Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea
i.Hr..Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene,
mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si
ceara de albine erau folosite ca medicament. La originea
sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput
in serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau
pentru a hrani animalele sacre.

Aristotel a scris sase volume despre
albine si produsele lor, recomandand
propolisul drept remediu
in plagi supurate. Hipocrate, si
mai tarziu Pliniu, Galien si Dioscoride
vorbesc, de asemenea, despre miere,
folosita intr-o serie de boli. In lucrarea sa
„Despre mijloacele de vindecare”, Dioscoride
considera mierea un adevarat panaceu, indicand-
o in boli de urechi, de piept sau rinichi,
in vindecarea ranilor si a plagilor.

Principalele tipuri de miere

Pe langa efectele generale ale mierii, exista
si proprietati particulare ale acesteia, in functie
de provenienta sa:

Mierea extraflorala

Provine din nectarul secretat de alte parti
ale unor plante (cum ar fi porumbul, secara)
sau arbori (mar, prun, nuc, tei, plop, stejar,
artar, frasin, mesteacan etc.), unde se afla
glande nectarifere asemanatoare cu cele in interiorul
florilor.

Mierea extraflorala are o greutate specifica
mai mare ca mierea obisnuita, iar culoarea sa
este putin mai inchisa, continand zaharuri valoroase
ca fructoza si glucoza, dar si unele zaharuri
inferioare ca dextrina, melezitoza, precum
si saruri minerale in proportii ceva mai
mari ca la mierea florala.

Mierea de mana

Pentru consumul uman are o valoare
deosebita, continand multa inhibina (un bactericid
foarte puternic) si saruri minerale (de 12,8
– 20 de ori mai bogata in saruri minerale decat
cea florala), calciul si magneziul prezentand cel
mai mare interes terapeutic intrucat organismul
uman asimileaza mult mai bine aceste saruri
prin alimentatia naturala decat prin administrarea
sintetica. Are proprietati laxative mult
mai puternice decat celelalte tipuri de miere,
are efect antiinflamator asupra tubului digestiv,
favorizeaza eliminarea toxinelor din corp.

Mierea de molid si brad

Mierea de molid are culoare verde inchis,
iar cea de brad – galben aurie. Ambele contin
25,68% melezitoza (datorita urme lor de rasina
continute) si inhibina, produs al unei enzime.
Enzima producatoare a inhibinei este o
glucozooxidaza care, in prezenta aerului produce
din fructoza hidrogen-hiperoxid. Inhibina
este cunoscuta in medicina pentru efectul
ei sterilizator. Mierea de conifer este foarte
rara, randamentul de culegere al albinelor fiind mic. Are proprietati exceptionale asupra sistemului
respirator, beneficiind de proprietati
antiinfectioase, expectorante, antitusive si,
atunci cand este consumata cu tot cu fagure,
bronhodilatatoare.

Mierea de floarea-soarelui – are proprietati
tonice psihice si tonice generale, este
afrodisiaca, stimuleaza imunitatea.

Mierea de salcam – se pastreaza lichida in
mod natural, fiind foarte bogata in fructoza.
Are proprietati calmante. Mai este recomandata
drept calmant gastric, stimulent pentru activitatea
cardiaca.

Mierea de zmeura – Are o culoare
albicioasa, specifica. Regleaza activitatea ovarelor,
este reintineritoare, previne aparitia unor
afectiuni ca osteoporoza si sclerodermia.

Mierea de menta – Se foloseste ca antitusiv,
bronhodilatator, calmant gastric, analgezic,
antispastic, usureaza digestia si combate balonarea.

Mierea de trifoi – Are o actiune diuretica
foarte buna, ajutand la eliminarea apei in exces
din tesuturi si, de asemenea, are o actiune
estrogena.

Mierea de tei – Este calmant psihic, somnifer,
anafrodisiac.

Mierea de mac – are un efect sedativ, antispastic
si anafrodisiac puternic. Are o nuanta
mai inchisa, avand in compozitie granule de
polen de mac, care este negru la culoare.

Mierea poliflora – proprietatile sale
difera foarte mult in functie de regiunea din
care este recoltata. De exemplu, mierea de la
campie are o actiune antiseptica si sedativa
mai puternica, spre deosebire de mierea
poliflora din regiunile muntoase inalte, la
care efectul antiinfectios se adreseaza in special
aparatului respirator, iar efectul sedativ
este inlocuit cu unul tonic nervos. In general,
mierea poliflora este considerata cel mai
complex tip de miere ca actiune terapeutica,
ea ingloband nectarul de la cateva zeci, daca
nu sute, de specii de plante medicinale si imprumutand
ceva din proprietatile terapeutice
ale fiecareia dintre ele.

Mierea de Manuka

La Honey Research Unit de la University
of Waikato, Noua Zeelanda, biochimistul Peter
Molan, a identificat un tip de miere cu calitati de
vindecare foarte puternice: antibacteriene, antimicrobiene,
antivirale, antioxidante, antiseptice,
antiinflamatorii si antifungice, facand-o extrem
de eficienta in sustinerea sistemului imunitar si
ameliorarea unei mari varietati de probleme de
sanatate. Mierea de Manuka este o miere monoflorala
speciala produsa de albine din florile de
Manuka (Leptospermum scoparium), o specie
de Tea Tree, existenta numai in noua Zeelanda si
unele zone ale Australiei.

P. Molan a clasificat mierea de Manuka in
functie de puterea antibacteriana, introducand
factorul UMF (Unique Manuka Factor). Numai
mierea clasificata UMF 10+ si peste, poate
fi folosita in mod eficient pentru rezolvarea
unor probleme de sanatate.

Proprietati antimicrobiene se manifesta la
specii de:

– Escherichia coli (E. coli),
– Staphylococcus aureus (Staph infections),
– Citrobacter freundii, Proteus mirabilis,
– Pseudomonas aeruginosa,
– Salmonella typhimurium,
– Streptococcus faecalis,
– Streptococcus pyogenes,
– Helicobacter Pylori (H. pylori, ulcere
stomac),
– Methicillin-resistant Staphylococcus
aureus (MRSA) – infectii de spital,
– Vanocomycin-resistant Enterococci
(VRE) (4).

Ultimele cercetari au identificat si alte
utilizari ale mierii astfel:

Diabetul – studii recente, efectuate in mai
multe tari ale lumii, arata ca inlocuirea totala
a zaharului in alimentatie cu miere duce la
o scadere cu 60-70% a ratei de aparitie a diabetului.
Mai ales in alimentatia copiilor si tinerilor
este recomandata folosirea mierii ca
unic indulcitor, deoarece ajuta la prevenirea diabetului
juvenil.

Obezitatea – Peste 60% dintre persoanele
afectate de obezitate din intreaga lume sunt
dependenti de zahar si de produsele care il
contin (ciocolata, prajituri, sucuri, bomboane,
inghetata).

Caria dentara – De la aparitia zaharului
in alimentatie, in urma cu 200 de ani, rata
aparitiei unor boli cum ar fi caria dentara,
dia betul, obezitatea a crescut exponential. In
prezent, caria dentara este cea mai raspandita
boala din lume, afectand 98% din populatia
planetei.

Constipatia – se previne foarte eficient
prin consumul zilnic de miere. Doza care se
ia in fiecare zi este de doua lingurite de miere,
pe cat posibil lichida si proaspata (obtinuta in
anul respectiv).

Osteoporoza – apare atunci cand in organism
nu mai sunt sintetizati suficienti hormoni
estrogeni, hormoni care au un rol crucial in
fixarea calciului in oase. Toate tipurile de miere
contin in cantitati mici laptisor de matca, cea
mai bogata substanta naturala in acest tip de
hormoni.

Tulburarile de crestere si de dezvoltare la
copii – pot fi extrem de eficient prevenite prin
consumul sistematic de miere de albine si de
polen. Ambele produse stimuleaza in mod armonios
procesele de crestere si de dezvoltare,
atat la nivel fizic, cat si psihic sau mental.

La copii sub un an nu se administreaza
miere de albine, acestia fiind extrem de sensibili
la anumite microorganime care se pot
dezvolta in miere. Copiilor intre 1 si 3 ani se
administreaza 2-4 lingurite de miere pe zi, iar
celor intre 3 si 6 ani cate 4-6 lingurite de miere
pe zi. Adultilor se administreaza 20 de lingurite
pe zi (echivalentul a 100g).

Leave a reply