„Exista agentii vest-europene de recrutare a medicilor romani”

Interviu cu prof. dr. Mircea Cinteza, presedintele Colegiului Medicilor din Romania, realizat de Mirela Boroeanu

La finele anului trecut recomandati medicilor de familie sa nu semneze contractele cu Casa. Care erau motivele?

In toamna, in cadrul discutiilor avute pe tema Contractului cadru, domnul ministru Eugen Nicolaescu si-a luat mai multe angajamente, cel mai important fiind cel legat de veniturile medicilor care semneaza contracte individuale de servicii. In ultima vreme, pe tara veniturile au crescut in medie cu 40% in ultimii doi ani (initial acestea acoperind si inflatia), in timp ce in zona medicala nu s-a intamplat nimic. Totodata, cresterile prevazute pentru valorile punctelor per capita si per ser-viciu nu pareau sa acopere o astfel de tendinta ascendenta. La ora actuala, conform calculelor care se fac, se pare ca punctele per serviciu nu vor avea valori care sa permita cabinetelor sa functioneze intr-un mod acceptabil. Sunt nenumarate cabinete care au un numar legal de pacienti, dar care nu-si pot acoperi costurile si salariile angajatilor o bligatorii: asistenti, ingrijitori etc. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care am recomandat medicilor sa nu semneze contractele cu CNAS. Cel de-al doilea este legat de raportarile excesive pe care Casa le pretinde, raportari care nu folosesc practic serviciului direct, ci doar statisticelor casei, nu sunt platite si au crescut in volum in ultima vreme, fara a fi necesar.

Pe de alta parte este evident ca veniturile medicilor in spital nu au crescut in masura in care ar fi trebuit sau nu au crescut proportional cu bugetul alocat sanatatii. Este inacceptabil pentru rolul medicinei in societate ca salariile medicilor si ale personalului medical sa creasca mai putin decat media pe tara.

Pe de alta parte noi suntem nemultumiti in gene ral de banii alocati sanatatii. Va dau un singur exemplu: PIB-ul Romaniei a ajuns in acest an la 33-34% din produsul intern brut al Europei si, in acelasi timp, banii dati pentru sanatate pe cap de locuitor, circa 200 de euro, reprezinta cea de-a zecea parte din ceea ce da Europa in medie sanatatii. Se vede ca noi avem o filosofie proasta in ceea ce priveste sanatatea populatiei, din moment ce, castigand o treime, dam sanatatii doar o zecime fata de modelul european. Nu discutam in valori absolute care sunt imposibil de atins pentru o tara saraca, ci vorbim de distributia acestor bani.

In aceste conditii, ce sanse are in viitorii ani initiativa privata?

Este singura sansa, pentru ca statul nu si-a asumat responsabilitatea, nu a avut curajul politic sa defineasca clar care ce servicii medicale poate cu adevarat sa ofere, tinand cont de banii existenti in sanatate.

Exista lozinca ramasa din era comunismului ca se asigura sanatate pentru toti locuitorii tarii. Acesta este un neadevar, pentru ca banii sanatatii in Romania nu pot garanta servicii la costurile decente, minime, posibile intr-o tara cu statut european. Si atunci, locuitorii fie fac coada pentru a primi aceste servicii (si le primesc candva cand de multe ori nu mai au nevoie de ele), fie nu le primesc deloc. Cel mai clar exemplu este dat de zonele rurale care sunt lipsite de medici si unde infrastructura nu permite intrarea ambulantelor. La aceasta se adauga vestita problema (acum ameliorata) a lipsei medicamentelor compensate din farmacii, in a doua parte a intervalului lunar. Cei care au nevoie, practic nu le capata sau dau bani negri pe ele, ceea ce este neacceptabil.

Realitatea arata ca sunt accesate mult mai putine servicii medicale care sunt declarate gratuite. Din aceasta cauza asigurarile complementare, asigurarile private, nu au un obiect de activitate. Daca statul declara ca ofera tot si in realitate lucrurile nu stau asa, ele nu pot sa-i asigure pe cei care sunt in a doua parte a cozii sau sa asigure medicamentele din 20 ale lunii. Si atunci fac asigurari pentru conditii mai bune de cazare sau lu cruri minore.Indiferent daca statul va avea sau nu curajul sa declare cat anume din servicii poate acoperi cu banii existenti in sistemul sanitar, solutia este existenta unor alternative care nu pot veni decat din bani suplimentari. Acestia pot fi platiti din buzunar, ceea ce nu este simplu nici chiar pentru un om bogat (se stie ca serviciile medicale sunt foarte scumpe si exemplele au aparut in mass-media o data cu operatiile in strainatate ale liderilor Romaniei). De aceea, solutia cea mai simpla sunt asigurarile complementare, un fel de abonamente in care tu iti faci o asigurare pentru ceea ce nu-ti ofera serviciul public.

In aceste conditii, patura de jos a populatiei are vreo sansa?

Are o sansa mai mare decat cea de acum. Se zice ca primeste servicii medicale de care in realitate nu dispune. Sansa este ca statul sa defineasca pachetul de servicii asigurat suta la suta din banii existenti, care sa asigure o asistenta medicala de baza pentru populatia saraca. Este o conditie valabila si in UE si posibil de efectuat. Numai ca acum statul declara ca asigura toate serviciile medicale pentru intreaga populatie, cand de fapt ar trebui sa asigure doar niste servicii de baza care sunt minimum obligatoriu pentru oricare dintre cetatenii Romaniei care plateste asigurari de sanatate.

Ne vom confrunta cu o migratie a cadrelor medicale?

Da! Din pacate exista o drama pentru Romania din acest punct de vedere, la nivelul asistentilor medicali. Unele zone ale tarii, in special zonele rurale si zonele defavorizate, se confrunta cu o lipsa acuta de cadre medii. Inregistram deja o lipsa acuta de asistenti in anumite specialitati mai dificile si mai putin tentante, cum ar fi anestezia terapiei intensive (specialitate grea, plina de raspundere), psihiatria, radiologia. Pe anumite specialitati nu sunt specialisti nici macar in spitalele judetene din unele zone ale tarii. Si am convingerea ca aceasta tendinta va continua. La momentul actual, tari ca Germania, Franta, au o lipsa importanta de medici in zone mai putin tentante, iar veniturile lor acolo sunt de zece ori mai mari decat veniturile unui medic in Romania. In acest context, cum limba franceza sau germana se invata usor, nu vad nici un motiv pentru care medicii sa nu fie tentati sa plece in acele zone. Exista deja agentii vest-europene de recrutare a medicilor romani.

Care credeti ca vor fi specialitatile din care vor migra medicii?

Oricare specialitate poate fi luata in discutie. Cele enumerate mai sus si medicina de familie sunt primele.

In aceste conditii care este sansa noastra?

Sansa noastra este sa reconsideram sistemul sanitar. Sa nu mai mintim populatia si pe noi insine ca oferim ceea ce in realitate nu se ofera. Sansa noastra este: unu – sa facem o structura a bugetului tarii proportionala cu a celor mai vechi tari din UE, in care sanatatea ocupa un rol mai mare. Procentul acordat din PIB sanatatii ar trebui sa ajunga la 7-8%, asa cum este in Europa, nu la 3-4% cat este la noi de ani de zile. Exista o promisiune a actualului Guvern ca acest procent sa fie atins la 1 ianuarie 2008. Dar nu vad cum ar fi posibila aceasta dublare a procentului intr-un an fara sa existe o decizie ferma politica.

O a doua sansa o reprezinta definirea pachetului de baza de servicii medicale, garantat 100%, pentru ca acum se spune ca este gratuit, dar de el beneficiaza doar cine poate. Aceasta este o actiune in care corpul medical trebuie sa fie implicat, cointeresat, si sa fie respectat in activitatea sa. Nu exista pana in clipa de fata un demers clar pentru stabilirea acestui pachet de baza, inclusiv costurile aferente reale. La ora actuala, costurile calculate, inclusiv costurile pe DRG, sunt costuri istorice. Rezolvarea unui diagnostic costa azi atat cat a costat anul trecut, dar de ani de zile aceste valori sunt mult mai mici decat costurile reale, deci sunt niste costuri mincinoase.

Integrarea in structurile europene va schimba perceptia despre statutul medicului in societate?

Nu pot face o anticipare pentru ca filosofia romanilor referitoare la medici a fost una denaturata. Medicii au niste venituri de mizerie. Unii au acceptat bani negri pentru a avea o viata cat de cat decenta si atunci au devenit ” hotii si talharii ” principali intr-o tara in care coruptia a fost si constituie principala problema. A schimba acest statut este o chestiune nu numai materiala, ci si de educatie reciproca. In primul rand, medicii trebuie sa aiba o conditie decenta de lucru (multi dintre ei nu au cu ce sa lucreze, in zonele sarace, in spitalele mici), un venit decent care sa-i poata compara cu alte profesii (cu cel de comerciant, de avocat, care sunt infinit mai bine platite). Avem o tranzitie de 17 ani si nu putem zice ca, la sfarsitul ei, am rezolvat multe probleme acolo unde alte tari europene au facut-o mult mai rapid.

Noile reguli vor schimba ceva in ceea ce priveste malpraxis-ul?

Nu, situatia ramane identica, iar malpraxis-ul este rezolvat de justitie ca si pana acum. Exista o culpa medicala si o pedeapsa data de CMR, dar care nu implica plata de despagubiri. Credem ca acest lucru a functionat intr-un mod decent, s-a dovedit ca toate cazurile care au ajuns in mass-media nu au fost gresit judecate de catre judecatorii medici. Noi tinem la acest lucru, dar in acelasi timp stim cate erori pot avea la baza indolenta si nepregatirea unor medici. Dar trebuie luate in considerare si riscurile actului biologic, evolutia actului de boala si nu retin sa fi fost vreo discutie in mass media care sa fi revelat o decizie gresita sau partinitoare. Pe de alta parte malpraxis-ul inseamna in final o despagubire materiala decisa de justitie, care face o alta judecata folosind proprii sai experti, medicii legisti.

Cum va fi anul 2007 pentru medicina romaneasca ?

Un an de asteptare ca si pana acum. Totul se afla la dispozitia unei decizii politice care deocamdata nu a venit. Mult trambitata reforma a fost una la nivel admi nistrativ, care nu patrunde in esenta problemelor pe care le-am prezentat mai inainte: dezvaluirea costurilor reale, stabilirea pachetului de baza etc.

Credeti ca actuala situatie va mai fi tolerata mult timp de catre forul european?

Da, pentru ca nu este o zona in care UE sa se bage, pentru ca este mult prea dinamitata. Medicina este singura dintre marile probleme ale Europei, unde nu exista standarde. Autoritatile comunitare au declarat ca sunt prea multe modele in functiune si Sanatatea consuma prea multi bani ca sa poata fi oferit un model ideal, care sa asigure securitatea sanitara pentru fiecare tara in functie de bogatia sau saracia acesteia. Fiecare tara trebuie sa asigure un standard decent locuitorilor sai, dar sa aiba o retea de securitate sanitara pentru cetatenii europeni care circula in acea zona. Lucrul se rezolva de regula printr-un sistem privat, iar cetatenii straini care se stabilesc aici stiu ca trebuie sa gaseasca o solutie mai buna decat cea standard.