Una dintre provocarile cu care se confrunta Romania in calitate de stat membru,
rezida in gestionarea corecta si eficienta a fondurilor europene – atat din perspectiva
autoritatilor publice care vor coordona administrarea acestor resurse financiare,
cat si din perspectiva beneficiarilor propriu-zisi ai acestor fonduri.

Odata cu aderarea Romaniei
la Uniunea Europeana, politicile
prioritare la nivel comunitar
devin in consecinta,
prioritati la nivel national.
Romania se vede pusa astfel, in fata unor
noi provocari ce deriva, pe de o parte, din
decalajele in relatia cu celelalte state membre,
iar pe de alta parte din problematici existente
la nivel national, cum ar fi competitivitatea
si capacitatea administrativa scazuta,
capital fizic si uman insuficient si o capacitate
de inovare scazuta. In consecinta, una
dintre modalitatile de a face fata acestor
provocari, consta in accesarea finantarilor
alocate de Comisia Europeana prin instrumentele
structurale, Romania avand insa responsabilitatea
de a asigura un cadru integru
in administrarea acestor fonduri.

Politica de coeziune
a Uniunii Europene

Aceasta politica reprezinta o preocupare
constanta, care persista inca de la inceputurile
constructiei europene, respectiv
necesitatea unei dezvoltari armonioase a
economiilor statelor membre, prin reducerea
disparitatilor intre diferitele regiuni de
dezvoltare, cu accent asupra celor mai putin
dezvoltate regiuni. Tratatul de la Roma care
pune bazele Uniunii Europene, face referiri
la o asemenea politica de coeziune; aceasta
a fost insa introdusa in mod explicit in Actul
Unic European din 1986, iar mai tarziu
a devenit unul din cele trei obiective principale
ale Uniunii prin Tratatul de la Maastricht din 1992. Prin procesul de extindere
a Uniunii Europene, care a adus alaturi
de state puternic dezvoltate, state a caror
PIB reprezinta 50% din media UE pentru
statele care au aderat in 2004, si respectiv
30% in cazul Romaniei si Bulgariei, politica
de coeziune a devenit esentiala pentru eliminarea
decalajelor intre regiuni si armonizarea
cu standarde Europene in domeniul social
si economic.

Fondurile cu actiune structurala

Fondurile cu actiune structurala sunt
destinate reducerii diferentelor de dezvoltare
intre statele membre UE si intre regiunile
acestora, sunt instrumentele politicii de
coeziune si pot fi separate in trei categorii
principale, pe baza celor trei politici care le
ghideaza: Fondurile Structurale si Fondul de
Coeziune fac parte din Politica de Coeziune,
Fondul Agricol pentru Dezvoltare Rurala
face parte din cadrul Politicii Agricole Comune
si Fondul European pentru Pescuit
face parte din cadrul Politicii Comune de
Pescuit. Fondurile Structurale sunt compuse
din Fondul Social European, si Fondul European
de Dezvoltare Regionala. Procesul de
distributie a acestor fonduri este unul complex
care implica statele membre, Comisia
Europeana, precum si autoritatile locale si
regionale, responsabile pentru stabilirea si
evaluarea obiectivelor regionale.

Fondul European de Dezvoltare
Regionala (FEDR) urmareste cresterea coeziuni
economice si sociale prin sprijinul
acordat dezvoltarii si ajustarii structurale a
economiilor regionale in zone in declin industrial
si in regiunile ramase in urma, precum
si prin furnizarea de fonduri pentru
cooperarea frontaliera, trans-nationala si
interregionala.

Fondul Social European (FSE) este
principalul instrument al politicii sociale a
Uniunii Europene si are ca obiectiv cresterea
ocuparii fortei de munca si oportunitatilor
de munca, obiectiv pe care il promoveaza
prin sustinere financiara pentru activitatile
de formare profesionala si procesul de recrutare.
Printre obiectivele specifice FSE
fac parte cresterea capacitatii de adaptare a
pietei de munca si reintegrarea somerilor si
grupurilor defavorizate in forta de munca.

Fondul de Coeziune

Este cel care promoveaza in principal domeniile
de dezvoltare durabila si transport,
ajutand statele membre sa se conformeze
normelor Europene. Fondul de Coeziune
cofinanteaza marile proiecte in domeniul
mediului, in principal masuri pentru resurse
regenerabile si dezvoltarea durabila, precum
si proiectele legate de retele trans-europene
de transport.

Regiunile care doresc exploatarea potentialului
lor de cercetare si inovare pentru a
se dezvolta din punct de vedere economic au
la dispozitie Programul Cadru de Cercetare
7 (FP7). Bugetul pentru instrumentele
structurale, precum si strategia pentru
distribuirea acestora, sunt stabilite pentru
o perioada de 7 ani de catre autoritatile
Europene, prima asemenea perioada bugetara in care intra in considerare si Romania, ca nou
stat membru UE, fiind 2007 – 2013. Sume
specifice sunt alocate pentru Statele Membre
in cadrul Programelor Operationale, care se
adreseaza unor anumite sectoare in fiecare
tara, zonele specifice beneficiare urmand
sa fie stabilite pe parcurs de catre Comisie
in acord cu statul implicat. Bugetul stabilit
pentru acesti ani este unul general, detaliile
specifice fiind ajustate in acord cu situatia
curenta in fiecare an. Aceste fonduri sunt
nerambursabile si functioneaza pe principiul
cofinantarii.

In fiecare perioada bugetara, Comisia
Europeana adopta anumite Obiective Principale,
pentru a ghida gestionarea fondurile
structurale pentru statele membre. In
perioada 2007-2013 aceste obiective sunt:
convergenta, competitivitatea, ocuparea regionala
si cooperarea teritoriala. Con vergenta
este adresata prin programele pentru sprijinirea
regiunilor ramase in urma in ceea ce
priveste dezvoltarea economica, finantand
statele cu mult sub media comunitara de
PIB/Capital. Fondurile alocate programelor
incadrate in acest obiectiv la nivelul UE
ating 252,35 de miliarde de euro, 81,9% din
suma totala alocata pentru fondurile structurale.
Competitivitatea regionala si ocuparea
fortei de munca au in vedere continuarea
dezvoltarii zonelor competitive, avand ca
tinta alte regiuni decat cele din obiectivul
de convergenta, gestionand suma de 48,37
mili arde euro, 15,7% din totalul fondurilor.

Cooperarea teritoriala este al treilea obiectiv
prioritar pentru perioada 2007-2013 si
este instituit pentru activitatile de creștere
a capacitatii in unele regiuni (Potential de
Cercetare – Research Potential) si finantarea
clusterelor (Regiuni de Cunoaștere – Regions
of Knowledge).

Pentru a utiliza cu succes perspectivele
de dezvoltare a regiunilor prin cercetare si
inovare, Comisia Europeana propune diverse
masuri pentru o mai buna utilizare a fondurilor
europene: Romania va primi 19,668
miliarde de euro in perioada 2007-2013,
din care peste 12,661 miliarde de euro vor fi
alocati pentru fonduri structurale in cadrul
obiectivului „Convergenta”, 6,552 miliarde
euro sunt alocate prin Fondul de Coeziune,
iar 10,455 miliarde vor fi alocate Obiectivului
„Cooperare Teritoriala Europeana”
(inclusiv transferurile la IPA si ENPI, Instrumentul
de pre-aderare si Instrumentul
European de Vecinatate și Cooperare).

Inainte de alocarea fondurilor structurale,
fiecare stat membru isi stabileste propriile
obiective strategice de dezvoltare, pe care le
elaboreaza in Planul National de Dezvoltare
(PND). Acest plan este un plan strategic
multianual, care stabileste cadrul pentru
dezvoltare socio-economica, in concordanta
cu politica de coeziune a Uniunii Europene.
Planul National de Dezvoltare al Romaniei,
corespunde perioadei 2007-2013, care coincide
cu termenul bugetar al fondurilor structurale
si ia in considerare aderarea Romaniei
la UE adresand o administrare eficienta a
fondurilor structurale. s1t

Leave a reply