Confruntarea mortii face parte din profesia de medic. Indiferent de prognostic medicul incearca sa salveze viata bolnavului sau cel putin sa o imbunatateasca, sa o usureze pentru o perioada. Pe langa cunostintele de specialitate el are nevoie si de abilitati speciale de intelegere a nevoilor emotionale ale pacientului.

Confruntarea mortii face parte din profesia de medic. Indiferent de prognostic medicul incearca sa alveze viata bolnavului sau cel putin sa o imbunatateasca, sa o usureze pentru o perioada. Pe langa cunostintele de specialitate el are nevoie si de abilitati speciale de intelegere a nevoilor emotionale ale pacientului.

E foarte greu ca medic sa accepti ca nu mai poti face nimic pentru un pacient, sa accepti ideea ca va muri. Si totusi, chiar si in acest nedorit si nefericit moment, mai poti face ceva pentru bolnav. Poti sa-l ajuti sa accepte, sa plece impacat.

Iar asta se intampla atunci cand bolnavul are ocazia sa stie ce il asteapta si poate sa-si incheie anumite lucruri, sa-si ia ramas bun de la rude si prieteni, sa lase o amintire.

Practic, ar trebui ca pacientii sa fie informati cu privire la starea lor, la prognostic, la apropierea momentului mortii. E un mod de a le arata respectul si increderea ca pot face fata situatiei si au dreptul sa-si organizeze ultima perioada a vietii. Adesea, rudele incearca sa-i ascunda pacientului adevarul si cer si medicului sa faca la fel. Cei din jur se tem ca pacientul va suferi prea mult. Desigur, relatiile sunt afectate, dar asta poate avea si un rezultat pozitiv, atunci cand pacientul isi exprima emotiile le permite si celorlalti sa o faca. Bolnavul se simte iubit, iar cei din jur pot comunica suferinta, pot pentru ultima data sa spuna anumite lucruri si nu sa le nege tot restul vietii lor.

In fata unui prognostic sumbru vor fi rude sau prieteni care se vor retrage si asta pentru ca au propriile
dificultati in a face fata situatiei. Asta nu trebuie insa sa impiedice medicul sa comunice pacientului
starea in care se afla si sa incerce sa comunice cu el si despre moarte. S-ar putea ca medicul sa fie singura persoana care are curajul de a vorbi deschis despre acest subiect, dandu-i astfel si pacientului sansa de a-si exprima punctul de vedere, de a solicita anumite lucruri, de a-si exprima emotiile, gandurile.

Prima sarcina a celui care lucreaza cu oameni aflati in stadii terminale ale bolii este sa stabileasca o
relatie bazata pe respect si reciprocitate. Trebuie sa inteleaga suferinta persoanei, semnificatia pe care
ea o da, sa fie atent la ceea ce comunica. Empatia in acest caz poate insemna sa intelegi semnificatia
personala a comportamentelor, emotiilor bolnavului. Sa afli ce crede, ce simte, ce-l preocupa.

Richard A. Kalish, psiholog, autorul cartii „Coping with death”, a identificat cateva sarcini, provocari cu care trebuie sa se confrunte, carora trebuie sa le faca fata o persoana care se pregateste sa moara:

  • necunoscutul
  • semnificatiei mortii
  • durerea privind pierderea cauzata de moarte
  • aranjamente practice
  • comunicarea cu ceilalti despre moarte
  • reconcilierea conflictelor
  • schimbarea prioritatilor

Fiecare om are felul lui in care face fata acestor situatii. Iar pe masura ce le confrunta, anxietatea, teama, poate sa se amplifice sau dimpotriva, sa scada in intensitate. In orice caz teama este prezenta si explica anumite reactii necontrolate sau agresive ale bolnavului, sunt incercarile lui de a se apara de ceea ce-i provoaca frica.

NEVOI FIZICE, EMOTIONALE, SPIRITUALE, SOCIALE

Fiecare om in timpul vietii trebuie sa functioneze in cel putin 3 sarcini importante: munca, relatiile
sociale (prietenii) si relatia intima (familia). La acestea se adauga relatia cu sinele si sarcina spirituala.
Functionarea in aceste sarcini nu trebuie anulata in momentul in care bolnavul este intr-o faza terminala.
Iar medicul il poate incuraja sa functioneze. Desigur nu va mai putea indeplini ca altadata
aceste sarcini, dar le poate adapta posibilitatilor sale de miscare, exprimare.

Cum spuneam se intampla uneori ca familia sa se blocheze in suferinta si sa nu mai poata
oferi bolnavului suportul emotional. Medicul poate insa sa comunice mai mult cu el. Sa vada
cum gandeste si ce anume il incurca. Sa-i identifice calitatile care-l pot ajuta sa faca fata sarcinilor
descrise, sa identifice gandurile negative si sa-l sprijine sa gaseasca noi solutii, posibilitati de a
face fata provocarii mortii.

E important de vazut ce crede bolnavul despre sensul vietii, nemurire, locul individului in univers.
Multi se nasc si traiesc cu convingerea ca nu exista nimic dupa moarte. Aceasta credinta ar trebui evaluata si, daca este dispus sa o schimbe, medicul il poate incuraja.

Pentru fiecare, moartea poate avea o alta semnificatie: poate sa insemne un inceput, o tranzitie
sau un sfarsit. Kalish spunea ca poate fi vazuta ca o rasplata sau ca o pedeapsa. Ca poate fi vazuta sub aspectul pierderii: controlului, corpului, familiei, sinelui, prietenilor. De asemenea, poate fi vazuta
ca un castig: al experientei, constientei, relatiei cu Dumnezeu sau castigarea eliberarii de durere si stres.
Sunt pacienti care vor sa incerce si altenmetode de tratament. Daca au sperante nu trebuie neaparat sa le fie luate, in lipsa lor vor ramane doar cu frica. Pentru multi medici e dificil de acceptat interesul pacientilor fata de metode alternative de tratament. Insa, atata timp cat analizele de laborator nu evidentiaza o inrautatire a starii de sanatate a pacientului ca urmare a incercarii unui alt fel tratament, nu ar trebui sa existe o interdictie sau un comportament dezaprobator. Tratamentele incercate de ei si care au dat rezultate pot fi recomandate apoi si altor pacienti.

Atitudinea medicului fata de bolnav trebuie sa ramana constant incurajatoare, iar comunicarea
nu trebuie sa lipseasca in nici un moment. Opinia generala este ca unul dintre ultimele simturi care se pierd este auzul, astfel medicul trebuie sa se poarte mereu in preajma bolnavului ca si cum ar intelege tot, chiar daca nu da semne ca o face.

MODALITATI DE A-SI LUA RAMAS BUN

Cum spuneam e important pentru un bolnav sa aiba ocazia sa-si ia ramas bun de la viata, de la oameni.
Si fiecare poate gasi o modalitate blanda de a o face. Unele gesturi sunt memorabile. In cartea sa, Kalish ofera exemplul unui pacient aflat in faza terminala a bolii. Se apropia Craciunul si el le-a cerut celor dragi sa-i ofere cadou cate o scrisoare in care sa vorbeasca despre lucrurile importante din relatia lor, ce le-a
placut la el, care au fost momentele dificile etc. Primirea si citirea scrisorilor a fost un moment
de apropiere intensa, au ras, au lacrimat, au vorbit despre tot felul de intamplari. Scrisorile au
fost pastrate apoi de rude pentru a fi oferite mai tarziu fiicei bolnavului care atunci avea doar 5
ani. Asa i s-a oferit ei ocazia sa-si cunoasca tatal prin ochii celor care i-au fost aproape.

Daca pacientul are copii e bine sa le spuna ce se intampla. Fara multe amanunte, fiind mai mult deschis la intrebarile lor. Sa-i asigure ca vor avea amintiri cu el, sa le spuna cine va avea grija de ei. Momentele de final pot fi memorabile, in sens pozitiv. O femeie isi exprima multumirea pentru ca a putut petrece 9 luni cu tatal ei din momentul in care a aflat ca el are cancer la plamani. Au fost luni in care a plans mult, dar amandoi au avut ocazia de a-si spune totul. Asa a aflat ca lui ii placeau trandafirii si ca mult timp nu i-a cultivat de teama ca ea sa nu se raneasca, copil fiind. I-a facut cadou un trandafir in ghiveci, iar dupa inevitabila lui moarte, ea a luat floarea si a plantat-o in gradina.

In fata mortii principala nevoie a pacientul este de a fi ascultat. Si daca simte ca poate sa scrie poate fi incurajat sa o faca. Poate scrie scrisori celor dragi sau pur si simplu scrie pentru el cateva randuri in care sa multumeasca celor care au avut un rol semnificativ in viata lor.

In toate aceste incercari medicul le poate oferi suport, incurajare, intelegere, acceptare. Iar la randul lui poate invata de la pacient un mod de a infrunta moartea.

Un alt mod de a-si lua ramas bun, de a rememora momentele placute ale vietii, este completarea unui fel de jurnal. Acest formular poate fi un instrument de lucru pentru medici, ei oferindu-l pacientilor in stadiul terminal sau persoanelor foarte in varsta.

Leave a reply