In ultimii ani, datorita progreselor tehnice, metodele de explorare cardiovasculara neinvaziva,
printre care si ecocardiografia, joaca un rol central in evaluarea unui pacient cu
afectiuni cardiovasculare. Ecocardiografia a devenit o investigatie obligatorie pentru un
bilant cardiovascular complet, fiind relativ simplu de efectuat. Ea furnizeaza informatii
multiple nu numai despre anatomia cordului, dar si despre functionalitatea acestuia.

Nu rareori medicul de familie este
pus in fata unui buletin ecocardiografic
care contine foarte
multe informatii despre dimensiunile
structurilor cardiace ale
bolnavului res pectiv, fara a se mentiona in final
daca aceste va lori se incadreaza in limite normale
sau nu. Din acest motiv, am considerat important
de a face o sinteza a datelor care se regasesc
in mod frecvent pe un rezultat ecocardiografic
si de asemenea o scurta trecere in revista a
posibilitatilor diagnostice ale acestei metode.
Concomitent cu ecografia cardiaca, se inregistreaza
obligatoriu traseul electrocardiogra –
fic de referinta, pentru aprecierea cat mai corecta
a momentelor ciclului cardiac. In mod ideal,
inainte de fiecare examinare ecocardiografica
trebuie sa se masoare tensiunea arteriala si alura
ventriculara, iar valorile masurate trebuie notate
pe buletinul ecocardiografic. Transductorul
se aplica pe toracele bolnavului prin intermediul
unui gel bun conducator de ultrasunete.

Examinarea se face in multiple moduri, in modul
M (monodimensional), 2D (bidimensional),
3D (tridimensional), Doppler, in functie
de calitatile tehnice ale ecografului utilizat. Ecografistul
foloseste ferestre standard de examinare:
ax lung parasternal, ax scurt parasternal la
nivelul vaselor mari, ax scurt parasternal prin
ventriculul stang, apical 2,3,4,5 camere, subcostal,
suprasternal si, uneori, parasternal drept.
Fiecare din aceste sectiuni standard de examinare
furnizeaza informatii despre anumite structuri
cardiace.

Tipuri de ecocardiografii

Ecocardiografia de efort sau de stress se
efectueaza in timpul unui efort fizic, pentru
a permite vizualizarea unor anomalii ale
functionalitatii cordului care apar in conditii de
efort. Aceasta ecografie de efort se poate efectua
si prin administrarea unor medicamente
care mimeaza efectele exercitiului fizic. La baza
ecocardiografiei de stress sta relatia cauzala dintre
ischemia miocardica si tulburarile regionale
de contractilitate miocardica. O alta metoda
este ecocardiografia de contrast, efectuata prin
injectarea unei substante de contrast care permite
evaluarea unor sunturi.

Ecocardiografia transtoracica permite vizualizarea
neinvaziva a structurilor cardiace,
masurarea dimensiunilor cavitatilor cordului,
a grosimii peretilor, masurarea capacitatii de
pompa a inimii (prin determinarea fractiei de
ejectie), iar prin tehnica Doppler se poate evalua
functia diastolica a cordului, prezenta stenozelor
sau regurgitarilor valvulare etc. Prin
vizualizarea miscarii peretilor cardiaci, ecocardiografia
poate detecta prezenta si poate evalua
severitatea bolii coronariene. In plus, prin
ecocardiografie se poate detecta cardiomiopatia hipertrofica, dilatativa sau restrictiva. Nu trebuie
sa uitam rolul foarte important pe care il
are ecografia cardiaca in diagnosticarea anomaliilor
congenitale cardiace si a tumorilor intracardiace,
ca si a trombozelor intracardiace.

Tot prin ecografie se pot depista cauzele
insuficientei cardiace, prezenta defectelor septale
si se poate monitoriza functia cardiaca a
pacientilor cu boli sistemice care pot afecta
functia cardiaca (lupus, boli pulmonare etc).
In ceea ce priveste pericardul, se poate identifica
usor prezenta lichidului intre foitele pericardice,
distributia acestuia si se poate aprecia
volumul lichidului pericardic. Un rol special
joaca investigarea ecocardiografica in monitorizarea
pacientilor cu proteze valvulare.

Trebuie mentionat ca rezultatul examenului
ecocardiografic depinde de performantele
tehnice ale aparatului si de capacitatea examinatorului
de a interpreta corect informatiile.
Principala limita a acestui examen este dificultatea
de a obtine imagini bune la pacientii
cu emfizem pulmonar, datorita hiperinflatiei
plamanului. De asemenea, nu se pot vizualiza
decat partial arterele coronare.

Buletinul ecocardiografic

La sfarsitul examinarii ecocardiografice,
medicul elaboreaza un buletin ecografic, pe
care sunt notate dimensiunile masurate ale
cavitatilor inimii, ale peretilor acesteia, ale aortei
la diferite niveluri, ale inelului aortic, mitral,
tricuspidian, trunchiului arterei pulmonare,
venei cave inferioare, precum si fractia de
ejectie si valorile masurate ale vitezei undelor
E si A, raportul E/A. Undele E si A sunt importante
pentru evaluarea functiei diastolice a
ventriculului stang. In final, buletinul ecocardiografic
cuprinde concluziile medicului ecografist
despre dimensiunile cordului, functia
sistolica si diastolica, starea aparatului valvular,
a pericardului etc, toate acestea insemnand de
fapt stabilirea unui diagnostic ecocardiografic.
Diastola reprezinta perioada ciclului cardiac
cuprinsa intre inchiderea valvei aortice si inchiderea
valvei mitrale. Determinantii functiei
diastolice care pot fi evaluati prin ecocardiografie
sunt relaxarea ventriculara, complianta
ventriculara (distensibilitatea), presiunile diastolice
ventriculare, umplerea diastolica
ventriculara precoce si tardiva, umplerea atriala
si presiunile atriale. Disfunctia diastolica presupune
anomalii ale relaxarii ventriculare si
ale umplerii ventriculare precoce, ca si ale
curbei diastolice pasive presiune-volum. Unda
E reprezinta pe inregistrarea Doppler pulsat
a fluxului transmitral unda corespunzatoare
umplerii ventriculare precoce, iar unda A
unda corespunzatoare umplerii ventriculare
tardive (datorita contractiei atriale). Velocitatea
maxima normala a umplerii diastolice
precoce (E) are valori cuprinse intre 0,44
– 1,00 m/s, iar a undei A intre 0,20 – 0,60
m/s. In mod normal, viteza (velocitatea) undei
E este mai mare decat viteza undei A, astfel
incat raportul E/A este supraunitar. Un raport
E/A mai mic decat 1 (subunitar) traduce
existenta unei disfunctii diastolice de tip alterarea
relaxarii, iar un raport E/A mai mare de 2
traduce o disfunctie diastolica severa, de tip restrictiv.
Exista metode ecocardiografice mai noi
si mai sofisticate pentru evaluarea functiei diastolice,
cum sunt Doppler-ul mod M color si
Doppler-ul tisular.

Functia sistolica reprezinta ansamblul de
fenomene ce produc ejectia sangelui din ventricul.
Fractia de ejectie este un parametru
al functiei de pompa si este un indicator al
functiei sistolice globale. Valorile normale ale
fractiei de ejectie la barbati sunt 59 ± 6%, iar
la femei 58 ± 7%. Exista tehnici mai noi de
evaluare a functiei sistolice, cum sunt ecografia
3D, Doppler-ul tisular, imagistica de tip
strain, insa din nou acestea sunt dependente de
performantele tehnice ale aparatului.

In evaluarea ischemiei miocardice ecocardiografia
are rol in diagnosticul bolii coronariene
ischemice, stratificarea riscului si identificarea
pacientilor cu risc cardiovascular crescut.
In ceea ce priveste stenozele valvulare, examenul
ecocardiografic complet cuprinde vizualizarea
morfologiei valvulare cu stabilirea
eventuala a etiologiei stenozei, cuantificarea
severitatii stenozei, evaluarea leziunilor cardiace
asociate, evaluarea functiei ventriculului
stang, evaluarea presiunii arteriale pulmonare.
Hipertensiunea pulmonara se caracterizeaza
hemodinamic prin valori ale presiunii arteriale
pulmonare sistolice mai mari de 35 mmHg, ale
presiunii arteriale pulmonare diastolice peste
15 mmHg si presiunii arteriale pulmonare medii
peste 25 mmHg. Regurgitarile valvulare se
identifica si se cuantifica relativ usor prin ecografie
Doppler.

Leave a reply