Seleniul – element important pentru sanatatea umana

Seleniul este un micronutrient cu mare potential in prevenirea cancerului, maladie majora cu care societatea contemporana se confrunta de mai multe decenii. Seleniul, ca element chimic, a fost descoperit de J.J. Berzelius la Stockholm, in 1817. Termenul "selenium" vine din cuvantul grecesc "selene" care inseamna "luna". Denumirea se datoreaza faptului ca seleniul pur isi creste conductivitatea de o mie de ori atunci cand este mutat de la intuneric la lumina solara puternica.

Rolurile seleniului

Intre numeroasele roluri cu care a fost acreditat acest microelement, dintre care cel de antioxidant se gaseste pe primul loc, sa le amintim si pe urmatoarele:

• protejeaza impotriva actiunii toxice a unor metale grele, cum sunt plumbul si arseniul;
• ajuta la sinteza anticorpilor;
• intervine in sinteza coenzimei Q10;
• intervine in transportul transmembranar al ionilor;
• asigura formarea unui antioxidant vital, glutationul;
• asigura reglarea nivelului hormonilor masculini;
• la barbati asigura buna functionare a prostatei.

Rolurile seleniului in organism

Importanta seleniului pentru om a fost pusa in evidenta in 1973, cand s-a aratat ca este un cofactor al enzimei glutation-peroxidaza. Aceasta este o enzima antioxidanta, cu rol central in metabolizarea hidroperoxizilor (radicali liberi) formati din acizii grasi polinesaturtati. Abia in 1990, seleniul a fost recunoscut ca fi ind un element mineral esential pentru homeostazia corpului nostru si de atunci el a fost asociat cu diferite functii in metabolismul uman.

In general, seleniul actioneaza ca si antioxidant. Activitatea sa se coordoneaza cu cea a vitaminei E.

De asemenea, seleniul este o componenta a enzimelor care asigura deiodinarea hormonilor tiroidieni. Intr-un studiu in care s-a asigurat un supliment de 200 mcg de seleniu pe zi, timp de 3 luni, la persoane cu tiroidita autoimuna, s-a putut constata o reducere semnifi cativa a nivelului autoanticorpilor antitiroidieni. De asemenea, problemele legate de deficienta de iod tind sa fie mai profunde in zonele geografice unde coexista cu deficiente de seleniu si vitamina A. Suplimentarea cu seleniu pare sa fie un instrument util alaturi de tratamentul clasic in hipertiroidii.

Seleniul a fost descris de unii oameni de stiinta ca fiind microelementul anticanceros. Acest fapt este motivat indeosebi de faptul ca numeroase studii au aratat ca persoanele care locuiesc in arii unde solul si apa sunt bogate in seleniu au o rata a cancerelor mai mica decat in cazul persoanelor care traiesc in zone sarace in seleniu.

Legatura dintre nivelul scazut de seleniu si rata crescuta de neoplasme este pusa in lumina nu numai de studii epidemiologice, dar si de studii clinice. In fapt, aportul scazut de seleniu a devenit o cale precisa de predictie a ratelor viitoarelor neoplasme. Un studiu american publicat in Journal of the American Medical Association (JAMA) arata ca suplimentele de seleniu au redus cu 50% mortalitatea prin cancer. Acesta este primul studiu dublu-orb care evidentiaza un efect atat de radical al suplimentarii seleniului. Studiul a fost efectuat pe 1.312 de pacienti avand intre 18 si 80 de ani, diagnosticati cu cancere cutanate in diferite clinici dermatologice din Statele Unite. Scopul acestui studiu a fost sa se evidentieze daca suplimentarea zilnica a seleniului poate preveni recidivele de cancer. Desi rezultatele studiului nu au sprijinit ipoteza, cercetatorii au descoperit ca rata cancerelor (inclusiv colorectal, de plaman si prostata) au fost semnificativ mai mici la pacientii care au consumat un supliment de seleniu, fata de grupul placebo. Au fost cu 63% mai putine cazuri de cancer de colon, cu 58% mai putine cazuri de cancer colorectal si cu 46% mai putine cazuri de cancer pulmonar. Reducerea globala a mortalitatii prin cancer a fost de 50% si a existat o reducere cu 37% a tuturor tipurilor de cancer (nu numai a celor enumerate mai sus).

Compusii cu seleniu obtinuti din extracte de drojdie au indus apoptoza (moartea celulara programata) celulelor canceroase atat in vitro, cat si in vivo (pe animale de laborator). Un studiu dublu orb a implicat 1.300 de persoane carora li s-a administrat acest extract de drojdie (200 mcg/zi) timp de 4-5 ani. Rata cancerelor in grupul de lucru a scazut cu 50%, fata de rata din grupul caruia i s-a administrat un placebo.

In acelasi timp, alte studii recente au aratat ca o doza de 200 mcg/zi de seleniu a redus mortalitatea datorata cancerelor cutanate, ca si incidenta cancerelor pulmonare, colorectale si de prostata, dar nu a prevenit aparitia cancerelor cutanate si nu a influentat semnificativ mortalitatea globala (indiferent de cauza).

In Germania, cercetatorii au gasit o legatura intre cancerele cutanate si nivelurile scazute de seleniu. 101 de pacienti cu cancere cutanate au fost examinati la Universitatea din Bonn si nivelurile plasmatice de seleniu le-au fost comparate cu cele ale unui grup de control, fara patologia respectiva. Rezultatele au fost edificatoare: pacientii cu cancer au avut niveluri extrem de scazute ale seleniului. Concluziile trase au fost ca un nivel scazut de seleniu precede aparitia cancerului cutanat si poate chiar sa fie una din cauzele declansarii acestuia. Aceste rezultate necesita, evident, continuarea studiilor pe tema respectiva.

In acelasi timp, este cunoscuta legatura dintre seleniu si cancerul de prostata. Intr-un studiu clasic, deja s-a evidentiat ca barbatii care au aportul recomandat de seleniu dezvolta cu 65% mai putine cazuri de cancer de prostata (in forme avansate) decat cei la care aportul de seleniu alimentar a fost mai redus.

Intr-un studiu efectuat in Finlanda, au fost luate probe de sange de la 20.000 barbati, probe care au fost congelate si comparate 11 ani mai tarziu cu patologia dezvoltata intre timp. Cercetatorii au evidentiat ca barbatii care au dezvoltat cancer pulmonar erau dintre persoanele care aveau un nivel seric al seleniului mai mic decat al celorlalti, iar per total, barbatii cu cele mai mici niveluri de seleniu au avut un risc de 3 ori mai mare de cancer pulmonar decat cei cu niveluri ridicate de seleniu. Concluzia studiului a fost ca o alimentatie saraca in seleniu este un inalt factor de risc pentru cancerul pulmonar.

Date interesante au aparut si in legatura cu nivelul seleniului si al glutationperoxidazei, prezenta in concentratii foarte scazute la pacientii expusi profesional la praf de carbune si fumatori, fata de grupurile de control. Aceasta sugereaza ca un proces consomptiv si o diminuare a apararii antiradicali liber poate cauza distrugeri celulare si, in mod potential, cancer pulmonar.

Si la Universitatea din Taiwan s-a studiat legatura dintre cancer si un aport dietetic scazut de seleniu. Mai precis, asocierea luata in studiu a fost aceea dintre nivelurile plasmatice de seleniu si riscul de cancer hepatic, la purtatorii cronici de virus hepatitic B si/sau C. Intre 1988 si 1992 s-a recoltat sange de la 7.342 de barbati local nici. Cazurile au fost urmarite pe o perioada medie de 5,3 ani, timp in care nivelurile de seleniu au fost masurate prin spectometrie cu absorbtie atomica. Pentru cei 69 de barbati cu carcinom hepatocelular care au fost pozitivi la virusurile B si/sau C, ca si pentru 139 de pacienti sanatosi, care au fost pozitivi pentru antigene ale virusului C, rezultatele au aratat ca nivelurile medii de seleniu au fost mai scazute in mod semnificativ la cazurile cu cancer, fata de pacientii purtatori. Acest studiu a gasit o corelatie semnificativa intre nivelurile plasmatice de seleniu si cancerul hepatic, corelatie notabila la barbatii fumatori si la cei cu niveluri plasmatice scazute de carotenoizi.

Radicalii liberi, superoxidul si hidroperoxizii, sunt generati si ca produsi colaterali de metabolism ai etanolului, prin intermediul caii de metabolizare microzomiala si a peroxizomilor. In plus, acetaldehida care rezulta din metabolismul etanolului reactioneaza cu glutationul si depletioneaza astfel hepatocitele in acest metabolit-cheie in lupta impotriva radicalilor liberi. Din pacate, alcoolicii au adesea si un aport scazut de seleniu, ca si de alte elemente antioxidante (zinc, vitamina E), de aceea peroxidarea lipidelor membranare hepatocitare la alcoolici este accentuata si contribuie la moartea celulara si la inflamatie.

Seleniul, considerat alaturi de vitamina E si glutation, ca fiind factor hepatoprotector, poate reduce incidenta hepatitei virale la populatiile deficitare, probabil prin potentarea imunitatii generale.

Seleniul pare sa intervina si in fertilitatea masculina. Intr-un studiu dublu orb, suplimentele de seleniu au ameliorat motilitatea spermatozoizilor si au crescut sansele de conceptie la barbatii infertili. Alte studii au evidentiat ideea ca suplimentele de seleniu, zinc si ulei de peste sunt benefice la infertili.

Pentru sexul feminin, studii au aratat ca seleniul poate reduce simptomele post-menopauza, cum ar fi bufeurile sau fragilitatea osoasa si ajuta la mentinerea unui aspect tanar al pielii.

In ceea ce priveste rolul seleniului in prevenirea dislipemiilor si a ateromatozei, seleniul se opune in mod eficient oxidarii LDL-colesterolului si, deci, depunerii lipidelor in peretele arterial. In acest domeniu, insa, este necesara continuarea studiilor pentru a se putea obtine rezultate concerete.

Deficienta de seleniu este cunoscuta de mult timp ca stand la originea cardiomiopatiei din sindromul Keshan si ca fiind asociata cu insuficienta cardiaca cronica, cu cardiomiopatia din ataxia Friederich si cu cardiomiopatia din boala Chagas.

In ultimii ani, au fost efectuate si studii cu privire la efectele antidiabetice ale suplimentelor de selenat. Selenatul are efecte reglatoare asupra glicolizei, a gluconeogenezei si a metabolismului acizilor grasi, cai metabolice perturbate la pacientii cu tulburari de tip diabetic.

Este de amintit, de asemenea, ca produsele topice care contin seleniu se utilizeaza cu succes in tratamentul micozelor pielii si ale anexelor acesteia.

Foarte recent s-a pus in discutie posibilitatea limitarii mutatiilor si a virulentei virusului gripei aviare prin administrarea de suplimente de seleniu pasarilor din zonele afectate. Suplimentele ar diminua si posibilitatea ca virusul sa treaca de la pasari la om. La originea acestei initiative sta observatia ca multe din virusurile gripale provenite de la pasari au ca arii de origine zone din lume unde solul este deficitar in seleniu (Africa, China, Sud-Estul Asiei).

Supradoza de seleniu si efectele ei

Nivelurile plasmatice ale seleniului la om variaza intre 8 si 25 mcg/dl, in functie de aport. La un aport foarte mare (peste 900 mcg/zi), seleniul produce un sindrom toxic, manifestat prin dermatita, caderea parului, distrofii ale unghiilor, neuropatie periferica asociata cu niveluri plasmatice de seleniu de peste 100 mcg/zi. Expunerea la vapori cu seleniu produce acumularea de lichid in plamani, halena de usturoi, bronsita, pneumonita, astm bronsic, greata, frisoane, febra, cefalee, dispnee, conjunctivita, dureri abdominale, diaree si hepatomegalie. Seleniul irita ochiul si arborele repirator superior. Supraexpunerea la seleniul poate pata unghiile, parul si dintii. Oamenii pot fi expusi la doze mari sau chiar toxice de seleniu in numeroase ocazii, deoarece in trecut s-au folosit pe scara larga fertilizari ale solului cu ingrasaminte bogate in seleniu.

In plus, persoanele care locuiesc in zone unde se depoziteaza reziduuri toxice pot avea un aport mare de seleniu atat prin intermediul apei potabile, cat si al alimentelor cultivate pe solurile respective. Sa adaugam la cele spuse si faptul ca muncitorii din industria metalurgica si a vopselelor pot suferi expuneri mai importante la seleniu, indeosebi pe cale respiratorie.

Deficitul de seleniu

Deficitul de seleniu este foarte rar la oameni, chiar si in Noua Zeelanda si Finlanda, unde aportul zilnic este de 30-50 mcg/zi, fata de 100-250 mcg/zi in SUA. In China, unde aportul mediu de seleniu este de 10-15 mcg/zi, deficienta de seleniu se asociaza cu maladia Keshan, o forma endemica virala de cardiomiopatie care afecteaza copiii si femeile tinere. Cardiomiopatia poate fi prevenita, dar nu si tratata printr-un supliment de selenit de 50 mcg/zi.

Deficienta de seleniu contribuie la aparitia unui mare numar de afectiuni, printre care cele mai simple sunt: xerodermia, aparitia matretei, cataracta, astenia, afectarea utilizarii vitaminei E. Studii recente efectuate la om indica faptul ca turn-overul seleniului este foarte mare in conditii de stres, deci in aceste situatii se poate ajunge cu usurinta la niveluri insuficiente de seleniu in organism.

In ariile geografice deficitare, este util, in mod particular, sa se recurga la suplimentarea aportului alimentar cu un aport farmaceutic de seleniu, in doze de 60-70 mcg/zi.

Seleniul ramane un micronutrient cu mare potential in prevenirea cancerului, maladie majora cu care societatea contemporana se confrunta de mai multe decenii. In consecinta, aprovizionarea corespunzatoare a organismului cu seleniu este strict necesara, atat prin consumul de alimente bogate in seleniu, cat si, eventual, prin recurgerea la suplimente farmaceutice.