„Uneori gura minte sau capul nu intelege; dar functiile corpului spun intotdeauna adevarul” (Alfred Adler, creatorul Psihologiei Individuale)

„Uneori gura minte sau capul nu intelege; dar functiile corpului spun intotdeauna adevarul” (Alfred Adler, creatorul Psihologiei Individuale)

Probabil ca fiecare medic de familie a intalnit in activitatea sa cazuri de pacienti care acuzau suferinte acute ce nu puteau fi insa diagnosticate prin investigatii medicale, consulturi de specialitate etc. In ciuda eforturilor medicului de a fi de ajutor, un astfel de pacient pleaca nemultumit, cauta o alta opinie, incepe sa creada ca are o boala deosebita ce nu este usor de depistat. Pacientul nu-si va gasi linistea si va fi mereu la „shopping” de doctori. Poate fi usor recunoscut dupa semnul „dosarului”. Are mereu un dosar consistent de analize, investigatii, rezultate.

La acesti pacienti cauza ar putea fi de natura psihica si, odata depistata si inteleasa de pacient, treptat dispar simptomle clinice. De fapt fiecare suferinta fizica are rezonanta asupra psihicului si sunt situatii cand si procesul invers este valabil.

Nu s-a putut realiza o delimitare intre cauzele fizice si cele psihice ale bolilor. De altfel cel putin 70 % dintre boli au drept cauza anxietatea sau stresul. In aceste conditii investigatiile medicale ar trebui sa mearga in paralel cu demersurile psihoterapeutice.

Cum apare boala?

Psihologia individuala vorbeste despre pacient ca fiind cel care selecteaza, neconstient, subiectiv, organul care sufera. Acesta poate fi chiar un organ inferior din punct de vedere genetic. Sau poate fi preluat din istoria familiei: ” ai mei toti sunt alergici „, „parintii sunt cardiaci „. Organul ales poate avea si o valoare simbolica pentru pacient, de exemplu problemele cu inima arata dezamagirea in dragoste, cancerul la san poate fi expresia pierderii rolului de mama la mijlocul vietii. Mai exista si posibilitatea ca organul sa fie ales pentru ca este la moda. Asa cum sunt tulburarile de alimentatie (bulimia, anorexia), sindromul premenstrual. Alta data la moda erau migrenele si colonul iritabil.

Sentimentul de inferioritate este parte a conduitei umane. Fiecare om sufera de inferioritate intr-un fel sau altul si raspunde cu o compensare. Nu situatia obiectiva este importanta, ci situatia subiectiva, ce crede persoana despre ceea ce i se intampla.Inferioritatea organica apare atunci cand individul isi declara falimentul. In locul psihicului va vorbi fizicul prin intermediul verigii slabe.

Inferioritatea de organ este determinata si de descurajare si de lipsa educatiei in spiritul cooperarii, a interesului social.”Nu am curajul sa-mi asum sarcinile vietii”.
Si copiii, dar si adultiii au nevoie de incurajare, la fel cum planta are nevoie de apa.

Alfred Adler numea aceste tulburari „jargonul organelor”. Acest jargon nu este doar o declaratie, ci si o solutie pe care pacientul o gaseste intr-o situatie de viata pe care nu o poate controla, rezolva. Desigur, o solutie gresita. „Clientii nu vin la noi pentru probleme. Cu totii avem aceleasi probleme: cum sa ne castigam existenta, cum sa ne facem prieteni, cum sa avem o relatie sexuala satisfacatoare. Fiecare dintre noi are solutii la aceste probleme conform cu stilul vietii lui. In psihoterapie ne adresam solutiilor gresite ale clientului” (Robert L. Powers).

Cand se lucreaza cu un astfel de bolnav trebuie gasita cauza. Nu este necesara doar tratarea simptomului pentru ca altfel el va reaparea sub o alta forma, o alta suferinta. De exemplu o fetita care se masturaba, a renuntat la acest gest la insistentele parintilor si solutiile de distragere aplicate de acestia, insa la scurt timp a inceput sa se planga de dureri de burta. De fapt cauza starii ei era atmosfera tensionata din familie. Initial a incercat masturbarea pentru ca este un gest care relaxeaza, apoi a incercat sa capteze atentia parintilor asupra ei acuzand dureri mari de burta. Daca nu se intervenea putea ajunge sa dezvolte si alte simptome cum ar fi problemele de respiratie.

Fiecare suferinta spune ceva

Cand au in fata un pacient a carei suferinta nu este confirmata de investigatiile clinice sau tratamentele incercate nu au fost eficiente, medicii se pot gandi si la mesajele psihice date de organe. O idee ar fi sa investigheze putin cauzele psihologice. Sa afle ce anume se intampla in viata pacientului atunci cand au aparut durerile. In acest fel pot recomanda pacientul sa viziteze un psiholog. Problema lui ar putea fi rezolvata intr-o singura sedinta si astfel ar scapa de chinuri, bani dati pe analize si medicamente, cozi la cabinetele medicale.

In continuare prezentam o lista cu posibile ” mesaje” transmise de organe.

  • Durerea de brat: „Am asa o povara”, „Sunt mana lui/ei dreapta”, „Car prea mult”
  • Durerea de spate: „Lasa-ma in pace”, „Nu am coloana vertebrala”, „Ma inconvoi pentru…”, „Sunt coplesit de o asa povara”
  • Durerea de gat: „Este enervant, ma calca pe nervi”, „Sunt prea teapan ca sa cedez”
  • Durerile de umeri: „Car lumea pe umerii mei. Iau totul in spinare”
  • Acneea: „Vreau sa explodez”, „Nu pot face fata”, „Fierb”
  • Alergiile: „Sunt prea sensibil”, „Sunt prea imprudent, grabit”, „Nu pot tolera asta”, „Am o limita de suportat”
  • Anorexia: „Nu am nici un chef de asta”, „Nu-mi poti baga pe gat asta cu forta”, „Ma inabus”
  • Artrita: „Nu suport”, „Sunt rigid, sunt de gheata”, „Nu pot sa ma inclin, sa accept asta”, „Nu ma pot schimba”, „Nu pot sa cedez pozitia mea”
  • Artrita mainilor: „Nu pot sa manuiesc, sa ma descurc cu asta”
  • Astm, emfizem: „Ma simt sufocat de asta, ma inabus”
  • Iritatii ale mainilor: „E prea fierbinte ca sa ma descurc, ma frig prea tare”
  • Colon iritabil: „Vreau sa scap de asta”, „Vreau sa ies curat din asta, este enervant”
  • Constipatie: „Ma blocheaza”, „nu-mi pasa”, „Sunt prins in povestea asta”, „n-am sa cedez, sa-mi dau drumul”
  • Oboseala: „M-am saturat, ma oboseste, ma uzeaza”
  • Urinari frecvente: „Nu dau doi bani pe asta”, „Imi irosesc viata”
  • Cefalee, migrene: „O sa explodez”, „O sa innebunesc”
  • Probleme cu inima: „N-am avut inima pentru asta”, „Ma face sa-mi simt inima grea”, „Am inima rupta, ranita”
  • Impotenta: „Pleaca de aici”, „Ma retrag, ma dau inapoi de langa tine”, „Nu ma pot trezi, destepta, incita, nu am ce-mi trebuie”
  • Neatentie, agitatie: „Nu ma pot aduna”, „Sunt imprastiat, tensionat, ca un arc”, „Nu pot sa stau linistit cu asta”, „Trebuie sa merg inainte”
  • Indigestie: „Nu pot sa accept asta, am greutati in a o accepta”, „Am un nod in stomac despre asta”, „Am un gust amar despre asta”
  • Varsaturi, bulimie: „Chestia asta ma face sa vomit. E gretos ce se intampla”, „Nu pot sa rabd asta”, „Ceea ce sunt fortat sa cred, sa iau de buna este dezgustator”
  • Obezitate: „Imi pun o bariera intre mine si ceilalti”, „nu te apropia prea mult de mine”, „Am un zid in jurul meu ca sa nu fiu ranit".
  • Balbaiala, neindemanare: „Nu te bizui pe mine”, „Nu-mi pot gasi drumul”, „Nu pot sa stau pe picioarele mele”
  • Ulcer: „Ma roade, ma mananca pe dinauntru”.

Solutii

Chiar daca medicul suspecteaza o origine psihica a suferintei organice prezentate de pacient nu poate trece peste investigatiile medicale. Ar trebui urmate toate consulturile de specialitate si analizele medicale necesare eliminarii cauzei organice. La final sau, si mai bine, in paralel se solicita o evaluare psihologica si even-tual un tratament psihoterapeutic. Din punct de vedere psihologic este importanta intelegerea logicii private a pacientului. Bolnavul nu stie de ce are simptome. Stie doar ca sufera. In momentul in care persoana devine constienta de faptul ca simptomul ascunde un motiv psihic, ascunde o dorinta a sa de a se retrage, de a primi atentie sau de a transmite un mesaj, renunta la el. Pentru ca in momentul in care a devenit constient simptomul isi pierde valoare de alibi sau de scuza.

Interventia psihoterapeutului are in vedere tocmai dezvaluirea scopului ascuns al simptomului. Cand pacientul este pregatit sa accepte schimbarea sa accepte sa-i fie mai bine coopereaza cu terapeutul in identificarea scopului si gasirea solutiilor. Daca insa nu se simte pregatit sa „renunte” la simptom va manifesta rezistenta si nu va accepta ipotezele formulate de specialist. Cu aceasta rezistenta se poate confrunta si medicul de familie atunci cand incearca sa-i vorbeasca pacientului despre o posibila cauza psihologica a suferintei sale. In general pacientii nu accepta ideea unei cauze psihologice sau macar a existentei unor factori psihologici care-i afecteaza starea de sanatate. In aceste conditii pacientul are nevoie de mai multe informatii, de o educatie sanitara in sensul intelegerii faptului ca factori psihologici perturbatori precum stresul pot afecta in general imunitatea organismului si pe acest fond pot aparea diverse boli. Astfel pacientul nu trebuie sa se confrunte cu ideea de neacceptat ca psihicul sau este slab, influentabil si ca el nu-l poate controla.

Studiu de caz

Parintii au solicitat sprijin pentru a intelege ce se intampla cu fetita lor de 7 ani. Au trei copii, ceilalti doi fiind gemeni in varsta de 4 ani. De un timp fetita cea mare acuza tot felul de dureri. De la perioade in care o durea burta sau capul, ajunsese sa se planga in fiecare zi de o noua durere. Auzea un copil ca are o durere, imediat o prelua. Parintii au incercat sa ignore cand si-au dat seama ca nu exista cauze fizice ale suferintei ei, insa ea nu a renuntat. Terapeutul a vorbit cu fata, incercand sa-i spuna cam cat de dificil trebuie sa-i fi fost ei in familie. De unde timp de 3 ani a avut toata atentia parintilor concentrata asupra ei, s-a trezit ” detronata „si nu doar de un frate, ci de doi. Terapeutul i-a spus ca poate prin suferintele ei incearca sa le atraga atentia parintilor, sa-i tina ocupati cu ea si ca acest lucru nu este rau, dar poate apela si la alte solutii asa incat sa se simta mai bine. I-a propus sa petreaca timp cu ei in parc, la joaca si cand simte ca o doare ceva sa-si aminteasca faptul ca terapeutul i-a spus ca nu e nimic si poate sa se bucure de atentia parintilor si daca nu sufera. La randul lor, parintii au inteles ce se intampla si si-au insusit sugestiile de a petrece timpul cu ea.

Astfel de copii pot fi usor diagnosticati cu giardia, astm, reflux gastro esofagian etc.

Anda PACURAR – Psihoterapeut formator
Membru al Asociatiei pentru Psihologie si Psihoterapie Adleriana
tel. 0723.631.322

Leave a reply