Interviu cu S.L. dr. Roxana Darabont
Interviu cu S.L. dr.
Roxana Darabont
Motto: "Mi-am ales profesia de medic cu gandul ca imi va da posibilitatea unei cunoasteri aprofundate a fiintei umane si sansa de a influenta in bine viata oamenilor. Doresc sa ofer pacientilor mei cat mai multa incredere si speranta".
Studiul SEPHAR – Ati facut parte
din echipa. Cateva cuvinte despre
acest studiu.
Studiul SEPHAR a fost initiat si condus
de doamna profesor Dorobantu Maria,
iar eu am facut parte din Comitetul
Stiintific al acestui studiu – primul studiu
de evaluare a prevalentei hipertensiunii
arteriale din Romania pe un esantion
reprezentativ pentru populatia intregii tari.
Datele obtinute sunt importante pentru
ca ne-au demonstrat o prevalenta foarte
ridicata a hipertensiunii arteriale. 45% din
populatia Romaniei este hipertensiva si ca
sub 50% dintre persoanele incluse in studiu
cunosteau valorile propriei tensiuni arteriale,
precum si faptul ca hipertensiunea arteriala
produce complicatii cardiace sau accident
vascular cerebral.
Sigur ca studiul a evaluat
si prevalenta hipertensiunii arteriale pe regiuni
si nivelul de cunoastere al pacientilor
referitor la aceasta boala. In concluzie studiul
SEPHAR a evidentiat cat de necesara
este depistarea activa a hipertensiunii arteriale,
dar si cat de utile ar fi campaniile
de informare asupra riscurilor pe care le
prezinta aceasta boala.
Care este importanta ghidurilor
de practica in cardiologie?
Ghidurile nu au valoarea unui regulament
pe care trebuie sa il respecti obligatoriu
in practica medicala. Eu le apreciez ca
fiind deosebit de utile, pentru ca reprezinta
o sursa de documentare medicala care analizeaza periodic foarte multe date din
literatura si le selecteaza pe cele mai concludente.
In fiecare tara societatile medicale
ale diverselor specialitati dezbat
informatiile din ghiduri si evalueaza in
ce masura acestea se pot aplica in practica
de zi cu zi. In urma acestor dezbateri ar
trebui elaborate o serie de protocoale de
diagnostic si tratament pentru medicina
primara si cea de urgenta, cu caracter sintetic,
cu recomandari concrete si care sa fie
actualizate la anumite intervale de timp.
Metode moderne de imagistica
pentru evaluarea bolii cardiace…
In acest domeniu s-a facut un progres
foarte mare. Ce as dori sa subliniez
in legatura cu imagistica, ar fi ca aceste
metode de investigatii au devenit extrem
de ispititoare si pentru medici si pentru
pacienti. Capcana in care se poate cadea
este aceea ca pacientii sa ajunga la o asemenea
investigatie fara ca sa mai beneficieze
de judecata medicala. Ma confrunt din ce
in ce mai des, mai ales in activitatea medica
la din mediul privat, cu pacienti fara nici
o trimitere sau indicatie avizata, dar care
solicita ecografie cardiaca sau vasculara. La
finalul examinarii solicita sfaturi sau decizii
pe care le poti lua numai dupa o consultatie,
singura care analizeaza cazul unui pacient in
ansamblu, luand in calcul varsta, patologia
lui specifica si tolerenta la anumite scheme
terapeutice. Imi doresc ca pacientii nostri sa
inteleaga ca nu exista un aparat care sa dea
un verdict de om bolnav sau sanatos! Este
neaparat nevoie de judecata medicala!
Solutii la indemana medicului
de familie pentru managementul
bolilor cardiace…
Sunt foarte multe. Depistarea factorilor
de risc – evaluarea clinica, de laborator,
markerii biologici corelati cu bolile
cardiovasculare, electrocardiograma, toate
acestea trebuie sa fie in atentia medicului
de familie. Ceea ce trebuie sa urmareasca
in mod cu totul particular medicul de familie
este glicemia – pentru ca diabetul este
un redutabil factor de risc, profilul lipidic –
nu numai colesterolul si trigliceridele, ci si
fractiunile de colesterol (HDL-colesterol
si LDL-colesterol), evaluarea functiei renale
– sunt foarte multe complicatii cardiovasculare
la pacienti care au deja boala
renala si complicatii renale ale bolilor cardiovasculare Toate aceste determinari
ar trebui sa faca parte dintr-o evaluare
periodica, anuala, a fiecarei persoane
adulte. Studiul SEPHAR, cel de care am
vorbit la inceput, nu ar fi fost posibil de realizat
fara ajutorul medicilor de familie si al
asistentelor din cabinetele de medicina de
familie. Deci fara ei nu vom putea duce la
bun sfarsit nici un demers de preventie, de
depistare precoce, nu numai a bolilor cardiovasculare,
ci a oricarei patologii.
Totodata este timpul sa dezvoltam
programe nationale. Mortalitatea prin
boli cardiovasculare se afla pe primul loc
in toate tarile dezvoltate sau in curs de
dezvoltare, dar Romania este una dintre
tarile cu cele mai mari rate de mortalitate
si morbiditate cardiovasculara din Europa
si, ceea ce este cel mai grav, aceasta rata
este in continua crestere, in timp ce in alte
tari din lume tendinta este de a se reduce
incidenta acestei patologii. in tari precum
Statele Unite ale Americii, tari din vestul
Europei sau din peninsula scandinava,
prin programe nationale de preventie, de
depistare precoce a acestor boli si prin
tratament prompt institui, mortalitatea
cardiovasculara a inceaput sa scada.
Pentru medicii de familie ar mai fi
util un mesaj. in infarctul de miocard cele
mai multe complicatii fatale se produc in
primele ore de la debut. Si tot in primele
ore de la debut avem sansa de a interveni
pentru a preveni decesul si pentru a asigura
muschiului cardiac o recuperare cat
mai buna. Mesajul care decurge din aceste
observatii: orice durere toracica nou aparuta
sau agravata trebuie verificata urgent printr-o electrocardigrama. Altfel, apar erori
foarte grave. Nici o durere toracica nu trebuie
neglijata si, in anumite cazuri si durerile
acute epigastrice trebuie supuse unui
protocol de diagnostic diferential cu un sindrom
coronarian acut. Nu putem trimite
acasa, fara o electrocardiograma, nici un pacient
care are o durere nou instalata in zona
toracelui sau in epigastru.
Sunteti sef de lucrari la UMF
Carol Davila ce parere aveti
despre studentii de azi?
E o intrebare pe care mi-o pun si eu
din cand in cand si fac comparatie cu
generatia noastra – ce mult invatam noi!
Cu ce medii mari se intra la Medicina!
Uneori avem serii foarte slabe ca nivle si alteori serii care, la un moment dat,
ne aduc aminte de noi. Cu alte cuvinte nu
a scazut in mod constant si dramatic nici
nivelul de interes, nici nivelul de pregatire,
numai ca este mult mai aleator decat pe
vremea noastra cand existau criterii foarte
severe de selectie si pregatirea era mai
omogena. Dar cand vorbim de studenti
trebuie sa vorbim si de felul in care noi
desfasuram activitatea didactica. Deci nu
trebuie numai ei judecati!
Nu, nu putem afirma la modul general
ca studentii de azi sunt mai slabi pregatiti,
pentru ca unii dintre ei sunt foarte buni,
foarte performanti si foarte motivati.
Studentii la medicina sunt in mare masura
afectati si de perspectiva unei scoli foarte
lungi – colegii lor de scoala au facultati care
dureaza 3 -4 ani si ajung sa practice o meserie
dupa acest interval de timp, in timp
ce medicinistii stau 6 ani intr-o fa cultate,
dupa care inca 5 ani intr-o specializare!
Pentru ritmul zilelor noastre si cu salariul
pe care il vor avea, este din ce in ce mai
putin motivant sa fi student la medicina.
M-ati intrebat, la un moment dat, ce
parere am despre locurile cu taxa. Eu, care
am obtinut fiecare grad profesional sau
pozitiile in UMF „Carol Davila” numai
prin concurs, consider ca o taxa nu ar trebui
sa constituie in nici o circumstanta un
substitut pentru valoare.
Ce parere aveti despre plecarea
medicilor peste hotare?
Cred ca trebuie sa se produca o schimbare
profunda in modul de organizare a
sistemului sanitar ca sa poata fi cooptati si
rasplatiti toti acesti tineri pe masura efortului
pe care l-au facut de-a lungul unei scoli si
a unei ucenicii atat de grele. N-avem dreptul
sa-i impiedicam sa plece deocamdata.
Nu am tinut o evidenta, dar cred ca multi
absolventi din ultimii ani au parasit tara.
Despre cei care ai facut rezidentiatul
in clinica noastra de cardiologie as dori sa
spun ca sunt impresionata de cat de mult
se straduiesc si ce eforturi fac, specifice
unui spital de urgenta cum este al nostru:
garzi foarte grele, ore multe petrecute in
clinica peste program. Practic ii motiveaza
puternic o educatie deosebita si dragostea
sau atractia pentru aceasta meserie!
Care v-a caracterizat si pe dvs.!
Da. Mi-a placut si imi place profesia de medic, in special cardiologia pe care
o consider foarte provocatoare! in primul
rand am vrut sa devin medic, dar, la un moment
dat, am intalnit un model. In anul
IV am facut stagiul de medicina interna in
clinica unde ma aflu acum, care era condusa
de prof. dr. Gherasim. Si care facuse acolo
o scoala de medicina admirabila. Mi-a
placut foarte mult atmosfera din clinica,
oamenii care lucrau acolo, mi-a placut felul
in care am facut primele stagii. Apoi, in
anul V, am avut norocul sa fac modulul de
medicina interna din nou in aceeasi clinica.
M-am atasat foarte mult de acest loc si
mi-am dorit sa ajung aici. Deci, nu numai
ca mi-am dorit sa practic cardiologia, dar
am aspirat sa o practic in aceasta clinica!
Cum impacati profesia extrem
de grea si solicitanta cu viata de
familie?
In ultima instanta nu conteaza atat de
mult timpul petrecut impreuna, cat calitatea
momentelor de care ne bucuram atunci
cand ne regasim. Recunosc ca am avut mult
noroc sa fiu inteleasa si sprijinita de sotul si
de parintii mei. Eram studenta in anul IV
cand am devenit si mama. Insa, fiica mea,
Clara, nu a ales medicina. Dintr-o anumita
perspectiva ma bucur ca nu si-a ales si ea tot
aceasta meserie. Pentru o femeie este foarte
greu sa faca fata la un moment dat programului,
mai ales intr-un spital de urgenta.
Si-a ales Academia de Stiinte Economice si
sper sa fie un pic mai linistita decat am fost
si sunt eu! Acum este la masterat la London
School of Economics.
Aveti un crez profesional declarat!
Da si este motto-ul cu care pot sa fac
fata zilelor grele. M-ati intrebat ce este
o zi grea? O zi grea este una in care trebuie
sa faci si vizita la saloane, sa te achiti
si de indatoririle unui medic de garda,
sa predai si un curs, sa faci neinumarate
ecografii, sa rezolvi problemele unor studii
de cercetare clinica si sa-ti si pastrezi
cumpatul. In sectia de terapie intensiva
coronariana sunt cazuri grave, unde trebuie
sa fi atent in fiecare minut! Dar e si
locul unde se castiga vieti. Pentru ca in
medicina de urgenta, in cardiologie, poti
pierde un pacient in cateva secunde, dar
daca intervi la timp il recuperezi pentru
termen lung.
Ce simtiti atunci cand salvati o
viata?
E bucurie! Uneori este si o stare de
oboseala intensa, dar in primul rand bucurie!
Ce ar trebui sa faca medicii pentru
ca rata de imbolnaviri cardiovasculare
sa scada?
Medicii pot sa informeze mai mult
pacientii, dar asta nu este indeajuns. Pentru
ca oamenii trebuie sa fie informati din mai
multe surse pana sa ajunga la medic. Si trebuie
sa fie informati asupra importantei unui
stil de viata sanatos. Ajungem tot la necesitatea
programelor nationale, care sper ca vor
include informarea pacientilor prin massmedia
asupra stilului sanatos de a se alimenta,
asupra importantei miscarii, exercitiului
fizic. Mai departe, sistemul, statul, trebuie sa
ajute si sa creeze conditii pentru miscare, sa
existe bazine de innot, piste pe care sa faci
jogging si trotuare pe care sa nu te impiedici,
parking pentru biciclete, deci este o problema
mult mai complexa care depaseste activitatea
stricta a medicilor. Medicii deocamdata
trebuie sa trateze corect. Si in momentul in
care au un pacient, sa il informeze cu tot ce
ii este util. Dar pentru adevarata preventie,
trebuie sa te adresezi populatiei in general si
asta nu o pot face doar medicii. Asta trebuie
sa o faca Ministerul Sanatatii in colaborare
cu tot ceea ce inseamna mijloace de comunicare
in masa.
Cat de greu este sa practici medicina
astazi?
Dar vreau sa atrag atentia asupra unui
lucru: cat de performanta este astazi medicina
si in special cardiologia de care sunt
eu foarte aproape.
Un medic francez, hematolog – Jean
Bernard – spunea ca prin anul 1935 practica
un joc -„Jocul insulei pustii”. Jocul acesta
consta in a spune care sunt cele cinci carti cu
care te-ai duce pe o insula pustie si cele cinci
medicamente. Ii era foarte greu sa aleaga
cinci carti, dar in privinta medicamentelor
spunea asa: „Alegeam aspirina, morfina,
digitala si chinina. Si practic nu mai aveam
ce sa iau!” Asta in 1935! in ziua de astazi
avem resurse incomparabil mai mari. Dar
din cauza acestor performante care s-au
acumulat a crescut si expectatia. Asteptarile
oamenilor au devenit foarte mari si aproape
ca nu se intelege limita la care se ajunge in
ultima instanta cu actul medical. Putem sa
facem mult bine, dar asta nu inseamna ca
putem sa rezolvam orice problema.
Din acest punct de vedere va marturisesc
ca sunt si mahnita. Sunt mahnita
de razboiul mediatic in care sunt tarati
medicii. Regret cazurile unor semeni care
pot fi condamnabile sau comentate negativ,
insa marea majoritate a medicilor din
tara aceasta fac eforturi mari si ajuta foarte
multi oameni. in acest razboi mediatic
oamenii de presa ar trebui sa prezinte
si problemele si nemultumirile medicilor.
Si ei au suferinte de semnalat. Subminarea
increderii reciproce, intre pacient si
medic, este distructiva pentru ca oamenilor
practic le iei speranta! Iar pe medic il
invrajbesti impotriva propriului sau pacient.
Chiar este inadmisibil!
Transmit cat pot de des un mesaj
studentilor mei, mesaj pe care doresc sa-l
adresez acum tuturor celor care se reped sa
acuze in masa o profesie si pe oamenii ei:
„Cine gandeste putin, se inseala foarte
mult.” Este un indemn care a ajuns la noi
dupa sute de ani, este indemnul lui Leonardo
DaVinci!
Leave a reply