Din punct de vedere al simptomatologiei, diversele forme de laringite trebuie tratate
separat, pe segmente de varsta, fara sa omitem ca inflamatiile mucoasei laringiene
survin rar izolat, si de aceea trebuie privite mai degraba in context patologic
inflamator rino-faringo-laringo-traheo-bronsic.
Laringite acute la copil
Laringita acuta simpla este de tip cataral
(raguseala, tuse iritativa, usor latratoare, fara
dispnee), se insoteste de o congestie difuza a
coroanei laringiene, precum si a corzilor vocale
cu stare generala neafectata.
Laringitele acute sufocante sunt insa intens
dispneizante, au o evolutie dramatica, constituie
urgente O.R.L. si necesita interventii
terapeutice rapide.
Laringita striduloasa (falsul crup difteric)
se caracterizeaza printr-o inflamatie intensa
insotita de edem la coroana laringiana si in
hipofaringe. Spasmul laringian (glotic) este determinat
de inflamatia accentuata si determina
dispnee intensa. Criza apare brusc, in plina
noapte, cu sufocare, respiratie sacadata,
zgomotoasa, siflanta, voce ragusita, stinsa, tuse
latratoare si tiraj suprasternal. Criza poate ceda
spontan in 20-30 minute, dar se poate repeta.
Laringita supraglotica se caracterizeaza
prin congestie, inflamatie si edem, localizate
pe epiglota care se tumefiaza, determinand
obstructie. Debutul se manifesta in contextul
unei viroze respiratorii. Dispneea – simptom
dominant – se instaleaza progresiv si relativ
rapid si este acompaniata de tiraj suprasternal
si cornaj. Copilul este agitat, anxios, cu voce
voalata (infundata), examinarea indirecta a laringelui
se face cu dificultate, laringofibroscopia
arata o epiglota ingrosata, tumefiata,
albicioasa, cu un edem alb, moale, difuz.
Laringita acuta subglotica a copilului
are de asemenea etiologie virala.
Edemul inflamator viral se
localizeaza insa sub corzile
vocale (subglotic)
determinand obstructia
lumenului traheal. Debutul
este brusc, starea
generala este intens
afectata, evolutia este rapida
si grava. Apar complicatii
bronho-pulmonare care nece
sita intubarea copilului
sau traheostomia si aspirarea
permanenta a secretiilor. In lipsa
unei interventii rapide, moartea
survine in cateva minute.
Diagnosticul diferential al dispneei copilului
este extrem de importanta. Dispneea
acuta provocata de o laringita subglotica
trebuie diferentiata de:
– Dispneea supralaringiana (hipo faringiana);
– Dispneea sublaringiana (adenopatii traheo-
bronsice, bronhopneumopatii);
– Dispneea cardiaca, sau de alte cauze.
Tratamentul tuturor formelor de laringita
acuta la copil se bazeaza pe urmatoarele
principii:
– tratamentul trebuie instituit
rapid, in timp util
– copilul trebuie monitorizat
permanent
– oxigenoterapie
– corticoterapie si vasoconstrictoare
administrate inhalator (aerosoli)
– corticoterapie pe cale generala
– administrare de mucolitice
– antibioterapie (in laringitele de etiologie
bacteriana dar si pentru prevenirea
suprainfectiei in cele virale)
– antialergice;
– intubatie sau traheostomie;
– aspirarea continua a secretiilor laringotraheo-
bronsice
Laringitele acute din bolile
infectioase
Bolile infectioase care se complica frecvent
cu laringo-traheite sunt: gripa, rujeola, rubeola,
scarlatina si, foarte rar, datorita vaccinarii obligatorii
astazi, difteria. Sunt forme catarale, iar
tratamentul lor este cel al bolii de fond. In crupul
difteric, exsudatul de culoare cenusiu-albicioasa
obstrueaza rapid lumenul laringian, producand
asfixia. Tratamentul crupului difteric este o mare
urgenta, necesitand traheostomie, inlaturarea
prin aspiratie a falselor membrane si intubatie
prelungita pentru asigurarea respiratiei.
Laringite acute la adult
– Laringita catarala
– Edemul laringian acut
– Laringita flegmonoasa
– Laringo-traheita acuta cu pericon drita
– Laringitele acute ale unor boli generale
Laringita catarala este o inflamatie acuta a
mucoasei laringiene, mai frecventa la:
– indivizi cu teren imunologic modificat
(neuroartritici, persoane care lucreaza la temperaturi
scazute, in umiditate, praf, fum),
– persoane care au profesii in care isi
solicita laringele (avocati, cantareti)
– persoane cu suferinte rino-sinusale sau
rino-faringiene.
Clinic, pacientii prezinta:
– voce voalata sau ragusita (disfonie)
– tuse seaca, iritativa
– dureri laringiene sub forma de
intepaturi
La examinare, laringele apare intens congestiv,
corzile vocale congestive si tumefiate
(miopatie submucoasa)
Tratamentul:
– repaus profesional intr-o camera curata,
bine aerisita, cu minimizarea alergenilor
– suprimarea fumatului
– comprese calde pe gat, bauturi caldute
– repaus vocal, total in primele 24 de ore
– calmante ale tusei
– antiinflamatorii
– inhalatii au aerosoli cu corticoizi (pentru
efectul calmant local).
Edemul laringian acut
Edemul laringian acut (numit anterior
edem glotic) afecteaza mucoasa si peretii laringieni
din jurul spatiului glotic. Dupa etiologie
se poate clasifica in:
– Edemul laringian acuta frigore (pe fondul
unui surmenaj, efort si suprasolicitare
locala, umezeala si frig);
– Edemul laringian acuttraumatic
– Edemul laringian acutinfectios
– Edemul laringian acutsecundar unei
cauze locale (rino-sinuzita, rino-faringita);
– Edemul laringian acutsecundar unei
cauze generale (gripa, tiroidita acuta, boli infectocontagioase,
chimice)
– Edemul laringian acutde cauza circulatorie
sau renala (cardiopatii decompensate, nefropatii)
– neurohormonal (alergii, tulburari endocrine,
tulburari metabolice) laringian instalat brusc si extins rapid, cu localizare
supra si subglotica: dispnee, cornaj, durere
si tensiune la nivelul laringelui si la baza gatului,
anxietate, agitatie, sete de aer. Important pentru
diagnostic: vocea ramane nemodificata.
Examenul obiectiv: tiraj inspirator suprasternal;
cracment laringian absent, palpare
dureroasa. La examinare se evidentiaza edem
rosu (de cauza infectioasa) sau alb (alergic) supra
sau subglotic.
Tratamentul:
– In caz de dispnee foarte intensa se impune
trahectomia;
– In caz de dispnee moderata se administreaza
initial in perfuzie HHC
200-300mg, la care se asociaza calciu, vitamina
C si antibioterapie parenterala;
– Antiinflamatorii
– Antihistaminice
– Sedative
– Se recomanda restrictionarea aportului
de sare.
Laringita flegmonoasa (abcesul laringian)
este secundara unei laringite edematoase suprainfectate
cu stafilococ sau germeni anaerobi
si apare extrem de rar. Initial apare celulita
supurata difuza (stadiul flegmonos) cu tendinta
la localizarea infectiei, determinand ulterior
colectii purulente bine izolate (abcese).
Simptomatologie:
– tulburari respiratorii intense,
– sindromul infectios toxico-septic;
– tumefactia gatului in regiunea
laringiana
– cracment laringian absent (semnul Moure),
palparea laringelui fiind extrem de dureroasa;
Examenul laringoscopic evidentiaza abcesul
si localizarea lui.
Tratamentul se instituie in urgenta:
– Trahectomie
– Antibioterapie pe cale generala
– Corticoterapie
– Deschiderea pe cale endoscopica a
colectiilor purulente si aspirarea continutului.
Laringita acuta cu pericondrita
este secundara
– unui traumatism laringian care se suprainfecteaza
cu streptococ sau stafilococ.
– unor boli infectioase generate.
Infectia se propaga prin contiguitate de la
mucoasa la cartilajul tiroid sau la cartilajul aritenoid,
apoi mai departe la zonele celulare cervicale.
Examenul endoscopic evidentiaza o inflamatie
ingustata a comisurii anterioare.
Tratamentul consta in antibioterapie si
corticoterapie, oxigenoterapie, supraveghere
permanenta si, la nevoie, traheotomie.
Laringitele din unele
boli generale
– Laringita reumatismala (apare la nivelul
articulatiilor cartilajelor laringiene in reumatismul
articular acut, astazi foarte rar).
– Laringita gutoasa se caracterizeaza
printr-o congestie moderata, difuza, partiala
a mucoasei laringiene, mai ales in regiunea
aritenoidiana unde articulatia cricoaritenoidiana
prezinta fenomene de artrita.
Afectiunea retrocedeaza la tratamentul antigutos
sau spontan, odata cu disparitia atacului
gutos.
Leave a reply