Oboseala un simptom frecvent invocat de pacienti

• degradarea severa a memoriei pe termen scurt
  sau a puterii de concentrare ducand la reducerea
  drastica a activitatilor desfasurate anterior in domeniul
  profesional, scolar, social, familial, personal
• sensibilitate la nivelul ganglionilor limfatici
  axilari sau cervicali
• dureri musculare
• dureri articulare fara inflamatii sau roseata
• dureri noi de cap difuze sau severe
• somn neodihnitor
• dureri ce persista mai mult de 24 de ore dupa
  un efort

criterii de excludere a unui astfel de diagnostic:

• orice boala activa sau nevindecata complet
  care poate justifica starea de oboseala cronica
• diagnostice trecute sau prezente de depresie
  severa, trasaturi melancolice sau psihotice, tulburare
  bipolara, schizofrenie, halucinatii, bulimie sau
  anorexie
• abuz de alcool sau de stupefiante
• obezitate severa

In general, oboseala apare mai des la femei decat
la barbati din cauza lipsei de fier, a menstruatiilor si ca
reactie la presiunea psihosociala pe care o resimt.

FACTORI DETERMINANTI

Posibile cauze ale oboselii (adaptat dupa Revue
Medicale Suisse, „Fatigue revue et approche diagnostique”)

1. Bolile infectioase (viroze, HIV)
2. Medicamentele (antihistaminice, antihipertensive,
diuretice, antidepresive, neuroleptice)
3. Tulburari neurologice (scleroza in placi, accidente
vasculare – doua treimi din cei care au suferit
un astfel de accident acuza oboseala, Maladia
Addison, acromegalie, boala Parkinson – 40 % dintre
cei diagnosticati acuza oboseala ca fiind unul dintre
cele mai suparatoare simptome ale bolii)
4. Probleme digestive si hepatice (hepatita C,
ciroza biliara – oboseala este simptom intalnit in 80%
dintre cazuri etc)
5. Afectiuni cardiorespiratorii (pneumopatie cronica,
insuficienta cardiaca, sindrom coronarian acut)
6. Tulburari ale somnului (insomnie primara – tulburare
prezenta in 20% din populatia generala, insomnie
secundara, indusa de substante psihoactive,
tulburari respiratorii, afectiuni ale gambelor, reactie la
schimbarea de fus orar)
7. Stilul de viata (privarea de somn, abuzul de
substante sau de alcool, sedentarismul)
8. Afectiuni hematologice (anemie sau deficit de
fier)
9. Tulburari psihiatrice (depresie majora, tulburari
de anxietate, tulburari somatoforme)
10. Tulburari endocrine (hipotiroidism, diabet,
deficitul hormonului de crestere etc)
11. Boli reumatologice (poliartrita reumatoi da
– oboseala este intalnita in 50% din pacientii
diagnosticati, lupus)
12. Cancer (oboseala este cel mai persistent
simptom in cazul bolnavilor, cauzele fiind anemia,
efectul secundar al tratamentelor, depresia)
13. Neuropatii (insuficienta renala)
14. Tulburari ale metabolismului (hipercalcemie,
hipoglicemie, deficit de magneziu sau fosfat).

In stabilirea unui diagnostic medicul trebuie sa
aiba in vedere urmatoarele aspecte:

• caracteristicile oboselii (durata, aparitie, impactul
  asupra activitatii si asupra perioadelor de repaos,
  nivelul activitatii fizice)
• incercarea de identificare a unei boli
• evaluarea medicamentelor pe care le ia pacientul
  si investigarea abuzului de substante
• depistarea unei patologii psihiatrice
• depistarea unei tulburari de somn
• examenul cinic
• examenul de laborator, cu mentiunea ca doar
  5% dintre cazurile de oboseala isi gasesc o cauza in
  urma examenelor de laborator

CAND CAUZA ESTE
DE NATURA PSIHICA

Dupa investigatiile medicale si chiar in timpul acestora
trebuie luata in considerare si componenta psihica.
Chiar daca exista o tulburare fiziologica, o boala
care sa explice oboseala, componenta psihica a acelei
afectiuni poate agrava simptomele de oboseala.

Sunt tulburari in care pierderea echilibrului psihic
poate fi evidenta (afectiuni cardiace, neuronale, endocrine
sau metabolice). Iar pe langa acestea exista
afectiunile psihiatrice. Studiile arata ca depresia si
tulburarile de anxietate au adesea ca si componenta de baza oboseala. Iar dintre tulburarile psihiatrice,
depresia si anxietatea sunt probabil cel mai
frecvent intalnite in populatia generala.

Din punct de vedere psihologic vedem simptomul
oboselii ca pe o solutie gresita la care neconstient pacientul
apeleaza pentru a evita functionarea intr-una
sau mai multe dintre principalele sarcini ale vietii
(munca, relatiile sociale, relatia intima, grija fata de
sine, spiritualitate – sensul pe care persoana il da
vietii). Tendintele de psihoterapie pot ajuta pacientul
sa constientizeze ce face si sa gaseasca alte solutii (de
data aceasta utile) prin care sa depaseasca sentimentul
de inadecvare sau de inferioritate pe care il simte
atunci cand ia in considerare una sau alta din sarcinile
vietii. De exemplu, in loc sa foloseasca neconstient
oboseala pentru a evita finalizarea unui proiect profesional
de care se teme ca va esua, poate sa aleaga sa
apeleze la sprijinul cuiva care sa-l ajute in rezolvarea
sarcinii. In cazurile in care persoana persista in aplicarea
unei solutii gresite poate ajunge la depresie, anxietate
sau alte tulburari psihiatrice.

DEPRESIA

Retragerea sociala, autoblamarea, tulburari ale
somnului, alterarea severa a dispozitiei, lipsa interesului,
oboseala, intr-un cuvant depresie.

Una dintre cele mai frecvente tulburari intalnite in
practica psihiatrilor si a medicilor de familie. Se considera
ca in decursul vietii 25% din populatie ajunge
la un moment dat sa resimta simptomele depresiei.

Reducerea simptomelor sau vindecarea incepe
atunci cand pacientul constientizeaza starea pe care
o experimenteaza. Ca si in cazul multor tulburari psihiatrice
si in cazul depresiei cresterea interesului social
al bolnavului ajuta la ameliorarea starii.

Nu doar psihoterapeutul, dar si medicul de familie
pot recomanda implicarea pacientului care acuza
simptome ale depresiei inclusiv oboseala, in diverse
activitati usoare menite sa ajute alti oameni. Beneficiile
urmatoare pot fi comunicate inca de la inceput
pacientului:

• oamenii care sufera de depresie se pot simti
  mai bine cand au parte de contact social. Este insa
  pentru cei mai multi dificil sa initieze un astfel de contact
  pentru ca se simt descurajati si simt nevoia sa se
  izoleze de oameni. De aceea au nevoie de incurajare,
  suport din partea semenilor, familiei, specialistilor
• implicarea in activitati sociale ii ajuta sa nu se
  mai concentreze pe propriile simptome
• este important sa se antreneze pentru a putea
  „lupta” cu depresia (daca-si exerseaza, antreneaza
  abilitatea de a desfasura activitati, de a fi in contact cu
  oamenii, se va obisnui si va considera asta ca pe ceva
  firesc, nu va mai constientiza, in timp, efortul depus).

Contactul social poate insemna frecventarea
unor locuri placute (parcuri, ceainarii), iar extinderea
acestui contact catre activitati poate presupune urmarea
unor cursuri de dans, actorie, alte hobby-uri sau
activitati de voluntariat (ecologizare, suportul oferit
copiilor sau batranilor)

ANXIETATEA

Teama excesiva, nejustificata, fata de ceva, de o
situatie, atacurile de panica, ticurile, alte actiuni repetitive
pot fi semne ale anxietatii. Este de asemenea
un diagnostic des intalnit. De altfel, intr-un studiu realizat
in SUA pe 500.000 de pacienti, care s-au adresat
unui numar de 100 de medici de familie, s-a constatat
ca, dintre cei cu acuze psihiatrice, 86% sufereau de
depresie sau anxietate. In cele mai multe cazuri de
depresie si anxietate se inregistreaza recaderii, unele
la mai putin de un an de la tratament. O explicatie ar
fi faptul ca pacientii urmeaza un tratament medicamentos
sau psihoterapeutic care ii ajuta sa scape de
simptome, dar nu fac schimbari in stilul vietii lor, in
gradul lor de implicare sociala.

In cazul anxietatii, ameliorarea se obtine prin
educarea pacientului in ideea de a se automonitoriza
si de a invata sa reactioneze in fata unei stari de
anxie tate sau a unui atac de panica, tehnicile de relaxare,
restructurarea cognitiva (inlocuirea gandurilor
irationale cu cele rationale), expunerea gradua la
la obiectul fricii insotita de antrenarea, intarirea
abilitatilor de a face fata situatiei etc.

Dincolo de oboseala ce apare ca simptom al unor
tulburari psihiatrice, exista si o oboseala secundara indusa
de tratamentele psihiatrice sau de efortul general
depus de pacient pentru redobandirea unei stari
de echilibru psihic. Si in cazul tulburarilor si in cel al
efectelor secundare ale tratamentelor, demersul psihoterapeutic
poate ajuta bolnavul sa gaseasca noi
solutii, sa-si antreneze abilitatile, sa-si foloseasca in
mod util puterile.