Autor: Dr. farm. George Dan Mogosanu – S. L. Disciplina Farmacognozie-Fitoterapie, Facultatea de Farmacie, U.M.F. Craiova


Peste 70% din suprafata Pamantului este acoperita de apa. Datorita biodiversitatii si
metabolitilor secundari (poliglucide, minerale, vitamine, acizi grasi polinesaturati, peptide
bioactive, etc.), in mediul acvatic exista resurse medicinale valoroase, reprezentate
in principal de alge, pesti si mamifere marine.

Algele ca resurse medicinale

Agarul (geloza, agarul japonez) reprezinta
mucilagul gelificat si uscat obtinut
din algele marine rosii ale genurilor Gelidium
(G. amansii, G. corneum, G. japonicum etc.),
Gracilaria (G. lichenoides, G. confervoides),
Eucheuma, Pterocladia si Phyllophora
(Rhodophyceae).

Algele au talul ramificat, de aprox. 25 cm
lungime. Se intalnesc in marile si oceanele
Extremului Orient (China, Japonia, Coreea
de Sud), la 30 m adancime, fixate pe stanci.
Se cultiva in Coreea, pe coastele Spaniei si
Portugaliei, Marocului, S.U.A., Mexicului,
in Chile, Australia, Noua Zeelanda. Talul se
recolteaza manual, se usuca la soare pana se
albeste, apoi se extrage cu apa acidulata cu
acid sulfuric sau acid acetic, prin fierbere 30
de ore. Se filtreaza fierbinte si se raceste, cand
se formeaza o masa gelatinoasa care se trece
printr-o sita, pentru efilare. Se obtin fire
sau fasii subtiri, translucide, membranoase,
galbui.

Agar

Agarul contine: poliholozide de tip
galactani, cu agaroza (70%) si agaropectina
(30%); celuloza; proteine; saruri minerale.
In apa rece, agarul se gonfleaza, iar la
fierbere se dizolva in proportie de 1%, dupa
racire formand un gel (astfel se diferentiaza
de amidon). Dupa racirea rapida a solutiei
fierbinti, agarul se coloreaza in albastru cu
reactivul Lugol, similar amidonului. Daca
solutia calda de agar se raceste lent, lasata
in repaus o ora, la temperatura camerei, nu
se mai coloreaza cu reactivul Lugol, spre
deosebire de amidon.

Agarul are actiune demulcenta si laxativa
mecanica. Mareste si fluidifica continutul
intestinal prin gonflare si retinerea
apei. Favorizeaza dezvoltarea florei intestinale
normale (saprofite) si accentueaza
peristaltismul intestinal. Se administreaza
in constipatii cronice, cu atonie intestinala,
dar si ca pansament gastrointestinal. Nu se
absoarbe, nu este toxic si nu fermenteaza.
Agarul este folosit ca excipient in tehnologia
farmaceutica, pentru prepararea unor emulsii,
suspensii, supozitoare, tablete, precum si
ca mediu de cultura in bacteriologie.

Caraghenul (carrageen-ul, muschiul
cret) este reprezentat de talul recoltat si
prelucrat de la doua alge rosii: Chondrus
crispus si Mastocarpus stellatus sin. Gigartina
mamillosa (Gigartinaceae).

Algele au taluri ramificate dichotomic, de
culoare rosie, cu lungimea de 20-30 cm. Cresc
sub forma de asociatii, pe coastele europene
si americane ale Atlanticului de Nord, fixate
pe stanci. In perioada mai-octombrie, talul algelor se recolteaza manual, la reflux. Se
curata de impuritati, se spala cu apa dulce si se
usuca la soare pana se albeste. In apa rece, talul
se gonfleaza, iar in apa fierbinte se dizolva in
proportie de 3.3% si formeaza un gel vascos,
care se intareste prin racire.

Caraghenul contine: 50-60% componente
de tip galactan-sulfati, sub forma de
saruri cu ionii de Ca2+ (in principal k- si λ-
carrageenina); vitamine; aminoacizi; steroli
(colesterol); urme de arsen; saruri minerale.
Caraghenul este laxativ mecanic, antidiareic,
antiulceros, demulcent, calmant al
iritatiilor mucoaselor, antitusiv, antihiperco –
lesterolemiant. Se administreaza in constipatii
cronice, gastrite, duodenite, ulcer gastroduodenal,
dispepsii, colite. Este adjuvant
in curele de slabire, prin senzatia de satietate
pe care o determina la administrare interna.
Pulberea sau mucilagul sunt utilizate ca agenti
de emulsionare sau suspendare in tehnologia
farmaceutica. Caraghenul este conditionat sub
forma de paiete (produs frantuzesc) sau granule
nedigerabile si neabsorbabile (prof. dr. Teodor
Goina, Facultatea de Farmacie din Cluj),
folosite in tratamentul obezitatii sau in curele
de slabire. Sub forma de decoct 5%, caraghenul
este utilizat pentru actiunea antitusiva.

Laminariae stipes (laminaria) reprezinta
stipii diferitelor alge brune din genul Laminaria: L. cloustonii sin. L. hyperborea, L.
digitata sin. L. flexicaulis, L. saccharina, L.
japonica (Phaeophyceae).

Algele din genul Laminaria cresc pe
coastele stancoase ale nordului Europei
(Scotia, Norvegia, Irlanda). Se recolteaza
pseudotulpinile (stipii) de 1-5 cm lungime
si aprox. 4 cm diametru, care se curata de
impuritati, se spala, se decortica si se usuca
la soare. Produsul vegetal uscat se prezinta
sub forma unor baghete brun-negricioase,
nesterile sau sterile, ultimele fiind perforate
la unul din capete, unde se introduce un
fir de matase chirurgicala, inchise in fiole
cu alcool si sterilizate. In contact cu apa,
fragmentele isi maresc diametrul de aprox.
10 ori, cu pastrarea rigiditatii.

Laminariae stipes contine: 60-70%
poliholozide mixte (40% algina, 15%
laminarina, fucoidina); oze simple; manitol;
0.5% ioduri; aminoacizi; vitamine; saruri
minerale.

Acidul alginic (algina) este un polimer
alcatuit din doua fractiuni: fractiunea manuronica
(poli-M), avand in compozitie acid
β-D-manuronic si fractiunea guluronica
(poli-G), formata din unitati de acid α-Lguluronic.
In alge, acidul alginic se gaseste
sub forma unui complex cu ioni de Na+,
Ca2+, Mg2+, partial legat cu fucani. Acidul
alginic formeaza saruri solubile (alginat de
Na+, K+, NH4
+, Mg2+) sau insolubile in apa
(alginat de Ca2+). Complexul acid alginic-
Ca2+ absoarbe apa de 100 de ori mai mult
decat propria-i greutate.

Laminarina este un manitol-glucan,
care atinge concentratii mai ridicate in
luna septembrie. Fucoidina este un fucozan
(polimer de L-fucoza), care in apa formeaza
solutii foarte vascoase.

Pulberea de laminaria are actiune laxativa
mecanica, protectoare asupra mucoasei
gastrice, remineralizanta, anticoagulanta,
hipolipemianta.

Baghetele de laminaria erau utilizate
in chirurgia abdominala si ginecologica.
In chirurgia abdominala, pentru drenarea
ranilor rezultate din interventii chirurgicale,
este necesara mentinerea unui canal deschis
(autocuratirea ranii, prin eliminarea secretiilor
patologice). In ginecologie, fragmentele de
laminaria se imbiba si isi maresc volumul,
dilatand colul uterin, lent, fara dureri.
Pulberea de laminaria se administreaza
intern, pentru aportul de ioduri (sursa de iod) si
pentru actiunea laxativa mecanica. Este materie
prima pentru obtinerea acidului alginic, folosit
ca: antihemoragic de uz extern – alginatul
de calciu sub forma de vata (in epistaxis,
gingivoragii) sau pudra micronizata (in ulcer
varicos); excipient in tehnologia farmaceutica
– agent de ingrosare, liant, dezagregant,
retardant, pentru emulsii, suspensii, preparate
retard si enterosolubile; inlocuitor de frisca, in
spray-uri cu frisca artificiala.

Sarea de sodiu a acidului polimanuronic
poate fi utilizata ca adjuvant in regimul
alimentar restrictiv din obezitate.

Materii prime cu lipide
farmacologic active

Jecoris oleum (uleiul sau untura de
peste) reprezinta uleiul gras izolat din ficatul
proaspat al pestelui Gadus morhua si al altor
specii de Gadus, cod (Gadidae).

Codul poate atinge lungimea de 1-1.5
m si masa de aprox. 50 kg. Se pescuieste
din Oceanul Atlantic si Oceanul Inghetat
de Nord. La nivel mondial, cei mai mari
producatori de ulei de peste sunt Rusia,
Norvegia si China. Ficatul de cod atinge
masa de 1-2 kg si se prelucreaza proaspat,
in 2-3 ore, dupa indepartarea viscerelor.
Ficatul este maruntit si supus electrolizei,
in solutie concentrata de clorura de sodiu,
cand se elibereaza uleiul gras. Electrolizatul
se trateaza cu vapori de apa, la cel mult
500C, in atmosfera de dioxid de carbon si
se centrifugheaza. Uleiul eliberat se purifica
prin racire la -50C. Partea care se solidifica
se indeparteaza, gliceridele acidului stearic
nefiind agreate in produs.

Jecoris oleum contine: gliceride ale unor
acizi grasi nesaturati si saturati; lecitine; fosfor;
bromuri; ioduri; vitamine (A, D2, D3, E).

Uleiul de peste prezinta urmatoarele
actiuni farmacologice: vitaminizanta, troficizanta
antirahitica, antimicrobiana si
cicatrizanta, datorita vitaminelor A si D;
remineralizanta, datorita oligoelementelor
(fosfor, ioduri, bromuri) si vitaminelor D,
care contribuie la fixarea calciului. Pentru
actiunea sa vitaminizanta, uleiul de peste
se administreaza intern in: avitaminoze,
rahitism, osteoporoza, osteomalacie, subnutritie,
tuberculoza, scrofuloza, carii den –
tare, psoriasis, crestere, gravidie.

Proprietatile antitumorale ale produsului
Jecoris oleum au fost atribuite acidului
eicosapentaenoic. Uleiul de peste mai
contine si o componenta antituberculoasa,
cu efecte indirecte, cercetata pentru prima
data in Romania de catre prof. dr. Viorica
Cucu (Facultatea de Farmacie din Cluj).
Uleiul de peste se administreaza sub forma
de capsule gelatinoase sau emulsie, ca factor
de crestere la copii. Sub forma de clisme,
este recomandat in tratamentul oxiuriazei.
In Romania, cercetarile privind
valorificarea faunei Marii Negre au condus
la obtinerea, din ficatul speciei Squalus
acanthias, rechin, caine de mare (Squalidae),
a unui ulei bogat in vitamine (A, D3),
lecitina si prostaglandine.

Prin continutul de acizi grasi ω-3, in
principal acid eicosapentaenoic (EPA) si acid
do cosahexaenoic (DHA), uleiul extras din ficatul
unor pesti de apa rece – somon (Salmo
salar), hering (Clupea harengus), macrou
(Scomber scombrus) – prezinta actiune
benefica asupra organismului: normalizeaza
tensiunea arteriala, previne ateroscleroza si
aritmiile cardiace, amelioreaza gravitatea
simptomelor la pacientii cu astm bronsic
si boli pulmonare obstructive cronice, in
afectiuni maniaco-depresive, diabet, cancer,
boli autoimune etc.

Materii prime cu aplicatii
in tehnologia farmaceutica

Cetaceum (cetaceu, spermacet, spermantet,
alb de balena) reprezinta ceara
cristalina purificata, extrasa din cavitatile
craniene si pericraniene ale speciei Physeter
macrocephalus sin. P. catodon, casalot (Physeteridae).
Casalotul este un mamifer marin din
Oceanele Atlantic, Pacific si Indian, cea mai
mare balena cu dinti, care poate atinge 21
m lungime si 9 m diametru in zona capului.
Cavitatile care contin cetaceu se gasesc in partea frontala a craniului, in dreptul narilor.
Prin perforarea craniului se colecteaza ule iul
scurs (pana la 5 t) si se lasa in repaus, cand
depune un strat solid, alb, care se inlatura.
Uleiul ramas se raceste la 5 grade C pentru a depune
o masa semisolida, care ulterior se
purifica prin presare si spalare cu hidro xid
de potasiu, pentru indepartarea urmelor
de ulei gras. Produsul semisolid obtinut se
topeste in apa fierbinte, se spala, se toarna in
forme si se lasa in repaus pentru solidificare.

Se obtine o masa alba, cu aspect cristalin
si structura lamelara, care se separa usor in
foite translucide, sidefii, onctuoase la pipait,
cu miros slab caracteristic. Prin umectare cu
alcool sau ulei vegetal, cetaceul devine usor
pulverizabil.

Cetaceum contine in principal ceride,
respectiv esteri ai alcoolului cetilic cu acizii
palmitic, miristic, lauric, stearic, predominand
palmitatul si miristatul de cetil,
alaturi de insaponifiabil si esteri ai alcoolilor
miricilic si stearilic.

Cetaceul are actiune emolienta. Este
baza pentru unguente, cerate si creme cosmetice.
Reprezinta asa-numitul „secret al
cremelor de zi”, datorat intervalului de
topire mai ridicat. Pudrele adera foarte bine
pe cetaceu. Cetaceul este utilizat mai ales
la obtinerea preparatului Linimentum calcii
(liniment oleo-calcar).

Ambreina este o substanta aromata,
nevolatila, fixatoare de parfum, care face parte
din compozitia ambrei („ambre gris”, ambra
grisea), produsa in intestinul de casalot si eliminata
sub forma unor concretiuni de culoare
cenusie, spongioase, care plutesc pe apa.

Leave a reply