Medicatia antidiabetica orala in managementul diabetului zaharat tip 2

In ultimele decenii, prevalenta diabetului zaharat (DZ) a crescut in majoritatea tarilor.Daca in anul 1990 numarul persoanelor cu DZ in intreaga lume a fost de 125 de milioane, in anul 2003 a ajuns la 194 de milioane si se estimeaza ca va depasi 330 de milioane in 2025. Din numarul total de cazuri de DZ, 85% – 95% sunt de tip 2.

In ultimele decenii, prevalenta diabetului zaharat (DZ) a crescut in majoritatea tarilor.Daca in anul 1990 numarul persoanelor cu DZ in intreaga lume a fost de 125 de milioane, in anul 2003 a ajuns la 194 de milioane si se estimeaza ca va depasi 330 de milioane in 2025. Din numarul total de cazuri de DZ, 85% – 95% sunt de tip 2.

Diabetul zaharat este a sasea cauza de deces. Prezenta lui scade speranta de viata cu 5 – 10 ani, aceasta fiind cu atat mai redusa cu cat varsta la care a debutat DZ este mai mica. Aproximativ 70% dintre diabetici decedeaza prin evenimente cardiovasculare, riscul de mortalitate cardio-vasculara fiind de 2 – 3 ori mai mare decat la nediabetici. In tarile dezvoltate, DZ este prima cauza a insuficientei renale cronice, a amputatiilor netraumatice si a cecitatii

Managementul DZ

Studii epidemiologice (Steno type 2 diabetes, Finnish elderly study) si interventionale (UKPDS, Kuamamoto study) au demonstrat existenta unei corelatii directe intre controlul glicemic si incidenta complicatiilor cronice ale DZ, fapt ce impune stabilirea unor obiective terapeutice foarte stricte.

Modalitatile de realizare a acestor obiective sunt: educatia specifica, optimizarea stilului de viata(dieta, exercitiu fizic), medicatia antihiperglicemica (antidiabetice orale, insulina, incretinmimetice), automonitorizarea glicemica, metode noi (transplant de pancreas si de celule β-pancreatice).

Medicatia antidiabetica orala

In tratamentul oral al DZ tip 2 sunt utilizate actualmente mai multe clase de medicamente, grupate din punct de vedere al verigii fiziopatologice pe care o interfera (Figura 1):

• Medicamente care influenteaza productia hepatica de glucoza si insulinorezistenta (insulinosensibilizatori): biguanide (metformin, buformin) si tiazolidindione (pioglitazona, rosiglitazona).
• Medicamente care stimuleaza secretia de insulina(insulinsecretagoge): derivati de sulfoniluree (glibenclamid, glimepirid, gliclazid, glipizid, gliquidonaetc.) si meglitinide (repaglinida, nateglinida).
• Medicamente care scad absorbtia intestinalaa glucidelor: inhibitorii de α-glucozidaza (acarboza, miglitol).

Biguanidele

Biguanidele, derivati de guanidina, actioneaza prin urmatoarele mecanisme:

• scad productia hepatica de glucoza(prin inhibitia neoglucogenezei si a glicogenolizei);
• cresc captarea si utilizarea glucozei la nivel muscular, mecanism mediat de insulina;
• cresc utilizarea splanhnicaa glucozei;
• scad sau intarzie absorbtia intestinalaa glucozei;
• cresc legarea insulinei de receptorul sau, stimuleaza activitatea tirozinkinazica a acestuia si amplifica expresia GLUT-4;
• inhibalipoliza la nivelul tesutului adipos si reduc nivelul acizilor grasi liberi cu ameliorarea ciclului Randle.

Efecte terapeutice principale:

• scaderea glicemiei medii cu 25%, in special prin reducerea celei bazale;
• reducerea hiperinsulinemiei;
• scaderea usoara a trigliceridelor plasmatice si a VLDL;
• scaderea modesta a LDLc;
• nu produc crestere ponderala, iar in unele cazuri determina chiar o usoara reducere a acesteia;
• scaderea inhibitorului activatorului plasminogenului PAI-1, cu ameliorarea activitatii fibrinolitice;
• reducerea mortalitatii cardiovasculare la pacientii supraponderali si obezi.

Indicatia principala a biguanidelor este reprezentatade DZ tip 2 asociat cu insulinorezistenta, situatie intalnita cel mai frecvent la pacientii obezi si supraponderali. Pot fi utilizate in monoterapie sau in asociere cu: tiazolidindione, acarboza, sulfonilureice, meglitinide sau insulina.

Efecte adverse:

• tulburari gastrointestinale, reprezentate in special de diaree, dar si greturi, varsaturi, meteorism abdominal, gust metalic, flatulenta si anorexie. Simptomele sunt, de obicei, tranzitorii si se remit spontan dupa cateva saptamani. Aproximativ 5% dintre pacienti abandoneaza tratamentul cu metformin din cauza efectelor gastrointestinale. Pentru a reduce riscul acestor efecte secundare, tratamentul se incepe cu doze mici care se cresc progresiv;
• acidozalactica; riscul la metformin este extrem de mic (sub 0,01% dintre pacienti), aparitia fiind favorizata de: afectiuni asociate ce determina hipoxie (insuficienta cardiaca, insuficienta respiratorie), insuficienta hepatica si renala.

Contraindicatii: sarcina, lactatie, afectiuni asociate severe: infectii sistemice, traumatisme severe, soc, insuficienta cardiaca, afectiuni hepatice, insuficienta respiratorie, hipoxie tisulara, hipotensiune arteriala, insuficienta renala acuta sau insuficienta renala cronica (in cazurile cu creatinina plasmatica≥ 1.5mg/dL, la barbati, si ≥ 1.4mg/dL, la femei, sau cu rata de filtrare glomerulara 60ml/min).

Tratamentul cu biguanide se intrerupe cu 48 de ore inainte de interventiile chirurgicale si de administarea i.v. a substantelor de contrast radiologice.

(continuare in numarul urmator)