Autor: Dr. farm. George Dan Mogosanu – S. L. Disciplina Farmacognozie-Fitoterapie, Facultatea de Farmacie, U.M.F. Craiova

Datorita biodiversitatii, in mediul acvatic exista resurse medicinale valoroase prin
continutul de metaboliti secundari.

Lipsa protectiei mecanice si usurinta
cu care se deplaseaza, determina
ca numeroase nevertebrate marine
sa utilizeze compusii bioactivi,
mai ales in cadrul mecanismelor
de aparare. In ultimele patru decenii, bioprospectarea
mediului acvatic a condus la
descoperirea a numeroase principii active,
majoritatea dintre ele aflate inca in faza de
testare preclinica sau clinica.

Antitumorale

Trabectedinul (ecteinascidin-743, ET-
743), compus izolat din Ecteinascidia turbinata
(tunicata mangrovelor), este substanta
activa a primului medicament antitumoral
de origine marina aprobat in Uniunea
Europeana, in anul 2007, cu aplicatii in sarcoamele
tesuturilor moi, inclusiv in leiomiosarcom
si liposarcom. In scop terapeutic, se
utilizeaza substanta de semisinteza, deoarece
compusul natural se gaseste in concentratii
foarte mici: pentru a obtine 1 gram de trabectedin
trebuie prelucrata o tona de Ecteinascidia
turbinata.

Citarabina (citozin-arabinozida), un citostatic
de sinteza, a avut drept model structural
nucleozide izolate din bureti de mare.
Se foloseste mai ales in oncohematologie,
pentru tratamentul leucemiei mieloide acute
(AML – Acute Myeloid Leukemia), leucemiei
limfocitare acute (ALL – Acute Lymphocytic
Leukemia), limfomului non-Hodgkin, etc.

De asemenea, citarabina prezinta si actiune
antivirala, fiind utilizata initial si in tratamentul
infectiei generalizate cu virus Herpes
simplex. Din cauza efectelor sale adverse
severe, printre care supresia medulara, s-a
renuntat la folosirea citarabinei ca antiviral.
In vitro, citarabina regleaza proliferarea
celulelor gliale, cu impact asupra dezvoltarii
neuronale.

Antidepresive

Biodiversitatea organismelor marine
ofe ra o sursa bogata de prototipuri structurale
pentru noi principii active. In ceea
ce priveste tratamentul bolilor neuropsihice,
exista foarte putine informatii despre
potentialul resurselor acvatice. Aaptamina si
5,6-dibromo-N, N-dimetiltriptamina, care
pre zinta similitudini structurale cu serotonina,
sunt doi compusi de origine marina cu
proprietati antidepresive, evidentiate in teste
preclinice in comparatie cu citalopramul, inhibitor
selectiv al recaptarii serotoninei si cu
desipramina, inhibitor selectiv al recaptarii
noradrenalinei. Cei doi compusi au fost
izolati din bureti marini (Verongula rigida)
proveniti din Florida si Indonezia.

Analgezice

Ziconotida, substanta activa utilizata in
tratamentul durerii cronice, este un compus
de sinteza cu structura asemanatoare
-conotoxinei, peptida biosintetizata de
melci acvatici din genul Conus (Conus geographus)
al caror habitat se afla in zona tropicala
(Oceanul Pacific, Australia). Veninul acestor
melci pradatori, ai molustelor, pestilor
mici si viermilor marini contine, in principal,
peptide toxice (conotoxine) alcatuite din
15 – 40 de aminoacizi.

In decembrie 2004, Food and Drug
Administration (FDA) a aprobat administrarea
ziconotidei sub forma injectabila, in lichidul
cefalorahidian, cu ajutorul unui sistem
de pompe intratecale. Ziconotida actioneaza
ca un blocant selectiv al canalelor de calciu
de tip N (neuronal) dependente de voltaj.
Astfel, este inhibata eliberarea de neuromediatori
pro-nociceptivi (acid glutamic,
substanta P, CGRP – calcitonin generela ted
peptide) la nivel medular si cerebral, conducand
la ameliorarea durerii. Din cauza
efectelor secundare grave si a lipsei de eficacitate
la administrarea orala sau intravenos, ziconotida trebuie injectata intratecal,
procedura invaziva si costisitoare ce implica
numeroase riscuri pentru pacient. Prin urmare,
ziconotida va fi folosita doar in cazul
controlului durerii cronice severe, la pacientii
la care terapia intratecala poate fi aplicata si
care nu tolereaza sau sunt refractari la alte
tratamente, cum ar fi analgezicele sistemice
sau morfina. Tratamentul este contraindicat
la pacientii cu tulburari psihice preexistente
(de exemplu, cu psihoza) din cauza faptului
ca acestia sunt mai susceptibili la anumite
efecte secundare grave ale ziconotidei.

Antiinflamatoare

Organismele marine (alge, bureti de
mare, corali, stele de mare, etc.) sunt o sursa
bogata de compusi bioactivi, inclusiv de inhibitori
ai fosfolipazei A2, cu actiune antiinflamatoare.
Manoalida a fost primul compus de
origi ne marina la care s-a descoperit actiunea
antiinflamatoare. Din punctul de
vede re al efectului inhibitor al fosfolipazei
A2, bolinachinona este cea mai studiata
sescviterpenoida marina.

Antivirale

In prezent, numeroase principii active de
origine marina se afla in diferite faze de testare,
in vederea obtinerii unor remedii antivirale,
unele dintre ele fiind deja aprobate si
se gasesc pe piata medicamentului.

Vidarabina, compus de sinteza cu actiune
antivirala, utilizat inca din 1970, a avut ca
model structural, trei nucleozide izolate dintr-
o specie de burete de mare (Tectitethya crypta
sin. Cryptotethya crypta) raspandita in zona
Marii Caraibilor: spongotimidina (3–Darabinofuranozil-
timina), spongouridina (3-
-D-arabinofuranozil-uracil) si spongosina
(9–D-ribofuranozil-2-metoxiadenina).
Prin faptul ca riboza a fost inlocuita cu
arabinoza, structura chimica a acestor nucleozide
a atras atentia oamenilor de stiinta
inca din anul 1950. Astfel, prin sinteza s-a
obtinut o noua clasa de analogi nucleozidici,
dintre care cei mai importanti sunt vidarabina
si citarabina.

Vidarabina este un agent antiviral activ
contra herpesvirusurilor, poxvirusurilor,
rhabdovirusurilor, unor virusuri ARN tumorale.
In celula gazda, vidarabina trifosfat
inhiba ADN polimeraza si alte enzime implicate
in multiplicarea virala.

Conditionata sub forma de unguent
oftalmic 3%, vidarabina se utilizeaza in keratoconjunctivita
acuta si keratita superficiala
recurenta, cauzate de virusurile herpetice
HSV-1 si HSV-2 (HSV – Herpes simplex
virus).

Este folosita, de asemenea, si in tratamentul
infectiilor herpetice de tip zona zoster
la pacientii imunodeficitari (de exemplu,
la bolnavii de SIDA). Vidarabina are utilizari
clinice limitate din cauza inactivarii in vivo,
prin dezaminare si a toxicitatii crescute la administrare
intra venoasa (greata, voma, afectare
gastrica si hepatica, tulburari neurologice,
leucopenie, trombocitopenie).

Cercetari recente au evidentiat actiunea
de inhibare a revers-transcriptazei HIV pentru
unii compusi de origine marina, izolati in
special din alge brune.

SPMG este o polizaharida sulfatata, cu
masa moleculara de 8 kD, avand in structura
acid manuronic si acid guluronic. In China,
SPMG a intrat in studii clinice de faza a II-a, in scopul obtinerii unui nou medicament
anti-HIV/SIDA.

Concluzii

In ultimii 40 de ani, eforturile pri vind
des coperirea asa-numitor „remedii mari ne”
au avut ca rezultat introducerea in terapeutica
doar a catorva compusi bioactivi, dintre care
mentionam: citarabina, trabectedin, vidarabina,
ziconotida. Interesul crescut pentru
principiile active de origine marina, justificat
prin existenta a numeroase studii preclinice
si clinice, a contribuit la dezvoltarea unor
noi tehnologii de cultivare a organismelor
acvatice si de extractie a compusilor farmacologic
activi.

Leave a reply