilul de
viata din epoca de piatra. Atunci era foarte important
ca oamenii sa stranga si sa depoziteze
tot felul de lucruri, de la provizii de seminte
pana la bolovani. Aceasta acumulare era legata
de ideea de supravietuire. Si astazi sunt femei
care cred ca nu pot trai fara o anume pereche
de pantofi.

E important sa intelegem ca aceasta compulsie
poate fi doar un simptom al unei
suferinte psihice, nu o tulburare psihica in
sine. Si atunci trebuie ajuns la aceasta suferinta
si la cauza iar demersurile sa vizeze ameliora rea
ei nu doar vindecarea simptomului. In teoria
adleriana pentru a ajunge la cauza sau pentru a
intelege comportamentul unei persoane, e important sa descifrezi scopul pe care il are. In
situatia descrisa pana acum, de exemplu, este
important sa intelegem la ce ii foloseste persoanei
comportamentul pe care il are, ce beneficii
are. Poate fi vorba de cresterea stimei de
sine, de linistirea unei stari de agitatie etc. Astfel
putem sa ne gandim ca aceste stari pe care
persoana vrea inconstient sa le evite sau sa le
amelioreze sunt generate de stres, suprasolicitare
sau anxietate.

Asemanari intre oniomanie
si tulburari de comportament

Cei care dezvolta o dependeta de cumparaturi
au caracteristici similare celor care
sufera de tulburari de alimentatie (de exemplu
anorexie – refuzul de a manca, bulimia – excesul
alimentar). Reprizele de shopping compulsiv
pot fi comparate cu cele de mancat compulsiv.
In cazul shoppingului o persoana cumpara
tot ce ii cade in mana, iar in cazul mancatului
consuma tot ce gaseste in frigider.

In ambele situatii nu nevoia de haine sau
obiect si respectiv de alimente le impinge catre
acest comportament. De fapt persoana simte
o stare de anxietate, de neliniste si apeleaza la
un comportament compulsiv pentru a dobandi
senzatia de confort, de relaxare, de control.
Este o foame emotionala de cumparaturi sau
de alimente dar oricat ar abuza in legatura cu
consumul nu simt ca reusesc sa „se sature”, sa
umple golul. Astfel de comportamente pot fi
in legatura si cu un mod gresit de a rezolva
probleme sau de a gasi solutii. De exemplu: o
persoana care acumuleaza frustrari in relatiile
cu ceilalti oameni si nu simte ca-si poate comunica
nemultumirile sau dorintele ajunge sa
„acumuleze” si sa „depoziteze” nu doar emotii
negative ci si alimente sau cumparaturi.

O persoana care se abtine sa spuna de
teama sa nu fie respinsa de ceilalti ar putea sa
fie o persoana care se abtine sa manance sau se
abtine sa fie generoasa cu ea pana cand ajunge
in punctul in care are un episod de mancat sau
cumparat compulsiv.

Comportamentul fata de cumparaturi
poate avea legatura si cu trasaturile obsesiv
compulsive. O persoana care pune foarte mare
accent pe cum sunt facute lucrurile, care este
„obsedata” de ordinea in casa sau ordinea in
hartiile de la locul de munca (nu doar ordi nea
pe birou, ci in organizarea datelor), poate fi o
persoana „obsedata” de cumparaturi.
Imi amintesc de o clienta care tinea foarte
mult ca actele firmei sa fie perfecte, la zi cu
toate reglementarile aparute, traind mereu teama
ca ar putea aparea o greseala care sa o coste
mult. In acelasi timp, acasa, acumula frustrare
in relatiile cu membrii familiei care nu respectau
anumite reguli. Si simtea ca „ii scapa din
mana”. Pentru a face fata acestor tensiuni gasise
solutia de a-si cumpara lucruri frumoase. Inutile
dar foarte frumoase. Era tipul perfectionisului.
Lucrurile pe care si le cumpara erau singurele
din viata ei care puteau fi perfecte, nu conta ca
nu-i foloseau.

O alta clienta suferea de anxietate facand
tot mai des atacuri de panica. Una dintre
placerile ei era sa cumpere haine pe care adesea
nu le imbraca pentru ca sotul sau alti membri
ai familiei sa nu-i reproseze ca risipeste banii.
Recunostea ca lucrurile cumparate nu ii erau
neaparat utile sau potrivite, dar nu se putea
opri. Un alt client caruia in general ii placeau
senzatiile tari avea episoade de shopping compulsiv.
Si in astfel de momente isi cumpara
cesuri sau telefoane excesiv de scumpe.

Tratament

Studiind fenomenul shoppingului mai
multi psihologi au ajuns la concluzia ca este
vorba de o adictie, de o dependenta. Si s-a mers
pana acolo incat s-au studiat reactiile creierului
in asemenea situatii si au fost testate medicamente
care sa ajute femeile sa scape de aceasta
dependenta.

Medicii au gasit solutia de a bloca, cu ajutorul
medicamentelor, un neurotransmitator
responsabil cu determinarea compulsiei. In
urma testelor facute au fost inregistrate rezultate
pozitive, insa odata cu intreruperea tratamentului
comportamentul a fost reluat. Astfel
e nevoie ca tratamentul sa includa sedinte de
psihoterapie menite sa confrunte persoana cu
adevaratul scop al comportamentului sau si sa
o incurajeze sa gaseasca alte metode de crestere
a stimei de sine.

Atunci cand lucrezi doar pe simptom risti
sa-l dezvolti sau daca il inlaturi dai clientului
posibilitatea de a crea altul, poate si mai
suparator. Solutiile nu trebuie concentrate
pe controlul comportamentului compulsiv,
pe abtinerea de la shopping ci pe intelegerea
scopului, beneficiilor pe care le aduce acest
comportament.

Adesea simpla constientizare a scopului duce
la renuntarea la un comportament neadecvat.
Persoana ajunge sa stie ca e mereu in cautare de
cadouri pentru ca, oferindu-le, simte ca apartine
grupului. Si cand va incerca sa faca asta din nou
va putea sa se gandeasca la cum altfel ar putea sa
simta ca are un loc in acel grup, dar in alt mod.
Eficienta oricarei interventii terapeutice in
cazul acestor persoane depinde de actionarea
asupra anxietatii persoanei sau a perceptiei
pe care o are despre sine. Persoana ajunge sa
inteleaga ca poate sa se simta importanta, sa
simta ca apartine si ca este in siguranta, ca
detine controlul si in alt fel. Comportamentele
ei pot avea o utilitatea sociala, atentia poate fi
indreptata spre cei din jur si nu concentrata pe
propria persoana.