„Masurile administrative nu trebuie sa destabilizeze piata farmaceutica”

Interviu realizat de
Dr. Mirela Radulescu

Dr. Dragos Damian,
Presedintele Asociatiei Producatorilor
de Medicamente Generice

Industria farmaceutica
a unei tari nu este doar un
domeniu strategic cu
multiple implicatii sociale,
economice, medicale,
stiintifice. Este un domeniu
de interes national
strategic, care este extrem
de puternic sustinut de
autoritati in tarile industrializate.Si nu in mai mica
masura, este un motiv de
mandrie nationala, pentru
ca o tara care produce
tehnologia stiintelor vietii,
indiferent de domeniul
sau nivelul acesteia, are
toate motivele sa fie mandra
de progresul industrial
al momentului in
care se afla. Si totusi,
Romania a ratat o sansa
foarte buna de a avea o
industrie farmaceutica
mult mai puternica si mai
internationala decat are in
prezent si de a fi un
jucator regional mult mai
puternic decat sunt marile
puteri din Europa
Centrala – dau ca exemplu
aici doar Slovenia, in care
industria locala aduce
aproape 20% din PIB.

V-as invita la o discutie
despre industria farmaceutica
si importanta sa
la nivel national…

Industria farmaceutica a unei
tari nu este doar un domeniu strategic
cu multiple implicatii sociale,
economice, medicale, stiintifice.
Este un domeniu de interes national
strategic, care este extrem de
puternic sustinut de autoritati in ta-
rile industrializate. Si nu in mai mica
masura, este un motiv de mandrie
nationala, pentru ca o tara care produce
tehnologia stiintelor vietii, indiferent
de domeniul sau nivelul
acesteia, are toate motivele sa fie
mandra de progresul industrial al
momentului in care se afla.
Si totusi, Romania a ratat o
sansa foarte buna de a avea o industrie
farmaceutica mult mai puternica
si mai internationala decat
are in prezent si de a fi un jucator
regional mult mai puternic decat
sunt marile puteri din Europa
Centrala – dau ca exemplu aici
doar Slovenia, in care industria locala
aduce aproape 20% din PIB.
Autoritati care experimentau
incompetent sau care erau animate
de interese comerciale momentane
au stirbit posibilitatile industriei
romanesti de medicamente.

Fortarea unor prevederi inutile in
Legea 95, fara perioade de tranzit
ie, modalitati detrimentale si
ambigue de aprobare a preturilor,
includeri sau excluderi total lipsite
de transparenta si de resurse financiare
in listele de compensare,
sisteme de referentiere hilare care
incurajau "ever-greening-ul", flipflop-
ul prescriptie-pe-brand-prescript
ie-pe-INN etc.

Si sa nu uitam ca pana in 2009
(deci 2 ani dupa aderarea Romaniei
la Uniunea Europeana) marjele
de distributie pentru produsele
romanesti erau mai mici decat cele
ale medicamentelor importate.
Toate cele enumerate mai sus,
dar si altele care probabil nu trebuie
amintite aici, au facut ca industria
locala de medicamente sa slabeasca
foarte mult fata de potentialul ei real,
spre bucuria importatorilor. Nu
este niciun dubiu ca sansa fabricilor
de medicamente traditionale a fost
includerea lor in circuitul multinationalelor (care au crezut mai mult
in ele decat propriile autoritati) alaturi de care trebuie semnalata viziunea
unor antreprenori romani care
au creat noi site-uri de productie.

Dar, acum si aceasta sansa este
pusa la grea incercare de autoritati
de a corecta arieratele din sanatate,
punand biruri noi pe producatorii domestici, care platesc taxe si impozite
catre statul roman. Vorbim
aici despre subiectul momentului,
contributia trimestriala pe care trebuie
s-o plateasca producatorii de
medicamente, abominabilul "claw –
back".

In discursul public se vehiculeaza
doi termeni a caror
"etiologie" a fost mai mult sau
mai putin explicata: clawback
si payback. Ne puteti oferi o
definitie a acestora si un scurt
istoric a ceea ce s-a intamplat
in Romania in legatura cu taxele
respective?

In statele europene, clawbackul
reprezinta o suprataxa ce se
aplica producatorilor de medicamente,
pentru sumele care li se
ramburseaza de la buget peste
niste niveluri convenite anterior.
Pentru a functiona, este nevoie in
prealabil, de realizarea unor negocieri
de tip cost-volum si garantarea
anumitor volume de vanzari.

Asociatia Producatorilor de
Medicamente Generice, companii
platitoare de taxe si impozite catre
statul roman si contributori strategici
in economia nationala, se
opun in mod categoric introducerii
unei contributii pe veniturile rezultate
din comercializarea medicamentelor
generice propusa de
reprezentantii altor asociatii sau
autoritati. In Romania, unde termenele
de plata la producator depas
esc 330 de zile, este firesc ca
taxele sa se refere exclusiv la sumele
cheltuite de stat pentru rambursarea
medicamentelor consumate
de populatie si pentru care
statul a realizat deja plata acestor
sume catre companiile farmaceutice.

Oricum aceste intarzieri sunt
finantate de producatorii de medicamente,
prin credite purtatoare
de dobanzi, si este anacronic sa
platesti pe deasupra taxe pentru
niste venituri ipotetice.

In Belgia, de exemplu, exista o
contributie de 6.73% aplicata pe
valoarea vanzarilor rambursate si
o taxa de 1% pe vanzarile produselor
ne-rambursate in anul 2010.
In Croatia exista o contributie de
3% din vanzarile produselor rambursate,
iar in Spania de 2% din
aceasta valoare. Niveluri similare
ale taxei sunt percepute atat in
Polonia, 3% din valoarea vanzarilor
rambursate, cat si in Italia,
3.65% din aceeasi valoare, taxe impa
rtite pe tot lantul de distributie,
de la producatori pana la farmacii.

Cea mai mare valoare a taxei clawback
din Europa se percepe in
Ungaria – 20%. Insa in aceasta tara
medicamentele sunt platite de stat
la maximum o luna, fata de un an,
la cat au ajuns termenele de plata
in Romania, iar nivelul de compensare
este net superior fata de
cel practicat la noi.

In tara noastra, taxa clawback
este deja, cred, la a treia versiune
si, in loc sa asistam la o imbunatatire a situatiei si o convergenta
intre pozitia autoritatilor si pozitiile
exprimate de industrie in cadrul
procesului de dezbatere publica,
dimpotriva, divergentele se adancesc.
Prima forma a taxei, valabila
si in prezent, presupunea o contribut
ie mult mai mica decat cea
din ultima formula propusa de Ministerul
Sanatatii, si anume un
cuantum intre 5% si 11% din cres-
terea vanzarilor fata de anul 2009.
Autoritatile au modificat succesiv,
unilateral, proiectele de lege, ajungandu-
se in prezent la un cuantum
de 70% aplicat cresterii vanzarilor
fata de 2009. La aceasta ar urma sa
se adauge o taxa payback de 12%
in cazul medicamentelor inovative
si de 7% in cazul celor generice.

Aceasta formula prin care se incearca
limitarea consumului de
medicamente la nivelul din 2009
incalca flagrant constitutia, afectand
accesul cetatenilor la tratament
si conduce la suprataxarea
industriei farmaceutice locale.
In 2011 ar trebui achitat un
cuantum de 70% pe diferenta de
vanzari dintre anul curent si 2009,
pentru ca incepand de anul viitor
sa platim anual aceasta diferenta la
care se va adauga procentul aferent
diferentei dintre anul curent si
cel precedent. Motiv pentru care
un reper temporar fix, ca de exemplu
anul 2009, este inadmisibil si
nesustenabil economic. La fel cum
inacceptabila este si aplicarea orica
rui procent asupra intregii cifre
de afaceri. Nu vad de ce medicamentele
fara prescriptie medicala,
achitate exclusiv din banii popula-
tiei, trebuie, in mod abuziv, suprataxate
de stat.

Tot mai multe voci ale industriei
farmaceutice precum
si a unor analisti ai pietei de
profil sustin ca introducerea
celor doua taxe, clawback si
payback, va avea efecte dezastruoase.
Care este opinia membrilor
APMGR in acest sens?

Motivul este unul foarte simplu.
Producatorii de medicamente
generice sunt, prin natura mecanismelor
de reglementare a preturilor
genericelor, singurii furnizori
de tratamente accesibile populatiei.
La nivel mondial se inregistreza
o tendinta accentuata de incurajare
a produselor generice, care nu doar
ca ofera cresterea accesului la
tratament, dar degreveaza in plus
si bugetele publice. Introducerea
acestor taxe loveste decisiv in
companiile ce produc medicamente
generice, a caror marje sunt
substantial mai mici decat in cazul
produselor originale. Insecuritatea
financiara si mai ales ineficienta
vanzarii, in unele cazuri, chiar sub
pretul de productie, se va reflecta
in disparitia de pe piata a medicamentelor ieftine, ce devin nerentabile,
fapt ce va multiplica exponential costurile cu ingrijirea sanatatii
si va contracta dramatic accesul
pacientilor la tratament. Autoritatile
romane pareau sa fi inteles beneficiile
majore, de necontestat, ale
genericelor, odata cu adoptarea referent
ierii generice si pentru lista
C2. In cazul in care in aceasta lista,
pe langa medicamentul inovativ
exista mai multe generice cu aceeas
i substanta activa, conform noilor
prevederi, incepand cu data de
1 septembrie anul curent, toate
acestea se vor deconta la un pret
de maximum 120% fata de pretul
din farmacie al celui mai ieftin medicament.
Atunci cand un medicament
inovativ din lista C2 nu are
un generic corespondent, acesta va
fi decontat 100%, ca si pana in
prezent. Numai din aceasta masura,
se estimeaza economii anuale
de aproximativ 150 de milioane lei.

Prin comparatie, in locul unor
economii prognozate la peste 200
de milioane de lei, in cazul clawback-
ului, s-au strans in ultimii doi
ani doar 30 de milioane lei. Dimpotriva,
in mod surprizator, aceasta
masura de incurajare a consumului
de medicamente generice va
fi anulata de ultimele formule pentru
clawback si payback. Doua taxe
suplimentare vor lovi in primul
rand in producatorii de medicamente
generice, cost – eficienta,
multi dintre ei cu capacitati de
productie locale. Marjele mici din
industria generica pur si simplu nu
ne permit sa supravietuim unui nivel
de taxare atat de mare.

Intr-un context economic profund
defavorabil dezvoltarii vor fi
puse in pericol investitii de peste
100 milioane de lei in urmatorii
doi ani, un numar de 1000 de
locuri de munca inalt calificate (actuale
si noi) ce depind direct de
producatorii locali de medicamente.
Masurile administrative nu
trebuie sa destabilizeze piata farmaceutica
si sa loveasca in interesul
national! si tocmai asta reusesc
sa faca ultimele doua taxe pe care
le pregateste ministerul de resort!
Suntem in fata unei crize fara precedent.
Preconizez ca in prima faza,
peste 200 de medicamente vor
disparea de pe piata, ceea ce va
creste costul zilei de tratament, va
diminua accesul populatiei la medicat
ia necesara si va spori costurile
din sistem.

In 2010 cheltuielile cu medicamentele,
in total, nu depaseau
24.6% din bugetul alocat sanatatii,
in timp ce grosul cheltuielilor erau
directionate catre spitale.

Care este, in prezent, nivelului
datoriilor din sistem catre
producatorii de medicamente?

Industria farmaceutica crediteaza
sistemul de sanatate cu aproximativ
1.1 miliarde euro, sume
aflate in termenul de plata, arierate
– al caror termen legal a fost depa-
sit, sau facturi care nu au fost primite
la plata de catre Casele Judetene de Asigurari de Sanatate – asa
numitele retete de sertar, din lipsa
fondurilor. Daca neplata datoriilor
a fost numita de domnul Guvernator
al BNR drept sport national,
industria farmaceutica ocupa din
pacate prima treapta a acestui podium.
Instituirea acestor noi taxe
va face ca producatorii de medicamente
sa nu mai poata sa crediteze
sistemul, iar blocajele se vor
rostogoli pe tot lantul de distribut
ie afectand aproape 20.000 de
locuri de munca, directe sau din
industriile conexe.

Tinand cont ca Romania
s-a angajat sa mentina deficitul
bugetar sub control, care credet
i ca ar fi modalitatile sustenabile
pentru controlul cheltuielilor
din sistemul de sanatate?

Cheltuielile cu medicamentele
ocupa doar un sfert din bugetul
alocat sanatatii, preturile sunt reglementate
la cele mai mici niveluri
din Uniunea Europeana, iar consumul
de medicamente pe cap de locuitor
este la cote de avarie fata de
oricare dintre statele membre.
Insasi cheltuielile totale pentru
ingrijirea sanatatii, pe cap de
locuitor, ne situeaza pe aceeasi linie
cu tarile africane, pozitionand
Romania departe de continentul
din care face parte. Asadar nu cred
ca "medicamentele" sunt cel mai
indicat segment pentru a fi restructrat,
si nu cred ca robinetele
de scurgere a banilor vizeaza industria
farmaceutica.

Totusi, industria farmaceutica
de medicamente generice, prin intermediul
asociatiei ce o reprezinta
in Romania (APMGR) intelege
constrangerile bugetare temporare
si a propus un set de masuri pentru
tinerea sub control a cheltuielilor.

Cea mai la indemana modalitate
este insasi utilizarea medicamentelor
generice ori de cate ori
exista o astfel de alternativa care
vine sa sustenabilizeze utilizarea
fondurilor in sistemul de sanatate.
Pe de alta parte, nevoile de medicat
ie reale ale populatiei, nu pot fi
limitate prin acte administrative, si
ele sunt din ce in ce mai mari, pe
masura ce serviciile medicale, inclusiv
cele de screening din programele
nationale, contribuie tot
mai mult la diagnosticarea unor
afectiuni. Este limpede, pentru
oricine are bunavointa, sa constate
un fapt real, ca cele 3.8% din PIB
alocate sanatatii sunt exagerat de
putine fata de necesitatile reale.
Guvernantii trebuie sa faca
efortul de a gasi solutiile cresterii
procentului din PIB alocat sanatatii, ca masura pe termen scurt, si
de a actiona asupra calitatii vietii,
pe termen lung. Altfel vom avea
consecintele greu de cunatificat ce
decurg pentru economia nationala
din pierderea prematura a capacitat
ii de munca si majorarea cheltuielilor
cu asigurarile sociale si cu
tratamentul spitalicesc al unor
complicatii.