Rolul protectiei solare in evitarea sau atenuarea dermatozelor

In ultimii ani s-a constatat o crestere a expunerii la soare / solarii, avand ca rezultat accelerarea imbatranirii, arsuri solare, pigmentari, leziuni precanceroase si leziuni maligne.

In ultimii ani s-a constatat o crestere a expunerii la soare / solarii, avand ca rezultat accelerarea imbatranirii, arsuri solare, pigmentari, leziuni precanceroase si leziuni maligne.

 Accelerarea imbatranirii duce la formarea prematura de riduri, pete pigmentare, comedoane si keratoze. Leziunile pe care soarele le produce in timp pe piele se pot transforma in cancere, cele mai frecvente fiind carcinoamele si melanoamele.

Soarele mai produce si alergii, fenomene de sensibilizare, fie directe la radiatia solara, fie prin reactiile chimice dintre piele, substantele chimice aplicate pe piele si radiatiile solare.

Tratarea acestor dermatoze este de competenta stricta a medicului dermatolog.

Deoarece este mai usor sa previi decat sa tratezi va prezentam in cele ce urmeaza modalitatile in care putem ajuta organismul sa se apere de soare.

Pielea prezinta mecanisme naturale de adaptare si aparare in fata radiatiei solare, mecanisme care caracterizeaza asa-numitul "capital solar": cresterea in grosime a stratului cornos, producerea de melanina, activarea moleculelor antioxidante, sisteme de reparare a ADN-ului si sinteza de citokine.

Aceste mecanisme variaza de la un individ la altul, se consuma rapid in timp, devenind insuficiente, de unde necesitatea unei protectii artificiale: cremele fotoprotectoare si protectia prin imbracaminte.

Substantele fotoprotectoare au rolul de a preveni arsurile solare, reducand modificarile histologice, imunosupresia, fotoimbatranirea si fotocarcinogeneza induse de radiatiile UV. Ele protejeaza pielea prin absorbtia, imprastierea sau reflectarea radiatiilor UV si a radiatiilor spectrului vizibil.

Primele substante fotoprotectoare, benzil salicilatul si benzil cinamatul, au fost descoperite in 1926 si comercializate in SUA din 1928, fiind utilizate numai impotriva radiatiilor UVB.

In ultima perioada, demonstrandu-se implicarea radiatiilor UVA in fotocarcinogeneza, spectrul fotoprotectoarelor s-a largit, in prezent existand pe piata o mare varietate de produse.

Un produs fotoprotector contine principii active, apartinand diverselor clase farmacologice, si excipienti. Principiile active, filtre, ecrane, antiinflamatorii sau auto-bronzante se amesteca cu excipientul pentru a da nastere unui produs finit eficace si atragator din punct de vedere cosmetic.

Filtrele solare sunt substante chimice de sinteza care absorb energia transportata de un fascicol incident. Exista filtre solare ce absorb atat radiatiile UVB, cat si radiatiile UVA.

Ecranele minerale sunt pudre inerte care actioneaza prin reflectarea tuturor radiatiilor solare, indiferent de lungimea undei. Ele sunt utilizate din ce in ce mai frecvent, deoarece nu produc alergie sau fotoalergie de contact, dar prezinta dezavantajul estetic de a fi opace si dau pielii aspect de "masca"; dezavantaj indepartat in prezent prin descoperirea unor substante fotoprotectoare micronizate, cu proprietati optice diferite (reflectarea radiatiilor spectrului vizibil este moderata), mai transparente si estetice.
In compozitia produselor fotoprotectoare mai intalnim antioxidanti si substante cu rol antiinflamator. Uneori, in compozitie intra si dihidroxiacetona, care oxidata la suprafata pielii induce colorarea cunoscuta sub denumirea de autobronzare.
Excipientii sunt utilizati nu numai in scopul incorporarii principiilor active si obtinerii unei compozitii uniforme, ci si cu rol in remanenta produsului. Excipientul contine intr-o proportie egala conservanti, coloranti si parfumuri.

Factorul de protectie solara (SPF)

Eficienta produselor fotoprotectoare se exprima prin factorul de protectie solara (SPF). Acesta este definit ca doza minima de energie UVB capabila sa produca o reactie eritematoasa minima la nivelul pielii protejate de catre produsul antisolar comparativ cu pielea neprotejata. Acest SPF se determina, de obicei, la subiectii sanatosi, prin teste efectuate intr-o incapere ("indoor"), utilizandu-se un simulator solar si prin teste efectuate in exterior ("outdoor") in conditii obisnuite de expunere solara.

In ceea ce priveste valoarea optima a SPF-ului, exista in prezent numeroase discutii. Unii autori considera ca un SPF de 15 este suficient, deoarece blocheaza 93% din radiatiile UVB, in timp ce un SPF de 34 blocheaza 97%, diferenta nu este semnificativa. Cu toate acestea, o serie de studii au aratat ca un SPF mai mare confera beneficii clinice si histologice, fotoprotectoarele cu un SPF de 30 avand o protectie mai buna impotriva formarii de celule modificate UV.

Factorul de protectie fata de UVA

In prezent, nu exista nici o metoda unanim acceptata pentru determinarea factorului de protectie fata de UVA. Nu se poate utiliza, ca in cazul determinarii SPF-ului, reactia solara eritematoasa minima. S-a propus determinarea timpului minim de expunere a pielii sensibilizate la UVA prin administrarea psoralenilor,oral sau topic. Alta metoda propusa a fost masurarea pigmentarii brune imediate induse de UVA. Nici una dintre aceste tehnici nu s-a dovedit insa a fi relevanta pentru determinarea factorului de protectie fata de UVA astfel incat, in prezent, standardizarea produselor fotoprotectoare se realizeaza numai in functie de SPF, la care se adauga eventuala prezenta a unei protectii fata de UVA.

Protectia fata de radiatiile infrarosii si ale spectrului vizibil

Efectele biologice ale radiatiilor infrarosii si ale spectrului vizibil au fost putin studiate. Exista putine studii privind fotoprotectia fata de acest tip de radiatii fara a se fi stabilit un consens asupra eficientei protectiei prin creme.

Frecventa aplicatiilor

Majoritatea timpului de expunere la soare se regaseste in afara expunerilor in scopul bronzarii, astfel incat utilizarea zilnica a fotoprotectoarelor ar trebui incurajata. Persoanele la care arsurile solare se produc cuusurinta sau cele care prezinta afectiuni fotosensibilizante ar trebui sa utilizeze zilnic fotoprotectoare cu un SPF ridicat. Produsul antisolar se aplica dimineata, apoi se reaplica la 2-3 ore sau dupa imersia in apa sau efectuarea de exercitii fizice solicitante. S-a constat ca la a doua aplicare a substantei fotoprotectoare, se confera o protectie de 3,1 ori mai mare fata de prima aplicatie, astfel incat efectul fotoprotector combinat al celor doua aplicatii este de 2,5 ori mai protector fata de radiatiile UV decat cel obtinut printr-o singura aplicatie.

Un filtru chimic fotostabil este un filtru care nu se degradeaza in timpul expunerii la soare si, de asemenea, asigura o fotoprotectie constanta in timp. Fotodegradarea produsului determina, pe langa o reducere a eficientei, modificari la nivelul spectrului de absorbtie.

Ecranele fizice sunt fotostabile si nu se degradeaza in timpul expunerii la soare.

Remanenta evalueaza capacitatea unui produs de a-si pastra eficienta in conditii normale de utilizare. Remanenta s-a masurat prin studierea rezistentei la apa si la transpiratie. Penetrabilitatea cutanata a unui produs fotoprotector si, prin urmare, remanenta sa, depinde in principal de forma sa galenica si de excipientul folosit.

Efectele secundare ale produselor de protectie solara sunt, in general, usoare si limitate

Dermatita de contact iritativa si alergica: produsele fotoprotectoare pot induce dermatite de contact iritative sau alergice atribuite, in general, excipientilor, colorantilor sau parfumurilor continute. Dintre substantele fotoprotectoare, PABA este in prezent rareori utilizat deoarece induce sensibilizare la aproximativ 4% dintre subiectii expusi. Acestia, odata sensibilizati la PABA, pot prezenta prin incrucisare reactie la thiazide, sulfonamide, benzocaina.

In mod paradoxal, produsele fotoprotectoare pot cauza dermatita de contact fotoalergica. Oxibenzona este cel mai des incriminata; frecventa mai mare a fotoalergiilor la oxibenzona s-ar datora prezentei sale in multiple produse cosmetice, precum cremele de zi, cremele pentru maini, stickurile pentru buze si sampoane.

Efectul comedogenic: poate fi determinat de catre excipientii continuti, precum untul de cacao, uleiul de alune, uleiul de masline, isopropil palmitatul.

Pasajul sistemic al substantelor continute de catre pro-dusele fotoprotectoare a fost insuficient studiat. In Europa se recomanda, datorita lipsei studiilor toxicologice, evitarea aplicatiilor iterative, pe suprafete tegumentare mari, in special la copii.

Blocarea sintezei de vitamina D: in privinta acestui efect secundar, parerile sunt contradictorii. In SUA se considera ca nici unul dintre produsele fotoprotectoare nu modifica nivelele normale ale vitaminei D, desi utilizarea lor regulata poate reduce sinteza cutanata a 25-hidroxi-vitaminei D. Nici un studiu efectuat in SUA nu a demonstrat blocarea sintezei de vitamina D dar, cu toate acestea, utilizarea suplimentelor de vitamina D ar putea firecomandata persoanelor varstnice care prezinta un aport alimentar inadecvat de vitamina D si celor care sunt cu risc de osteopenie si fracturi. Autorii francezi considera ca produsele fotoprotectoare, blocand radiatiile UVB, pot perturba matabolismul vitaminei D, acest risc fiind luat in considerare in special la subiectii varstnici ce traiesc in tari putin insorite.

Cresterea perioadei de expunere la soare: o data cu introducerea produselor fotoprotectoare, s-a constatat o tendinta de crestere a expunerii la soare, in special la persoanele ce utilizeaza produse cu un SPF ridicat. De aceea, pacientii trebuie consiliati sa se expuna moderat la soare si numai intre orele admise.

Fotoprotectia fata de diversele modificari induse de radiatiile UV

Fotoimunosupresia: radiatiile UV induc o imunosupresie, implicata in dezvoltarea cancerelor cutanate. Desi rezultatele studiilor sunt contradictorii, se pare ca produsele fotoprotectoare prin ele insesi nu sunt suficiente in prevenirea imunosupresiei induse de UV si, de aceea, ele trebuie utilizate ca o componenta a unei strategii protectoare ce mai include evitarea expunerii prelungite la soare si protectia prin imbracaminte.

Fotoimbatranirea: studiile efectuate pe animale au demonstrat ca substantele fotoprotectoare previn fotoimbatranirea. Fotoprotectoarele cu SPF ridicat au dovedit o crestere a protectiei impotriva aparitiei ridurilor induse de radiatiile UVB. Totodata, utilizarea de filtre pentru radiatiile UVA este absolut necesara.

Fotocarcinogeneza: studiile efectuate pe soareci au demonstrat ca fotoprotectoarele previn aparitia tumorilor fotoinduse. La oameni, rezul-tatele studiilor nu au condus la o concluzie unanim acceptata. Unele studii au aratat o reducere a cazurilor de cancere cutanate la persoanele ce folosesc creme fotoprotectoare, in timp ce alte studii au demonstat, paradoxal, o crestere a incidentei melanomului malign la persoanele ce utilizau creme fotoprotectoare. Pornind de la acest efect paradoxal s-a ajuns, totusi, la concluzia ca persoanele care au dezvoltat melanom au folosit creme fotoprotectoare ineficiente (primele substante fotoprotectoare utilizate au avut un SPF mic si un spectru ingust). Expunerea la soare in copilarie este un factor predispozant pentru dezvoltarea melanomului; copiii care nu foloseau creme fotoprotectoare, deveniti adulti utilizatori de asfel de produse, nu mai pot ficonsiderati relevanti pentru studiul preventiei aparitiei melanomului malign.

Fotoprotectoarele si sarcina: pana in prezent, studiile efectuate nu au demonstrat faptul ca produsele fotoprotectoare ar putea preveni aparitia melasmei la femeile gravide cu fototip III sau IV.

Infectia herpetica: radiatiile UVB constituie un stimul potent pentru reactivarea unui herpes labial. Desi nu exista suficiente studii care sa demonstreze efectul protector in aparitia recidivei herpetice, substantele fotoprotectoare ar putea fi utilizate si in acest scop.

Keratozele actinice precanceroase: formarea lor este redusa prin utilizarea de produse fotoprotectoare si, totodata, este favorizata rezolutia leziunilor preexistente.

Concluzii

Desi pielea prezinta mecanisme naturale de aparare impotriva agresiunii solare, acestea difera in functie de individ si sunt insuficiente pentru a asigura o protectie adecvata. Din acest motiv, utilizarea produselor fotoprotectoare devine o conditie necesara in scopul prevenirii efectelor nedorite, ce pot varia de la efecte minore (eritem solar, pigmentari) si pana la efecte majore (cancere cutanate). Folosirea produselor fotoprotectoare trebuie sa faca parte dintr-o strategie completa de aparare impotriva agresiunii solare, stategie ce mai include evitarea expunerii inadecvate la soare si protectia prin imbracaminte.