L-carnitina, un nutrient de viitor (II)

O alta circumstanta in care carnitina a fost de ajutor, este adevarat ca nu intr-o masura atat de mare pe cat se astepta, a fost angina pectorala.

O alta circumstanta in care carnitina a fost
de ajutor, este adevarat ca nu intr-o
masura atat de mare pe cat se astepta, a
fost angina pectorala. De regula, suplimentele amelioreaza
modest toleranta la efort si semnele electrocardiografice
de ischemie din timpul testului de
efort. Exista insa si studii unde efectele au fost importante:
un studiu a inclus 200 de pacienti cu angina
stabila, care au primit timp de 6 luni 2g/ zi de
L-carnitina, ceea ce a redus semnificativ incidenta
contractiilor premature ventriculare de repaus si
a ameliorat toleranta la efort. Intr-un alt studiu
foarte recent s-a administrat
carnitina timp de 3 luni unor
persoane cu angina cronica
stabila. S-a ameliorat astfel
semnificativ durata probelor
de efort si s-a redus intervalul
necesar de revenire la
normal a modificarilor ST induse
de efort, in comparatie
cu placebo.

O alta afectiune care, ca
si cele anterioare, este determinata
de ateroscleroza, este
claudicatia intermitenta. Cateva
studii au indicat efecte pozitive
moderate ale administrarii
de carnitina, marind distanta
maxima parcursa inainte de
declansarea claudicatiei, la pacient
ii cu o forma avansata de
boala (distanta maxima anterioara
administrarii: 250 m).

Un studiu a comparat eficacitatea
L-carnitinei cu propionil-carnitinei administrateiv. La acelasi nivel de carnitina, propionil-carnitina
a fost mai eficienta, avand si rol vasodilatator,
ceea ce poate explica macar partial efectele obtinute
in alte studii cu acest produs.

Exista cateva studii care indica relatia administrarii
de suplimente de carnitina cu scaderea colesterolului
total si al trigliceridelor serice si cu cresterea fractiunii
de HDL-colesterol.

La ora actuala se urmareste efectul carnitinei in
diabetul zaharat. Studiile sunt abia la inceput, dar par
promitatoare, mai ales in ceea ce priveste ameliorarea
utilizarii glucozei.

O circumstanta care necesita in mod direct suplimentarea
cu carnitina apare la pacientii hemodializati/
cu insuficienta renala terminala. Pe de-o parte, carnitina
si precursorii ei sunt indepartati din fluxul sanguin in
timpul dializei, pe de alta parte, rinichii afectati nu pot
sintetiza carnitina, asa cum se intampla in mod normal.
In consecinta, persoana hemodializata prezinta
astenie, slabiciune musculara, dislipemie, anemie refractara.

O sinteza a 18 studii clinice remarca ameliorarea
nivelului hemoglobinei si scaderea dozei necesare
si a eventualei rezistente la eritropoertina. La
ora actuala se recomanda administrarea de suplimente,
dar nu in mod curent, ci numai in anumite
circumstante, care nu raspund la terapia obisnuita:
hipotensiune, crampe musculare persistente, astenie,
miopatie, cardiomiopatie sau anemie care reclama
doze mari de eritropoetina.

Si in infectia cu virusul imunodeficientei umane
pare sa fie utila carnitina. Administrarea acesteia a
incetinit sau oprit apoptoza limfocitelor T CD4. Intr-
un studiu recent, pacienti cu SIDA au asociat la
tratamentul antiretroviral, suplimente de L-carnitina.
In lotul de lucru, desi la 7 luni de la inceputul tratamentului
nu erau mai multe limfocite T CD4 si nici un
nivel mai redus de HIV, indicatorii apoptozei celulelor
CD4 erau semnificativ mai redusi decat la lotul martor.
In plus, administrarea de carnitina la pacientii care
iau analogi nucleozidici pare a fi utila pentru a se evita
instalarea neuropatiei periferice (efect colateral al
antiviralelor).

Un alt domeniu de utilizare a carnitinei este ameliorarea
motilitatii spermatozoizilor. In mod obisnuit,
carnitina este concentrata in epididim, exact in zona
in care se dobandeste mobilitatea normala a celulelor
germinale. Mai multe studii clinice au evidentiat
utilitatea suplimentelor de carnitina in diverse situatii de motilitate spermatica redusa, in unele studii obtinandu-se chiar o ameliorare a fertilitatii. Studii clinice
ample sunt insa necesare pentru a oferi date mai
si gure cu privire la utilizarea carnitinei in astenozoospermie
si infertilitatea masculina.

In contextul exploziei obezitatii in lume, care tinde
sa capete aspect de epidemie („Globesity”), carnitina
a fost considerata agent adjuvant pentru persoanele
care incearca sa piarda in greutate. Nu exista, deocamdata,
studii stiintifice care sa dovedeasca acest lucru.

Un studiu recent care a inclus femei moderat supraponderale
nu a indicat aparitia de modificari ale
greutatii corporale, ale masei totale de tesut gras si a
celei de tesut slab, dupa administrarea de L-carnitina.

Desigur, studiile vor continua, dar deocamdata carnitina
pare inutila in tratamentul supraponderalitatii.
In fine, domeniul in care pana in prezent carnitina
a fost mult folosita (dar nu intotdeauna judicios) este
cel al performantei atletice, motivul fiind implicarea
acesteia in metabolismul energetic. Desi in teorie carnitina
este utila, in practica lucrurile sunt mai nuantate.

Studii mai vechi au aratat ca administra rea carnitinei
cu o ora inainte de proba atletica sau pe termen scurt,
timp de 2-3 saptamani, s-a asociat cu cresterea aportului
maximal de oxigen si cu diminuarea lactacidemiei.
Cu toate acestea, cele mai multe studii nu indica
o crestere cuantificabila a performantei fizice.

Alte studii arata ca administrarea de carnitina creste
carnitinemia, dar nu si nivelul substantei in musculatura
striata. In concluzie, datele disponibile pana in
prezent nu confirma utilitatea practica a administrarii
carnitinei la sportivi.

Exista si alte circumstante pentru care se experimenteaza
utilitatea administrarii de carnitina, dar studiile
nu au dus, deocamdata, la concluzii solide: boala
Peyronie, socul (hemoragic, septic), sindromul de
oboseala cronica, tulburarile de comportament alimentar
(pentru ameliorarea asteniei musculare), evitarea
steatozei hepatice la consumatorii cronici de
alcool, sindromul Down, hipertiroidia. Exista dovezi
limitate ca administrarea de carnitina ar limita dezvoltarea
cardfiomiopatiei secundare tratamentului cu
adriamicina.

Sursele de carnitina, dietetice sau sub forma de
suplimente, vin sa se alature sintezei endogene. Este
de retinut ca sinteza endogena, alaturi de resorbtia
renala deosebit de eficienta a carnitinei (peste 95%)
evita carenta chiar si atunci cand aportul este extrem
de redus.

L-carnitina este continuta indeosebi in alimente
de origine animala (lactate, carne indiferent de origine
dar mai ales carnea rosie) Alte surse mai modeste
ar fi nucile si semintele (de dovleac, floarea soarelui,
susan), leguminoasele (fasole, mazare, linte), untul de
arahide, unele legume (anghinare, broccoli, usturoi,
patrunjel), unele fructe (caise, banane), derivatele cerealiere
(mai ales cele integrale, putand fi vorba de
malai, mei, orz, orez nerafinat, faina de secara, faina
de grau integrala) si unele produse „de granita”: polen,
drojdie, guma de Caruba. Intr-o dieta mixta, un
adult primeste aproximativ 20 – 200 mg/zi de carnitina.
Un vegetarian, insa, va primi numai 1 mg.
Carnitina ca supliment exista in urmatoarele
forme:

• carnitina pentru administrare iv – rar utilizata,
  exclusiv pentru tratamentul deficientelor primare si
  secundare
• carnitina pentru administrare orala – utilizabila
  atat in tratamentul deficientelor, cat si ca supliment
  nutritional (doza 500 – 2000mg/zi)
• acetil-L-carnitina – este un supliment si aduce,
  alaturi de L-carnitina, grupari acetil, utilizabile in sinteza
  acetilcolinei. Este folosita mai ales la persoanele cu
  Altzheimer sau cu alte tulburari de sistem nervos.
• propionil -L-carnitina – este folosita mai ales in
  afectiuni cardio-vasculare centrale si periferice

Ca si in cazul altor suplimente, si administrarea
carnitinei poate determina efecte adverse, desi este
bine tolerata si dozele exagerate nu determina efecte
toxice. Printre manifestarile nedorite sunt de amintit
simptome usoare gastro-intestinale (greata, voma, diaree,
crampe), iar dozele de peste 3000 mg/zi pot da
corpului un miros de peste! Acetil-carnitina a determinat,
la unii pacienti cu Alzheimer, cresterea agitatiei
si la persoanele cu afectiuni convulsivante, cresterea
frecventei si/sau severitatii convulsiilor. Repetam faptul
ca numai izomerul L este biologic activ, iar izomerul
D poate competitiona la absorbtie si transport,
crescand riscul de carenta.

Carenta poate fi indusa si de anumite preparate
medicamentoase, cum ar fi: acidul valproic, analogii
nucleozidici folositi in tratamentul SIDA (zidovudina,
zalcitabina, didanozina, stavudina), antibioticele cu
pivalat, unele citostatice (ifosfamida si cisplatina).

Din cele spuse reiese ca L-carnitina este un nutrient
cu potential, util in anumite circumstante sub
forma de supliment, dar care in mod obisnuit este
produs in cantitati suficiente in organism.