„O lege a farmaciei este o decizie politica”

Interviu cu Presedintele Colegiului
Farmacistilor, prodecanul Facultatii
de Farmacie din cadrul UMF
Bucuresti, prof. dr. farm. Dumitru
Lupuleasa.

Interviu cu Presedintele Colegiului
Farmacistilor, prodecanul Facultatii
de Farmacie din cadrul UMF
Bucuresti, prof. dr. farm. Dumitru
Lupuleasa.

Dupa ce norme se poate deschide
o farmacie?

In momentul de fata suntem intr-o perioada de
status quo. Neexistand o lege a farmaciei, de ani de
zile, conditiile de infiintare a unei farmacii sunt cele
prevazute de ordinul ministrului sanatatii, in care sunt
stipulate cateva criterii. Acestea tin cont de densitatea
populatiei, de raportul dintre numarul de farmacii si
populatie. Noi credem ca este un lucru care trebuie inca
mentinut, pentru ca in felul acesta s-a putut dezvolta
reteaua de farmacii si in orasele mai mici, si mai ales in
mediul rural. Sigur ca, daca privim numai din punct de
vedere concurential, ar trebui sa dispara aceste criterii
impuse. Trebuie insa sa privim din perspectiva asistentei
sanitare generale, in special a celei cu medicamente,
care se face mai bine avand aceste prevederi.

Ce masuri legislative ar putea proteja
farmacia din mediul rural?

Tocmai aceasta lege a facilitat dezvoltarea farmaciilor
din mediul rural, defavorizate de conditiile economice,
de posibilitatile financiare mult mai reduse. La
sat nu se pune atat problema rentabilitatii unei farmacii,
cat supravietuirea ei. Acolo, pentru ca o farmacie sa
poata supravietui, este nevoie de un minim de locuitori,
de asigurati. De asemenea, este nevoie de un plafon de
la casa de asigurari – care sa-i permita farmacistului respectiv
sa-si duca existenta – si de un cabinet medical.

Ce masuri au fost luate pentru sprijinirea
asistentei cu medicamente in sate
sau in micile orase?

Iata ca Ministerul Sanatatii organizeaza din nou
rezidentiat pe post. Este una din masurile benefice
noua, in sensul atragerii medicilor in zonele defavorizate.
Pentru ca, dupa cum am mai spus, acolo unde
este medic de familie se dezvolta si farmacia.

Au existat doua orase mai mici – Isaccea, judetul
Tulcea si Nucet, judetul Bihor, unde, pana acum un an,
nu era nici o farmacie. In momentul de fata si acolo
sunt farmacii, iar acum se ridica problema fondurilor.

Daca sunt sau nu alocate acestor unitati, daca sunt suficiente sau nu.

In zonele rurale unde nu sunt farmacii, si-au deschis
puncte de lucru farmaciile apropiate, la care merg
farmacistii, de regula in zilele in care este si medic la
cabinet.

Nu se simte nevoia unei legi a farmaciei?

Nu avem o lege a farmaciei, desi ea a fost un deziderat
din 2005 incoace. Sigur ca ar trebui, dar au fost atatea
forme, cate grupuri de interese. Nu s-a ajuns la nici o
concluzie finala. De ce? Pentru ca este o decizie politica
si nimeni nu a dorit sa isi asume aceasta responsabilitate.

Au existat opinii diferite asupra acestei legi, legate de
sensul spre care ar trebui sa se indrepte: spre farmacia
etica, sau spre farmacia mercantila. Asta ar fi insemnat o divizare a sustinatorilor oamenilor politici care ar fi luat o asemenea decizie. In aceste conditii, sigur ca s-a optat
pentru a ramane intr-o stare de provizorat, cu un act
normativ mai putin important ca o lege si care poate fi
modificat la orice schimbare de ministru.

Ministrul Sanatatii s-a implicat intr-o
serie de actiuni. In domeniul farmaceutic
n-a avut nici o initiativa?

Ba da, domnul Nicolaescu s-a implicat. A fost o
perioada in care a si promis un sprijin foarte mare.
Exista insa si o serie de directive ale Uniunii Europene,
de care dumnealui a vrut sa tina seama. A trimis
vreo doua forme ale legii la Bruxelles, care s-au
intors cu cateva observatii de la specialistii Uniunii,
dar cum am mai spus, nu s-a luat o decizie finala.

Eu am discutat cu specialisti din tari ale UE. Nu cu
reprezentati ai organizatiilor profesionale, pentru ca
sigur aceia mi-ar fi spus ce-as fi vrut eu sa aud, ci
cu oameni care au lucrat si lucreaza in ministerele
sanatatii din tarile respective. Raspunsul a fost foarte
clar: indiferent de sistemul sanitar, o lege a farmaciei
este o decizie politica.

Cat de mult complica munca farmacistilor compensatele si gratuitatile?

Dificultatea deriva din existenta plafoanelor,
care te obliga sa nu iti respecti indatoririle deontologice,
refuzand eliberarea receptelor dupa epuizarea
lor. Apoi, sunt platile care vin cu mare intarziere
si, nu in ultimul rand, programele de sanatate care
prevad medicamente cu adaos comercial foarte mic.
Toate acestea fac aproape imposibila reaprovizionarea
farmaciei, motiv pentru care foarte multe unitati
au incheiat bilantul – pe primele 6 luni ale acestui an
– cu rosu. Si la toate acestea se adauga si scaderile
de pret pe stoc, o situatie intalnita numai in Romania
si numai la medicamente. Oriunde in lume o modificare
de pret nu se refera la stocurile existente. Uite
ca la farmacie se poate si asa! Si acest lucru tras in
jos foarte mult farmaciile, din punct de vedere economic,
in ultimul an si jumatate.

Platile se fac cu intarziere catre farmacii.
Acest fapt, poate duce la faliment o
farmacie individuala?

Sa ne uitam numai la cate farmacii si-au schimbat
numele prin schimbarea proprietarului. Intrand in faliment
a trebuit sa fie vadute sau preluate. Sunt de ordinul
catorva sute si lucrul acesta trebuie sa dea de gandit
celor care vor un sistem de sanatate echilibrat si stabil si
in asistenta cu medicamente.

Ce masuri sunt necesare pentru
protejarea farmaciilor individuale?

Aici lucrurile sunt nuantate. Consider ca pentru farmaciile
din mediul rural ar trebui un pic mai mult sprijin din
partea autoritatilor locale si chiar din partea celor centrale,
de ce nu? Sprijinul ar trebui sa fie financiar, sau imobiliar,
fie un teren pe care sa construiasca, o scutire de cativa ani
pentru taxe si impozite, dar nu se face nimic.

Vedeti vreo solutie concreta care „sa
mai mature” din birocratia care a intrat
pe usa farmaciei?

Sistemul birocratic a inflorit. E adevarat ca si in
tarile din vest birocratia este in floare. Singura solutie
ar fi ca informatizarea sa preia din aceste sarcini,
dar cred ca mai este mult de lucru la un astfel de
sistem informatic. Informatizarea adecvata ar trebui
sa-l elibereze atat pe medic, cat si pe farmacist, de
foarte multe hartii, in folosul pacientului. Birocratia
s-a impus in relatiile cu casa de asigurari si sigur ca
reprezinta si o modalitate de control, siguranta ca
banii nu iau o alta destinatie, dar este prea mult.
Partea administrativa incepe sa ocupe prea mult din
timpul specialistului.

Va confruntati pe piata de personal
cu un deficit de specialisti?

Din fericire sistemul farmaceutic, cel public, este
100% privat si atunci si salariile sunt mai generoa se,
chiar daca nu atat cat si-ar dori sau ar merita farmacistii.
Asa se poate explica si situatia putin diferita fata de
cea a medicilor bugetari, al caror remuneratia este mult mai mica. Salariul unui farmacist este de cateva sute de
euro bune, cu mult peste salariul unui medic bugetar.
Aceasta face ca si emigrarea sa fie mult mai redusa, ca
si frecventa redusa cu care farmacistii ajung sa plece
ca agenti de vanzari in marile companii farmaceutice.
Nu am avut mai mult de o suta de solicitari de plecare
in strainatate, iar in tara 90% raman fideli optiunii
initiale.

Exista „voci” care sustin existenta
unor presiuni ale producatorilor de
medicamente asupra medicilor si
farmacistilor, in virtutea concurentei.

Exista aceste presiuni?

In ceea ce-i priveste pe medici nu vreau sa ma
pronunt eu. Exista desigur o „presiune” si in cazul
farmacistilor, care reprezinta de fapt concurenta
adevarata. Fiecare companie vrea sa isi impuna produsul.
Farmacistul trebuie sa tina cont de situatia concreta
a pacientului, de interesele reale ale acesuia. Acesta
inseamna deontologie profesionala, de la care nu are
voie sa se abata.

Cum apreciati fondurile alocate pentru
retetele compensate si gratuite?

Stiti cum e: cel care are banul spune ca da destul,
cel care administreaza in mod direct – adica farmacistul,
va spune intotdeauna ca nu are suficienti bani. Dar este
indreptatit atat timp cat nu poate onora toate retetele
pacientilor din cauza epuizarii plafonului, determinand
nemultumiri pacientilor. Sigur ca voi spune ceva care
s-ar putea sa nu le placa colegilor medici: exista in Europa,
si in toata lumea, un buget al cabinetului. Doctorul
trebuie sa stie ca el are o suma care sa ii ajunga pentru
toate. Atunci sigur ca se va responsabiliza si prescrierea
medicamentelor. In momentul de fata ne prevalam de
faptul ca medicul trebuie sa-i dea pacientului medicamentul
care i se potriveste si arunca la farmacie responsabilitatea
economica.

Ati simtit vreodata ca medicul
ar vrea sa aiba un ascendent asupra
farmacistului?

O, de foarte multe ori! Este o racila mai veche si s-a
dorit intotdeauna ca medicul sa aiba bagheta in mana,
cand de fapt ar trebui ca fiecare sa fie cu bagheta pe
portiunea lui. Eu nu stiu cum se impaca deontologia
cu ceea ce fac unii dintre medici: au in sertar medicamentul,
scriu reteta si il si dau. Apoi predau reteta unui
agent de vanzari de la compania respectiva si se deconteaza
nu stiu cum.

Asa cum farmacistii nu pun diagnostice, asa si medicii
ar trebui sa se opreasca acolo unde trebuie, adica la parafa
pe reteta si punct! Dar lucrurile acestea nu se intampla.

Care este relatia cu Casa de Asigurari?

Relatia cu Casa este o relatie in general buna. Dar sunt
situatii in care presedintii de case se cred Dumnezeu, ca si
cand si medicii si farmacistii ar fi angajatii si subordonatii
lor. Lucrul acesta nu este numai deranjant, este si nefiresc.
Intr-un contract, pentru ambele parti sunt prevazute si
drepturi si obligatii. Or casa are numai drepturi si noi,
medicii si farmacistii, numai indatoriri. Lucrul asta nu este
cea mai buna solutie de a privi lucrurile.

Lanturile de farmacii se dezvolta tot
mai mult prin preluari. In fata acestei
strategii agresive, ce sanse mai are
farmacia individuala?

Eu nu sunt foarte speriat de agresivitatea lanturilor
de farmacii, pentru ca este o agresivitate comerciala.
Daca farmacistul este un profesionist foarte bun,
pacientul va sti ce sa aleaga intotdeauna. Si am
nenumarate exemple in care farmacisti individuali rezista
inconjurati de una, doua, sau mai multe farmacii
de lant. Conditia este sa fie un bun profesionist, pentru
ca pacientii merg acolo unde sunt sfatuiti mai bine.

Eu cred in sansa farmacistului individual, a „farmacistului
de familie” as putea spune, care are o legatura mult
mai calda si apropiata cu pacientii. Asta se intampla in
farmaciile de cartier, unde pacientii raman fideli unei
farmacii. Cred in viitorul farmaciei individuale, pentru
ca farmacistii foarte tineri se indreapta catre farmaciile
de lant, unde salariile sunt mai bune, dar dupa niste
ani cand dobandesc experienta, isi doresc sa fie proprii
lor stapani.

Existau pe vremuri laboratorul de
farmacie si prescriptiile magistrale.
Ce s-a intamplat cu ele?

Exista si acum. Sunt putine farmaciile care mai
au inca laboratoare proprii. Din pacate numarul de
prescriptii magistrale a scazut foarte mult si atunci se
creaza un cerc vicios: pentru cine sa se prepare magistrale
daca nu vin pacienti cu asemenea recepte?

Una dintre greselile facute de casa de asigurari – si
spun cu toata seriozitatea acest lucru – a fost scoaterea
de pe lista de compensate a retetelor magistrale. Nu
stiu pe cine a deranjat pentru ca erau la un nivel de
compensare de 50%. Nu era mare lucru si de multe ori
costurile erau mult mai scazute. Retetele magistrale au
proba timpului, s-au dovedit a fi foarte bune iar carnetele
cu aceste retete erau transmise din generatie in
generatie. Lucrul acesta s-a pierdut si este pacat.

Un farmacist adevarat este acela care stie totul
despre un medicament facut in fabrica, dar stie si sa
rezolve o situatie in care nu are o alternativa. Studentii
la farmacie au un modul de retete magistrale si cred ca
si cei de la medicina le mai invata. Dar cine le mai prescrie?

Medicii sunt presati de timp, de aceeasi birocratie,
iar daca mai vin si reprezentantii medicali peste ei, nu
mai au timp sa mai scrie si o magistrala. Altii nu o mai
scriu pentru ca nu se mai compenseaza, iar pacientii
sunt in general oameni in varsta.
Daca mi s-ar cere parerea, as propune sa fie lasate
pe lista de compensare de 50%. Ar fi un lucru bun!

Cum sunt studentii din facultatea
dumneavoastra?

Toata lumea se plange ca studentii nu mai invata.
Nu e adevarat! Exista un procent de studenti care sunt
la fel de seriosi. Studentii insa nu mai pot fi ca inainte,
cand exista un concurs de admitere exigent. Concurenta
mare, de la 12 in sus pe un loc, facea ca in sesiune
un student de nota 8 sa fie considerat mediocru. Din
pacate, acum, grupa de mijloc a studentilor este din
ce in ce mai numeroasa si sunt cei care trag in jos activitatea universitara. Dar nu numai selectia mai putin riguroasa
este motivul pentru care studentii nu mai sunt
ca altadata, ci si modul in care sunt pregatiti in timpul
studiilor liceale, ca si locurile cu taxa care depasesc
numarul celor bugetate. Si inca ceva: eu nu merg pe
principiul ca studentul trebuie decapitat, ca trebuie sa
descopar ce nu stie, ci dimpotriva, ce stie. Daca este un
nivel de baza, pot construi ulterior si sa transform un
tanar student intr-un specialist.

Ce puteti spune despre cadrele
didactice – au coborat stacheta, exista
orgolii, lupte interne?

Noi inca avem un corp profesoral exigent si echilibrat,
zic eu. Exista orgolii, dar nu exacerbate. Poate si din
pricina ca este un colectiv mai mic, in comparatie cu cel
de la facultatea de medicina. Colegii mei sunt si temuti,
dar si iubiti, tocmai pentru ca si-au pastrat exigenta.

Cred, de fapt sunt convins, ca notarea studentilor se
face mult mai riguros in facultatea de farmacie decat
la medicina. Si de ce spun lucrul acesta: noi avem si
studenti care au urmat medicina si din diverse motive
s-au reorientat. Daca au media 9 in anul I la medicina,
constatam ca la noi, tot in I an, au o medie de 6 spre 7.
Si atunci ori nu s-au adaptat, ori ceva se intampla.

Chiar am avut o disputa cand am stabilit criteriile de
obtinere a burselor pentru studentii nostri, cand d-na
prorector a propus nota 9. Eu am explicat ca studentul
care obtine nota 8 la farmacie este unul extrem de
merituos, si ca un 9 nu se da atat de usor! Exista diferite
criterii de a nota, dar daca il pun pe cel de 5 la 5, pe cel
de 7 la 7 si pe cel de 8 la 8, atunci eu cred ca acela cu 8,
merita bursa. Astfel cred ca reusim sa avem un sistem
bun de recompensare a studentilor. Nu e perfect, dar
este un sistem bun.

Nu aveti nimic din incrancenarea
timpurilor noastre. Care e secretul?

Poate ca echilibrul pe care mi l-a dat familia. Apoi,
faptul ca am pasiuni. Acestea imi dau o stare de bine.
Imi place foarte mult sa calatoresc, literatura buna –
in special cea rusa, imi place muzica de buna calitate.
Muzica de opera doar in sala, iar acasa ascult cu placere
Bach si jazz. Si va mai spun ceva: imi place foarte mult
folclorul romanesc. Din pacate generatia tanara nu se
indreapta spre folclor. E adevarat ca trebuie sa sti si ce
sa alegi. In momentele mele de relaxare, imi place sa
ascult muzica populara, din zona de unde sunt. Am
desigur si artisti preferati: Sofia Vicoveanca si Grigore
Lese. Imi plac in mod deosebit.

Cand salariile nu sunt mari, cand sistemul
sanitar nu isi achita la timp datoriile
fata de farmacii, iar farmacistele
sunt expuse chiar riscului de a
fi impuscate la locul de munca, ce le-ati spune tinerilor ca sa ii motivati sa
devina farmacisti?

Tinerilor care si-au ales deja acest drum le-as spune
ca este o profesie atat de frumoasa si atat de utila semenilor,
cat nici nu constientizeaza ei acum. Exista multe
studii care arata ca un medicament care este bun, cu
o recomandarea bine facuta, dar care nu se utilizeaza
corect, are o eficacitate, undeva la 60%. Inseamna ca
restul ramane in sarcina farmacistului, prin informatiile
adecvate si profesionale. Sigur ca trebuie si salarii mai
bune si o mai mare siguranta la locul de munca, dar eu
le spun ca in Romania exista perspective. Si de ce sa nu
fructificam toate opotunitatile: exista sanse pentru ei in
toata Europa.

Pentru cei care nu si-au ales inca aceasta profesie,
pot sa le spun ca daca au inclinatii spre biologie, chimie
si dragoste pentru om, le recomand cu caldura aceasta
facultate. Este foarte grea, dar si foarte frumoasa, si
aduce impliniri ce nu pot fi masurate in bani, ci cu alte
unitati de masura, mai omenesti.

Ce v-ati dori pentru farmacia
romanesca?

Mi-as dori ca farmacistul sa aibe timp mai mult
pentru fiecare pacient, de la 5 minute pana la o ora
daca este necesar. Astfel incat pacientul sa iasa deplin
multumit, un pic „vindecat”, chiar daca nu ia nici un
medicament. Mi-as dori sa nu mai existe plafoane si nici
pacienti care sa nu se buluceasca.

Dar este o utopie!

M-ati intrebat ce mi-as dori!