Implicatii juridice in cazul interventiilor chirurgicale

Codul de deontologie medicala prevede la art. 58 ca pentru orice interventie medicala diagnostica sau terapeutica, este necesar consimtamantul informat al pacientului.

Codul de deontologie medicala prevede la art. 58 ca pentru orice interventie medicala diagnostica sau terapeutica, este necesar consimtamantul informat al pacientului.

Interventia medicala este definita de art.1 lit. d din Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului, ca fiind orice examinare, tratament sau un alt act medical in scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare.

Pacientul isi va da consimtamantul numai dupa informarea sa asupra diagnosticului, prognosticului, alternativelor terapeutice, cu riscurile si beneficiile acestora.Pe cale de exceptie de la regula obligativitatii luarii consimtamantului pacientului la efectua rea unei interventii medicale, in situatia pacientilor minori, incompetenti, sau care nu isi pot exprima vointa, consimtamantul va apartine reprezentantilor legali. Daca reprezentantul legal refuza interventia medicala, insa medicul curant apreciaza ca decizia reprezentantului legal nu este in interesul pacientului, se constituie o comisie de arbitraj de specialitate pentru a eva lua cazul si a lua decizia. Potrivit prevederilor art. 17 alin. 2 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, comisia de arbitraj este constituita din 3 medici pentru pacientii internati in spitale si din 2 medici pentru pacientii din ambulator.

Consimtamantul reprezentantului legal nu mai este necesar atunci cand pacientul necesita o interventie medicala de urgenta. Art. 62 din Codul de deontologie medicala prevede in acest sens ca, in situatii de urgenta, cand este pusa in pericol viata pacientului si acesta nu isi poate exprima vointa, iar rudele sau reprezentantii legali nu pot fi contactati, consimtamantul este implicit, iar medicul va face tot ceea ce este posibil pentru salvarea pacientului, urmand ca informarea acestuia sa se faca ulterior. Mai mult, in situatia in care este necesara efectuarea unei interventii medicale unui pacient care nu isi poate exprima vointa, personalul medical poate deduce acordul acestuia dintr-o exprimare anterioara a vointei, daca aceasta exista.

Problema respectarii prevederilor legale referitoare la consimtamantul pacientului pentru o interventie medicala este foarte importanta, deoarece incalcarea acestor norme imperative aduce cu sine o serie de consecinte juridice. De cele mai multe ori, raspunderea pentru prejudiciile cauzate unui pacient din pricina nerespectarii vointei acestuia apartine cadrului medical, insa exista si situatii in care pacientul insusi poate suporta rigorile legii in cazul refuzului unei interventii medicale.

Raspunderea medicului poate fi, in functie de situatie, civila, penala, disciplinara sau contraventionala, insa trebuie avut in vedere faptul ca aceste tipuri de raspundere juridica nu se exclud reciproc.Raspunederea medicului inceteaza atunci cand pacientul nu respecta recomandarea medicala.

In legislatie exista si norme imperative exprese, care vizeaza cauze exoneratoare de rapundere a medicului care realizeaza o interventie medicala. Astfel, alin. 2 al art. 376 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, prevede ca responsabilitatea medicului inceteaza in situatia in care pacientul nu respecta prescriptia sau recomandarea medicala. De asemenea, art. 26 din Legea nr. 46/2003 statueaza ca dreptul femeii la viata prevaleaza in cazul in care sarcina prezinta un factor de risc major si imediat pentru viata mamei. Art. 36 alin. 4 din Ordinul comun nr. 1361/C/2007 al Ministrului Justitiei si al Ministrului Sanatatii Publice privind asigurarea asistentei medicale persoanelor private de libertate aflate in custodia Administratiei Nationale a Penitenciarelor, prevede ca medicul curant, in situatia in care considera internarea ca fiind absolut ne cesara pentru sanatatea persoanei private de libertate si aceasta o refuza, sa ceara transferul pacientului la penitenciarulspital, unde va fi tinut sub observatie in sectia de tranzit si va primi medicatia necesara.

In cazul in care fapta de nerespectare a tuturor prevederilor legale referitoare la consimtamantul pacientului fata de o interventie medicala intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni, poate fi antrenata raspunderea penala a medicului. Astfel, fapta ar putea constitui infractiunea de punere in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji, fapta incriminata de art. 314 din Codul Penal si definita ca fiind parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, in orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinta de a se ingriji, de catre acela care o are in ingrijire, punandu-i in pericol iminent viata, sanatatea sau integritatea corporala, pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta fapta fiind inchisoarea intre 1 si 3 ani.

De asemenea, art. 184 alin. 4 Codul Penal, prevede o pedeapsa cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani pentru faptele savarsite din culpa, urmare a nerespectarii dispozitiilor legale privind exercitarea unei profesii, prin care s-a cauzat unei persoane o vatamare care a necesitat pentru vindecare mai mult de 60 de zile, sau care a produs vreuna dintre urmatoarele consecinte: pierderea unui simt sau organ, incetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica/psihica, slutirea, avortul ori punerea in primejdie a vietii persoanei. Fapta de provocare ilegala a avortului este incriminata de art. 185 din Codul Penal, fiind definita ca intrerupere a cursului sarcinii, savarsita in orice conditii, fara consimtamantul femeii insarcinate, care se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

Daca prin aceasta fapta s-a cauzat femeii insarcinate vreo vatamare corporala grava, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca fapta a avut ca urmare moartea femeii insarcinate, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. In cazul cand fapta a fost savarsita de medic, pe langa pedeapsa inchisorii, se va aplica si interdictia exercitarii profesiei de medic, potrivit art. 64 lit. c. Alin. 6 al art. 185 din Codul Penal, corelat cu legislatia privitoare la exercitarea profesiei de medic, reglementeaza insa si cauze de inlaturare a raspunderii penale a medicului, daca: intreruperea cursului sarcinii efectuata de catre acesta era necesara pentru a salva viata, sanatatea sau integritatea corporala a femeii insarcinate de la un pericol grav si iminent si care nu putea fi inlaturat altfel; in cazul prevazut, in care intreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale, in cazul in care femeia insarcinata s-a aflat in imposibilitate de a-si exprima vointa, iar intre ruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale. Unele fapte de nerespectare a prevederilor legale referitoare la consimtamantul pacientului fata de o interventie medicala sunt incriminate in cadrul unor legi speciale, cum este si cazul infractiunii prevazuta de art. 155 din Legea nr. 95/2006, potrivit caruia se pedepseste cu inchisoarea de la 5 la 7 ani prelevarea sau transplantul de organe si/sau tesuturi si/sau celule de origine umana fara consimtamant dat in conditiile art. 151 si 152 din aceeasi lege.

Refuzul unei interventii medicale implica raspunderea juridica a pacientului.Uneori, refuzul pacientului de a accepta o interventie medicala poate implica raspunderea juridica a acestuia. Astfel, potrivit prevederilor art. 308 din Codul Penal constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda, fapta constand in nerespectarea masurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, daca a avut ca urmare raspandirea unei asemenea boli. De asemenea, sustragerea de la executarea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical dispusa de catre instanta de judecata alaturi de pedeapsa pentru savarsirea infractiunii de contaminare venerica (art. 309/1 Cod Penal).

Exista si cazuri in care pacientul, in deplinatatea facultatilor mintale, desi constientizeaza faptul ca o anumita interventie medicala ii poate salva viata, refuza interventia din ratiuni ce tin de percepte morale. Este situatia adeptilor unor anumite culte religioase.

Astfel, Organizatia Religioasa Martorii lui Iehova (recunoscuta in tara noastra ca si cult religios prin Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor) are printre perceptele sale morale interzicerea transfuziilor sangvine. Interdictia se bazeaza pe interpretarea recomandarii pe care Dumnezeu o face lui Noe de a nu manca animale „cu sufletul lor”, considerand ca sangele e sufletul omului. Din punctul lor de vedere, „a se abtine de la sange” nu se refera exclusiv la alimentatie, ci si la transfuzii. Daca initial, in perioada anilor 1940, organizatia a declarat o interzicere totala a acceptarii sangelui, sub orice forma, incepand cu anul 2001 s-au stabilit pe de o parte componente majore ale sangelui si practici interzise (sange integral, plasma, leucocite, eritrocite, plachete sanguine, stocarea propriului sange pentru viitoare transfuzii), iar pe de alta parte, componente minore ale sangelui si practici admise (imunoglobulinele, preparatele hemofilice, devierea sangelui pacientului prin plamanul si inima artificiale). Dat fiind faptul ca transfuzia poate salva, in multe cazuri, viata unui pacient, nu exista argumente pertinente si logice pentru care organizatia a clasificat elementele sangelui in componente majore si componente minore, de multe ori reprezentantii acestui cult recunoscand dificultatea care apare in clasificarea unui element din sange ca fiind major sau minor, pentru o persoana care are nevoie de un anume element din sange pentru a-i fi salvata viata, astfel ca acest element devine major pentru ea.

Alaturi de medicatie, in general, medicul recomanda o anumita dieta cu rol adjuvant in restabilirea starii de sanatate a organismului. Nerespectarea prescriptiei medicului cu privire la dieta, respectiv refuzul de a urma dieta indicata poate avea efecte grave asupra sanatatii pacientului. Cu toate acestea, unii pacienti refuza urmarea unei asemenea diete motivati de convingerile lor religioase, un exemplu in acest sens reprezentandu-l adeptii cultului adventist. Biserica Crestina Adventista de Ziua a Saptea (cult recunoscut prin Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor) are la baza 27 de doctrine, una dintre acestea fiind cea potrivit careia corpul omului este un templu, trupul fiind templul Spiritului Sfant, motiv pentru care fiecare adventist trebuie sa consume doar alimente pe care Biblia le numeste „curate”. Drept urmare, de peste 130 de ani, adventistii practica un mod de alimentatie vegetarian.

Dincolo de beneficiile recunoscute ale dietei vegetariene, nu trebuie ignorat faptul ca, desi legumele si fructele sunt bogate in vitamine si minerale, ele sunt sarace in aminoacizii necesari metabolismului. In acest context, urmarea prelungita a unei diete vegetariene induce si riscuri, copiii, batranii si femeile insarcinate fiind categoriile care risca cel mai mult prin adoptarea unei diete vegetariene. Indiferent de apartenenta religioasa, orice pacient trebuie sa tina seama insa de prevederile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 489/2006, in conformitate cu care libertatea de a-si manifesta credinta religioasa nu poate face obiectul altor restrangeri decat al celor care sunt prevazute de lege si constituie masuri necesare pentru protectia sanatatii si pentru protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Pentru a evita antrenarea raspunderii juridice pentru prejudicii aduse unui pacient, cauzate de nerespectarea drepturilor acestuia consacrate legal, medicul trebuie sa se asigure de fiecare data ca realizeaza toate demersurile legale necesare intr-un caz anume, in sensul ca efectueaza orice interventie medicala cu consimtamantul scris al pacientului, pe care, in prealabil, il informeaza asupra diagnosticului, prognosticului, alternativelor terapeutice, cu riscurile si beneficiile acestora, iar in cazul in care din motive obiective, pacientul este in imposibilitate de a-si da consimtamantul, medicul va respecta intocmai normele legale care reglementeaza aceste situatii exceptionale.