„Ca sa iesim din mocirla, am facut eforturi supraomenesti!”

Interviu cu prof. dr. Adrian Streinu Cercel Directorul Institutului de Boli Infectioase „Matei Bals”

Interviu cu prof. dr. Adrian Streinu Cercel Directorul Institutului de Boli Infectioase „Matei Bals”

Pe 8 august 2007 a fost inaugurat Centrul roman HIV – SIDA. Care au fost realizarile pana in acest moment?

Centrul roman HIV/SIDA este o interfata intre programul national de lupta anti SIDA si organizatiile non-guvernamentale. Prin intermediul lui realizam punti de comunicare si trasam obiectivele in teritoriu. Este si un instrument de lucru al Comisiei Nationale a Ministerului Sanatatii.

In momentul de fata, in Romania, care este, statistic vorbind, situatia bolnavilor infectati HIV si a purtatorilor?

In viata sunt 10.000 de persoane infectate HIV/SIDA. Dintre acesti pacienti aproximativ 8.000 sunt in evidentele curente, adica vin in mod regulat la evaluari.

Care sunt categoriile de varsta cele mai expuse?

Adolescentii si adultul tanar sunt cei mai afectati in momentul de fata, deci categoria de varsta cea mai expusa este 14 – 26 de ani.Modalitatea de infectare la tineri a fost foarte probabil de cauza necunoscuta.

O sa ma intrebati ce inseamna de cauza necunoscuta? Initial, s-a considerat ca au fost infectati in sistemul sanitar. Aceasta modalitate de infectare nu s-a putut demonstra in mod real, asa ca a ramas de cauza necunoscuta si reprezinta categoria acelor copii cu data de nastere in 1988/1990. Acum acesti copii au ajuns la varsta adolescentei si sunt in tratament. Au o stare foarte buna, sunt stabili virusologic si imunologic. Unii dintre ei sunt la facultate, altii au burse in strainatate.

Din punct de vedere psihic cum se simt?

Foarte bine. Noi am dezvoltat programe de reintegrare sociala, pentru ca politica noastra nu a fost numai de a urmari sa le administram medicamente. Ceea ce a facut ca programul nostru romanesc sa castige fata de alte programe anti HIV/SIDA din lume, a fost faptul ca am tinut pacientii aproape. Aproape inseamna ca le-am oferit suportul medicamentos necesar intretinerii sanatatii, suportul psihologic – prin infiintarea centrelor de psihologie, sistemului de asistenta sociala, mentinand relatii de colaborare cu companiile de medicamente, care au posibilitati sa le ofere o reintegrare sociala, pentru ca la un moment dat incepuse problema marginalizarii acestor bolnavi. Atunci am luat legatura cu o serie de companii de medicamente, care au fost foarte deschise pentru a contribui la reintegrarea sociala a acestor pacienti.

Stiu tinerii care-si incep viata sexuala sa se protejeze?

Ar cam trebui sa stie, dar unii sunt ignoranti si aplica principiul „mie nu mi se poate intampla asta niciodata”. Acest slogan este foarte pagubos.

Din pacate, inca nu am avut accesul de plin la nivelul scolilor pentru a transmite mesajul corespunzator, pe mai multe considerente. Unul ar fi cel pudic, al cadrelor didactice, altul, lipsa de educatie de acasa. Nu este un mesaj la indemana, nu este un mesaj usor de transmis. Nu este un limbaj accesibil unui profesor invatat sa prezinte in mod scolastic anumite date, informatii, pe care le stapaneste foarte bine de altfel, dar nu informatii referitoare la viata intima, sexuala, la dezvoltarea personalitatii tinerilor din acest punct de vedere. Dar aceasta nu este numai problema Romaniei, este problema intregii lumi.

Care este situatia consumatorilor de droguri?

Cei care sunt infectati cu HIV din comunitatea consumatorilor de droguri sunt relativ putini. Acesta este un lucru bun deocamdata pentru Romania, comparativ cu tarile din jurul nostru. Accesul la acest tip de comunitate este foarte greu si de aceea ne bazam in aceasta problema pe Centrul roman HIV/SIDA, pentru a favoriza si stimula activitatea cu o serie de ONG-uri care au acces la comunitatile respective. Ca sa facem o deschidere am infiintat Centrul de metadona, impreuna cu Agentia Nationala Antidrog si Asociatia Romana AntiSida. In acest centru exista sociologi si asistenti sociali. Noi le facem testarile, iar ei primesc metadona. Sunt astfel stimulati sa se testeze. Am testat cam 3000 de pacienti si am gasit 10 infectati HIV/SIDA, ceea ce este, dupa cum spuneam, o situatie inca foarte buna pentru Romania. Dezastruoasa este insa incidenta virusului hepatic C la aceasta categorie de pacienti, in procent de 70 – 80%.

Astfel, consumatorii de droguri reprezinta un grup mare de risc prin incidenta crescuta a hepatitei C. Asadar, acum avem o alta problema: abordarea pacientului din punct de vedere al virusului hepatic C si al infectiei cu HIV. Este o problematica care va fi de mare actualitate in cativa ani de zile, pentru ca acesti pacienti vor trebui tratati.

Care este speranta de viata a celor care sufera de aceasta boala, avand in vedere progresele care s-au facut in terapia maladiei?

Speranta de viata in momentul de fata, la cei cu boala, este de 6 – 7 ani. Si daca adaugam si perioada de seropozitivitate, care este de 10 – 15 ani, rezulta ca speranta de viata este de aproximativ 23 de ani de la momentul diagnosticarii. Este exact speranta de viata de la nivelul tarilor occidentale, nu e nici o diferenta.

Ce puteti spune despre tratamentul antiHIV in Romania?

Pacientul beneficiaza de tratament gratuit. Schemele de tratament sunt actualizate, chiar zilele acestea se lucreaza la listele noi de medicamente de ultima generatie care au fost introduse pentru o serie de pacienti care sunt fie in esec virusologic, fie imunologic, pentru ca acesta este cursul natural al infectiei. Deosebirea intre schemele uzuale si cele speciale, pentru astfel de pacienti, este de cost. Daca in mod obisnuit un astfel de tratament ne costa 350 – 500 euro pe luna, o schema dintr-aceasta de salvare, costa intre 2500 -3000 de euro pe luna.

Exista si un sistem informatic online pentru pacientii HIV-SIDA. Ce puteti spune despre acesta?

Sistemul informatic ne este noua foarte util pentru ca vedem in orice moment ce investigatii au fost facute. Este o monitorizare permanenta a pacientilor nostri, cu grafice de evolutie, astfel incat vedem ce s-a intamplat cu incarcatura virala, ce schema terapeutica s-a folosit, ce mutatie de rezistenta a dezvoltat. Iar un astfel de pacient, care este de ani de zile la noi, ar avea un dosar considerabil! In locul acelui dosar, o foaie A4 si un grafic, iti arata exact situatia la momentul respectiv.

Medicamentele pentru HIV/SIDA se distribuie din aprilie in farmaciile cu circuit deschis. Care a fost rationamentul acestei hotarari?

Nu cunosc ce a fost in spatele acestui rationament. Cert este ca medicamentele se pot lua si asa. Noi militam ca aceste medicamente sa ramana in farmaciile cu circuit inchis. Pacientii, din observatiile noastre, prefera sa ridice medicamentele din farmaciile cu circuit inchis, unde este pastrata confidentialitatea si, de asemenea, se pastreaza relatia medic-pacient.Oricat ar fi de atent personalul unei farmacii de circuit deschis, cand e vorba de un medicament antiretroviral se poate scapa un cuvant care sa determine situatii neplacute, chiar tragedii. Noi ne-am straduit sa le cream pacientilor conditii cat mai bune de viata si sa le asiguram si confortul necesar. Prin confort intelegem calitatea vietii. Acesta este un concept modern si noi tinem la acest concept, pentru ca ne-am straduit atatia ani sa ii tinem in viata si nu dorim tocmai acum sa avem esecuri.

Ce campanii sunt preconizate a se desfasura anul acesta ?

O parte dintre campanii sunt initiate de Centrul roman HIV/SIDA, o parte de comisia Ministe rului Sanatatii, iar o alta, generate strict de ONG-uri. In cadrul fondului global mai sunt o serie de alte fonduri care sunt in derulaj pentru prevenirea infectiei HIV/SIDA. Banii care au fost primiti de la fondul global au fost numai pentru prevenire, nimic pentru terapie! Spre deosebire de alte tari care s-au preocupat strict de tratamentul pacientilor cu HIV/SIDA, Romania a fost un exemplu care a demonstrat ca daca exista vointa si dorinta, se poate face si preventie.

Exista problema importanta a aderentei la terapie si tocmai de aceea am militat pentru schemele noi de terapie. Motivul? – asigurarea calitatii vietii! Daca in 1998 s-a plecat de la un pumn de medicamente, acum s-a ajuns la 4 tablete pe zi, si cu rezultate foarte bune, ceea ce este fantastic! Progresele mondiale le-am preluat si le-am introdus si noi in terapie, nu am asteptat sa treaca vremea.

Cum se plaseaza Romania din punct de vedere al infectiei HIV/SIDA in contextul european si mondial in acest moment?

Romania este un portstindard in momentul de fata. Oficiul OMS de la Geneva a preluat o serie de specialisti de la noi care fac parte din echipa care realizeaza ghidurile de practica. As da de exemplu pe dr. Mariana Mardarescu. La un moment dat OMS avea tendinta ca pentru tarile slab dezvoltate sa aiba o abordare mai limitata. Lucru cu care noi nu am fost de acord. Pentru ca stim prin ce am trecut, stim cat am fost de balacariti, in mod total gratuit.

Si ca sa iesim din acesta mocirla in care ne-a aruncat vestul, am facut eforturi supraomenesti. Dar am avut noroc ca am gasit intelegere la toate guvernele care s-au perindat. Ceea ce nu a fost putin lucru! Problematica HIV/SIDA a fost trecuta ca prioritate nationala de sanatate publica. Asa am reusit sa accesam fonduri, sa facem programul si centrele regionale HIV/SIDA, asa am reusit sa ne pregatim oamenii, asa am reusit sa stabilim contactul cu pacientii, sa atragem bani de la fondul global. Acum, Romania este data de model, iar acest model va fi preluat de alte tari care au astfel de probleme.
De exemplu, am fost contactati de Ministerul Sanatatii pentru a pune la dispozitie pentru Republica Moldova o serie de programe de formare a personalului medical si auxiliar.

Prin ce a convins Romania?

Prin cel putin 3 lucruri:

• a fost in stare sa isi faca un program national, iar in cadrul acestui program sa isi propuna ca tinta terapia tuturor pacientilor care au nevoie de tratament;
• administram o terapie corecta si stim sa monitorizam; nu ne-am multumit sa dam numai medicamente, ci am facut si monitorizare, lucru care in alte tari nu s-a facut;
• am demonstrat ca am mentinut o rata joasa de contaminare, tocmai prin legatura stransa pe care am avut-o si o avem cu pacientii. Daca nu era aceasta legatura, nu aveam nici o sansa;
• am demonstrat ca daca facem o terapie adecvata creste speranta de viata si calitatea vietii pacientilor nostri.

Specialistii romani au facut aceste lucruri si Romania se poate mandri cu ele.

Noi discutam acum de Romania anului 2008, de aceeasi rata de contaminare pe care o aveam in 1997, adica 250 – 300 de persoane nou infectate pe an. Nici o alta tara, Franta sau Germania – de exemplu, nu are o rata atat de joasa ca Romania. Ceea ce este o bila alba pentru noi!

Programul a fost conceput numai de specialisti romani, de fapt, de mine si echipa mea, si spun asta pentru ca am fost destul de modesti si nu am mentionat acest lucru in alte dati. Aici, in cabinetul meu, am pus tot ce am vrut sa facem pe o hartie A4 si am prezentat-o ministrului sanatatii de atunci. A zis ca nu are bani, am raspuns ca nu vreau bani, ci doar acceptul!

Avand acceptul, am accesat fonduri, am facut centre regionale, am facut laboratoare si incet – incet, am dezvoltat ceea ce se face astazi in Romania.