Un articol din acest an aparut in Journal of Nutrition aduce in fata oamenilor de stiinta rezultatele unor studii efectuate in SUA, la Human Nutrition Research Center on Aging de la Tufts University. Este vorba de efectele administrarii de curcumina la animale de experienta, efectul fiind acela de stopare a
extinderii tesutului adipos. Intr-o lume profund afectata de spectrul obezitatii (care are deja aspect de epidemie Globesity) o astfel de actiune suscita un interes deosebit. Dar ce este curcumina?

Este o substanta continuta intr-un aditiv alimentar 100% natural, turmericul (curcumina: E100), folosit pentru calitatile sale colo rante (spectru de culoare de la galben la rosu, in functie de pH). Nu ne aflam in fata unei substante descoperite recent, ci in fata unui condiment folosit de mult timp in Asia, fie pentru colorarea curry-ului, fie ca agent al medicinei traditionale indiene si chineze. În India turmericul este denumit si „pudra sfanta” si este aplicat ca agent antimicrobian, cicatrizant
si cu alte efecte sanogenetice.

Turmericul deriva din rizomii de Curcuma longa, planta din familia ghimbirului (Zingiberaceae), si isi datoreaza culoarea curcuminoidelor, pigmenti polifeno lici liposolubili (2-9% din turmeric). Cea mai activa curcuminoida este chiar curcumina (75% din curcuminoide). Alaturi de aceasta sunt de citat si demetoxicurcumina (10-20%) si bisdemetoxicurcumina (sub 5%).

Curcumina a devenit interesanta si pentru medicina moderna in masura in care studii recente au dovedit efectele ei benefice asupra starii de sanatate a omului, indeosebi in ceea ce priveste efectele antineoplazice si antiinflamatoare, ca si in ceea ce priveste controlul greutatii corporale. Pentru a-si exercita multiplele actiuni, trebuie sa ajunga la organele tinta. Studiile arata ca, din pacate, biodisponibilitatea sistemica a curcuminei adminstrate per os este foarte redusa . Ea sufera procese de conjugare intestinale si hepatice, formand curcumin-sulfati si curcumin-glucuronizi, sau este redusa la hexahidrocurcumina. Efectele acestor metaboliti par a fi mai reduse decat ale curcuminei ca atare, iar nivelurile atinse, extrem de mici.

Un studiu recent efectuat in Marea Britanie a evaluat la aproximativ 10 nmoli/l, cantitatile plasmatice de curcumina, sulfat de curcumina si curcumin-glucuronid la o ora dupa ingestia unei doze de 3,6 g de curcumina. Oricum, sub cele 3,6 g/zi, nici curcumina, nici metabolitii sai nu au putut fi detectati in plasma sau urina. Unele studii arata insa ca substanta administrata per os s-ar acumula selectiv in tesuturile tractului gastro-intestinal si nu ar ajunge in zone exterioare acestuia. Astfel, administrarea curcuminei la pacientii cu cancere colorectale pre-operator a dus la evidentierea ei in tesuturile normale si maligne. Aceeasi doza la pacientii cu cancere hepatice nu a permis identificarea curcuminei in tesutul hepatic.

Asa cum aminteam anterior, cercetarile referitoare la curcumina au avut drept motor actiunile acesteia, indicate de numeroase studii experimentale: actiunea antioxidanta (ca scavanger al speciilor reactive de oxigen si azot), implicarea in sinteza glutationului (efect antioxidant indirect: prin potentarea genelor responsabile de transcriptia glutamat-cisteinlipazei), efectul antiinflamator (foarte important, il voi detalia in cele ce urmeaza), rolul jucat in metabolismul enzimelor responsabile de metabolizarea substantelor carcinogene (inhibarea enzimelor fazei 1 si stimularea
enzimelor celei de-a doua faze), inducerea arestului ciclurilor celulare si a apoptozei (pe diverse cai, mai ales prin inhibarea unor trasee de semnalizare celulara), inhibarea invaziei tumorale si a angiogenezei(prin inhibitia unor metalproteinaze).

Rolul jucat de curcumina ca antiinflamator este complex si cu implicatii multiple. Studii efectuate la Universitatea din Mitchigan au aratat, cu ajutorul spectroscopiei cu rezonanta nucleara, ca substanta actioneaza ca un „dresor”biochimic ,inserandu-se la niveluri membranare si facandu-le pe acestea mai stabile si mai ordonate, in asa fel incit sa devina mai rezistente la infectii. Lucrurile
se desfasoara in fapt si mai complicat, iar efectele se extind dincolo de apararea in fata agresiunilor microbiene. În membranele celulelor exista acid arahidonic, eliberat din fosfolipidele locale sub actiunea fosfolipazei A2(PLA2). Acesta poate fi metabolizat de ciclooxigenaza(COX), formand
prostaglandine si tromboxani, sau de lipooxigenaza(LOX), formand leucotriene, toate reprezentand compusi din familia eicosanoizilor, cu rol in inflamatie. Curcumina inhiba PLA2, COX2 si 5-LOX. Inhibitia 5-LOX se face direct, a PLA2, prin blocarea fosoforilarii acesteia si a COX2, prin inhibarea
transcriptiei sale. Factorul nuclear kappa B(NF-kB) este acel factor de transcriptie care leaga ADN si potenteaza transcriptia genei responsabile de sinteza COX2, ca si a altor gene proinflamatoare, cum ar fi cea a sintetazei acidului nitric(iNOS). Ultima catalizeaza sinteza de acid nitric in celulele
implicate in inflamatie(ex. macrofage), determinand reactia sa cu superoxidul si formarea peroxinitritului, o specie reactiva de azot cu actiune lezanta pe ADN si proteine. Curcumina inhiba transcriptia genelor NF-kB dependente si inductia COX-2 si a iNOS in culturile celulare si in modelele experimentale.

Înainte de a detalia implicatiile profilactice si curative ale actiunilor curcuminei, as vrea sa mentionez ca, exact ca si in cazul altor substante similare, toate efec tele sunt puse in lumina de concentratii mari de curcumina, aplicate pe culturi celulare (si mai rar pe loturi de animale de laborator) si ca, deocamdata, biodisponibilitatea redusa a curcuminei administrate per os nu permite obtinerea unor efecte sigure si clare.

Pe primul loc, ca utilizare a curcuminei, se afla profilaxia si tratamentul neoplasmelor, tinand seama de actiunea de inducere a apoptozei celulare. S-au obtinut rezultate pozitive pe animale de laborator in cazul cancerelor orale, gastrice si colonice, dar nu si al celor mamare. Sunt in curs
studii clinice in faza intai, indeosebi referitoare la efectele curcuminei administrate oral la pacienti cu leukoplakie, cu leziuni precanceroase gastrice, cervicale si cutanate, rezultatele fiind promitatoare. Sunt in curs studii de faza a doua efectuate pe pacienti cu cancere colo-rectale si pancreatice, domeniu in care substanta dovedeste o eficacitate maxima. Problema centrala o reprezinta, deocamdata, slaba biodisponibilitate a curcuminei ingerate, asociata cu hidrofobia moleculei. De aceea, se propune administrarea in viitoare studii clinice de curcumina lipozom-incapsulata pe cale
intravenoasa.

Curcumina este in curs de evaluare si in boli inflamatorii, tinand cont de efectele pozitive obtinute in acest domeniu in studiile pe culturi celulare si pe animale de laborator. Utilizarea in poliartrita reumatoida a dat rezultate incurajatoare pe subiecti umani. S-au ameliorat redoarea matinala, mobilitatea, inflamatia articulatiilor, in comparatie cu loturile de subiecti unde se administrasera antiinflamatoare nesteroidiene de tipul fenilbutazonei. Studii izolate au indicat ca substanta induce si reducerea manifestarilor inflamatorii postoperatorii sau a simptomelor unor afectiuni inflamatorii oculare.

Nu la fel de pozitive par a fi rezultatele administrarii de curcumina la copiii cu fibroza chistica, sau la adultii cu psoriazis, dar studiile sunt in curs. Alte afectiuni in care curcumina poate reprezenta un tratament bun si ieftin sunt bolile inflamatorii intestinale: rectocolita ulcero-
hemoragica si boala Crohn. Efectele ar avea la baza, pe de o parte actiunile antioxidante ale condimentului, iar pe de alta inhibarea activarii NF-kappa B colonice in vivo, ca si, probabil, alte mecanisme inca necunoscute in acest moment. Oxidarile, inflamatia, formarea de placi amiloidice sunt tot atatea fenomene patologice asociate cu aparitia bolii Altzheimer.

Pana in prezent s-au efectuat studii pe animale, iar curcumina, administrata direct, a inhibat in mod eficient toate aceste procese. Sunt necesare pe viitor si studii pe pacienti umani. Studii mai vechi sau mai noi aduc in discutie utilitatea curcuminei in profilaxia obezitatii si a diabetului. Se stie ca procesele inflamatorii sunt implicate si in etiologia diabetului de tip 2 si a obezitatii. Cercetari efectuate la Naomi Berrie Diabetes Center, SUA, arata ca soarecii obezi carora li s-a administrat turmeric au fost mai putin inclinati sa faca diabet si au avut o tendinta mai redusa, decat grupul de control, sa dezvolte procese inflamatorii la nivelul tesutului adipos sau al ficatului.

Cercetatorii speculeaza ca curcumina, fiind antioxidanta si antiinflamatorie, scade rezistenta la insulina si previne diabetul de tip 2, prin influentarea raspunsului inflamator cauzat de obezitate. Asocierea inflamatiei ca factor de risc in obezitate este un aspect evidentiat de ceva timp de
cercetatorii de la respectivul centru de studii pentru diabet din SUA. Ei au indicat camacrofagele producatoare de citokine determina lezarea diverselor viscere, printre altele si a cordului sau a celulelor beta pancreatice, crescand simultan si rezistenta la insulina in celulele musculare si hepatice. Tocmai supresarea acestor fenomene este provocata de curcumina, ea determinand, in plus, un declin mic, dar semnificativ, al greutatii corporale si al tesutului adipos, indiferent de nivelul de calorii consumate de animal.

De altfel si in studiul citat la inceputul acestui articol au fost descrise efectele antiobezogene ale curcuminei, bazate pe inhibarea angiogenezei. S-a lucrat pe grupuri de soareci, carora li s-au administrat diverse niveluri de lipide in dieta, vreme de 12 saptamani. La grupul care a primit o
dieta hiperlipidica, asocierea cu curcumina a redus sporul ponderal si masa totala de tesut adipos, chiar daca apetitul animalelor nu a fost afectat, in comparatie cu loturile ne-suplimentate. Grupul care a ingerat curcumina a prezentat o inhibare a dezvoltarii retelei vasculare in tesutul adipos,
iar nivelurile glicemiei, trigliceridemiei, acizilor grasi, colesterolului si a lipidelor hepatice au fost mai reduse.

Alte studii foarte recente arata ca substanta scade nivelul LDL-colesterolului prin diverse mecanisme, cel esential fiind al cresterii de pana la 7 ori, in functie de doza, a receptorilor LDL mARN, ceea ce duce la o preluare superioara a LDL-colesterolului din plasma de catre tesuturi. Cercetatorii de la Peter Munk Cardiac Centre of the Toronto General Hospital arata ca curcumina poate scadea dramatic posibilitatea de a dezvolta insuficienta cardiaca, pe modele animale obtinandu-se prevenirea si reversibilitatea fenomenelor hipertrofice, restabilirea functiei cardiace si reducerea formarii de tesut cicatriceal. Medicii au constatat ca, in contrast cu alti compusi naturali, curcumina actioneaza direct pe nucleii celulari prevenind leziunile cromozomiale determinate de stress
si productia excesiva de proteine anormale.

Cardiologul Peter Liu spunea despre curcumina ca are o capacitate impresionanta de a decupla un declansator major aflat chiar la nivelul sursei cromozomiale si a carui actionare ar insemna exprimarea genelor responsabile de dilatatie si formarea de cicatrici. Curcumina poate fi ingerata ca si componenta a unor amestecuri de condimente (curry, de exemplu) sau ca aditiv, extractul fiind folosit drept colo rant. Exista, in plus, extracte standardizate care au 95% curcuminoide, oferite ca suplimente alimentare. Acestea contin si piperina, care poate creste biodisponibilitatea curcuminei, prin inhibarea metabolizarii ei, dar care poate interfera cu anumite medicamente.

Suplimentele de curcumina trebuie administrate cu atentie pacientilor care iau anticoagulante sau antiplachetare (aspirina, clopidogrel, dalteparin, enoxaparina, heparina, triclopidin sau varfarina), deoarece pot creste riscurile hemoragipare. Cateva studii efectuate pe animale au indicat interferenta curcuminei in actiunile unor agenti chimioterapici (doxorubicina, mecloretamina, ciclofosfamida), diminuandu-le actiunea.

Desi astfel de procese nu au fost puse in lumina si la oameni, este de dorit ca femeile care fac tratament chimio terapic pentru cancere mamare sa nu consume si suplimente de curcumina. Piperina poate creste biodisponibilitatea si inhiba clearance-ul unor medicamente cum sunt fenitoina, propranololul si teofilina.

Pana in prezent nu au existat efecte adverse la oamenii care au ingerat doze mari de curcumina. Turmericul este recunoscut in SUA de catre FDA (intra in categoria substantelor GARS=generally recognized as safe). Doze orale unice de 12 g nu au provocat efecte negative, iar eventualele efecte adverse nu au fost legate de dozaj. În unele studii, suplimentele de 20-40 mg de curcumina au determinat contractii ale colecistului la persoanele sanatoase, efectele limitandu-se la aparitia unui usor disconfort. În concluzie, iata o noua situatie in care natura si produsele ei se dovedesc aliati importanti ai omului in lupta cu patologia cronica, degenerativa.

Desi ne aflam inca in situatia de a privi cu rezerva utilizarea practica a curcuminei din cauza problemelor de biodisponibilitate, potentialul substantei este optim si, cu certitudine, studiile care vor fi duse la bun sfarsit vor fundamenta conditiile si formele in care ea poate produce efectele asteptate. Nu se pune problema deocamdata sa mancam mai multa curcumina, ci doar sa ii cunoastem calitatile si sa urmarim cu speranta cercetarile care vor arata in ce forma poate determina efecte optime profilactice si curative.

Leave a reply