Noile ghiduri de practica pun din ce in ce mai mult accent pe importanta controlului astmului si rinosinuzitei si pe introducerea de noi abordari in monitorizarea acestor afectiuni.
Noile ghiduri de practica pun din ce in ce mai mult accent pe importanta controlului astmului si rinosinuzitei si pe introducerea de noi abordari in monitorizarea acestor afectiuni.
La revizuirea si updatarea acestor ghiduri au contribuit expertii americani din NAEPP (National Asthma Education and Prevention Program), coordonati de Institutul National al Inimii, Plamanului si Sangelui (National Heart, Lung and Blood Institute – NHLBI).Fara un tratament corespunzator, astmul poate limita dramatic activitatea pacientilor si exacerbarile pot impune spitalizarea, iar cele mai grave dintre ele pot provoca decesul bolnavului. Potrivit CDC (Centrului pentru Preventia si Controlul Bolilor) numai in acest an au murit aproximativ 4.000 de americani din cauza exacerbarilor astmatice.
REVIZUIRILE FACUTE GHIDURILOR DE PRACTICA S-AU FOCALIZAT PE 4 COMPONENTE DE MANAGEMENT AL BOLII:
A. Evaluare si monitorizare.
EPR-3 a adaptat o noua tendinta de evaluare si monitorizare a astmului prin masurarea statusului actual al pacientului (frecventa si intesitatea simptomelor, functia pulmonara, gradul de limitare a activitatii zilnice) si riscurile viitoare (riscul de exacerbare, pierderea progresiva a functiei pulmonare, efectele adverse ale medicamentelor).
B. Educarea pacientului.
EPR-3 a confirmat importanta implicarii pacientilor in automonitorizarea si managementul bolii cu ajutorul instructiunilor scrise de catre medic pentru tratamentul zilnic si prin recunoasterea si gestiunea deteriorarii progresive a starii de sanatate.
C. Controlul factorilor de ambient si al altor conditii care pot avea un rol in boala asmatica.
EPR-3 a subliniat importanta folosirii tututror mijloacelor pentru limitarea expunerii la alergeni si la alte substante care pot agrava boala. De asemenea, EPR-3 incurajeaza tratarea rinitelor, sinuzitelor, boala de reflux gastroesofagian, supraponderabilitatea sau obezitatea, apneea obstructiva in somn, depresia, deoarece poate ajuta la ameliorarea si controlul astmului.
D. Medicamentele.
Tratamentul, ajustat pe baza nivelului de control al astmului, a fost impartit pe 3 grupe de varsta: 0 – 4 ani, 5 – 11 ani, ≥ 12 ani.
Guidelines for the Diagnosis and Management of Asthma (2007), Expert Panel Report 3 (EPR-3) a trasat noile linii directoare in tratamentul astmului, subliniind ca la ora actuala afectiunea poate fi controlata, dar ca aceasta poate suferi modificari in timp. Din acest motiv expertii recomanda monitorizarea regulata a nivelului de control al bolii pentru fiecare pacient in parte, inainte de a ajusta tratamentul.
O atentie mai mare a primit-o grupa de varsta 5 – 11 ani, care in precedentele ghiduri era asimilata grupei adultilor, pentru care noile descoperiri farmacologice arata ca pacientii pediatrici raspund in mod diferit fata de adulti, la medicamentele contra astmului.
Pacientii cu astm persistent (cei care prezinta simptome diurne sau nocturne de cel putin doua 2 ori pe saptamana) au nevoie de medicamente pentru controlul de lunga durata a bolii si pentru preventia exacerbarilor, la fel cum au nevoie de substante cu actiune rapida pentru calmarea simptomelor.
EPR-3 a reconfirmat faptul ca corticosteroizii inhalatori sunt medicamente cu eficacitate crescuta in controlul astmului la pacientii apartinand tuturor grupelor de varsta. De asemenea, EPR-3 a emis noi recomandari privitoare la administrarea antagonistilor receptorului de leucotriene si de cromolin (pentru controlul pe perioada indelungata a astmului), la administrarea de beta-agonisti cu actiune de lunga durata (ca terapie adjuvanta la corticosteroizii inhalatori), de omalizumab pentru astmul in forma grava, de salbutamol si de corticosteroizi destinati exacerbarilor acute.
RINOSINUZITA: GHID DE PRACTICA PENTRU PACIENTII ADULTI
La nivelul Statelor Unite ale Americii sinuzita afecteaza un adult din 7, astfel incat se inregistereaza 31 milioane de noi diagnosticari intr-un an. Acest lucru i-a determinat pe expertii americani sa emita un ghid pentru pacientii cu varste mai mari de 18 ani, afectati de rinosinuzita necomplicata.
Obiectivul primar urmarit este imbunatatirea acuratetei diagnosticarii afectiunii la adulti pentru reducerea administrarii inadecvate a atibioticelor si reducerea recomandarii de investigatii radiologice in favoarea testelor endoscopice, tomografice, alergologice.
Expertii Academiei Americane de Otolaringologie si ai Fundatiei de Chirurgie a Nasului si Gatului au facut o serie de recomandari:
Medicii trebuie sa diferentieze rinosinuzita bacteriana acuta de rinosinuzita acuta cauzata de infectiile virale ale tractului respirator superior sau de alte cauze non-infectioase. Totodata, medicul trebuie sa diagnosticheze rinosinuzita pe baza prezentei simptomelor pe 10 zile sau mai mult, sau atunci cand simptomele bolii inregistreaza o acutizare in acest interval de timp, dupa o ameliorare initiala.
Managementul rinosinuzitei bacteriene trebuie sa cuprinda si tratamentul durerii cu analgetice.
Specialistii recomanda sa nu se faca investigatii radiologice la pacientii care intrunesc criterii de diagnostic pentru rinosinuzita acuta, sau celor la care se suspecteaza o complicatie sau un diagnostic alternativ.
Astfel:
daca medicul s-a decis sa trateze rinosinuzita bacteriana acuta cu un antibiotic, medicamentul de prima intentie trebuie sa fie amoxicilina, la majoritatea dintre pacientii adulti.
daca pacientul prezinta semne deinrautatire a bolii sau nu inregistreaza progrese in urma administrarii antibioticului dupa 7 zile, medicul trebuie sa-l reexamineze pentru reconfirmarea diagnosticului de rinosinuzita bacteriana acuta, excluzand alte cauze patologice si identificand eventualele complicatii
medicul trebuie sa diferentieze rinosinuzita cronica si pe cea acuta recidivanta de episoadele izolate de rinosinuzita bacteriana.
medicii trebuie sa evalueze pacientii cu rinosinuzita cronica sau rinosinuzita acuta recidivanta prin prisma factorilor care pot modifica tratamentul, ca rinita alergica, fibroza chistica, dischinezia ciliara.
medicul trebuie sa cerceteze eventualele cauze de rinosinuzita cronica si de rinosinuzita acuta recidivanta.
BIBLIOGRAFIE
National Institute of Health, 2007
Rosenfeld RM et al, Otolaryngol Head Neck Surg 2007; 137 ( 3 Suppl ): S1-31
Farmacistul integral 360 – ghidul profesional al practicii si rolul in bunastarea comunitatii 
Rolul medicului de familie în promovarea sănătății și colaborarea interdisciplinară în România. 
Leave a reply