Fitoterapia hiperglicemiilor

Ce sunt hiperglicemiile? Intrebare simpla cu raspuns
cunoscut de orice pacient avizat. Concentratia normala a
glucozei in sange este apreciata in limitele a 70 – 110 mg la
100 ml sange. Tot ce depaseste 110 mg % este considerat
hiperglicemie, iar concentratiile sub 70 mg – hipoglicemie.

Frecventa tot mai mare a hiperglicemiilor de diferite etiologii
a determinat reorientarea multor medici spre fitoterapie

Ce sunt hiperglicemiile? Intrebare simpla cu raspuns
cunoscut de orice pacient avizat. Concentratia normala a
glucozei in sange este apreciata in limitele a 70 – 110 mg la
100 ml sange. Tot ce depaseste 110 mg % este considerat
hiperglicemie, iar concentratiile sub 70 mg – hipoglicemie.

Frecventa tot mai mare a hiperglicemiilor de diferite
etiologii, reactiile adverse ale multor hipoglicemiante de
sinteza, deloc de neglijat, au determinat reorientarea
multor medici spre fitoterapie. Precizam ca cercetarile
mondiale, desfasurate asupra unor produse vegetale
utilizate ca hipoglicemiante in medicina traditionala
(orientala – chineza, indiana, tibetana -, sud-americana
etc), au condus la depistarea principiilor active si a mecanismelor
de actiune a multora dintre produsele vegetale
utilizate in acest scop. Aceste realizari au adus servicii
imense fitoterapiei, iar diseminarea si valorificarea lor
constituie obiectivul acestei relatari.

Din datele intalnite in publicatiile consultate (tratate
de farmacognozie si fitochimie, reviste de specialitate
si literatura electronica stiintifica, recunoscute pe
plan mondial pentru caracterul lor stiintific), s-au selectat
numai produsele vegetale asupra carora am intalnit
cercetari pe animale de laborator (diferite modele experimentale)
si experimentari clinice care au confirmat
scaderea glicemiei a jeun si postprandial (GPP), a hemoglobinei
glicozilate Hb A1c, a proteinelor plasmatice glicozilate
si a glicozuriei.

Care sunt cauzele hiperglicemiilor?

Ipoteza de la care am plecat in pledoaria pentru fitoterapia
hiperglicemiilor s-a bazat pe corelatia dintre etiopatogenia
lor (iatrogene – induse de corticoizi, contraceptive,
diuretice; patogene – diabet zaharat, boli hepatice glicogenopexice,
tiroidiene, hipofizare si suprarenale) si pe mecanismele
de actiune ale principiilor active hipoglicemiante.
N-au fost luate in seama hiperglicemiile de natura
alimentara, pasagere, determinate de cantitatea de glucide
ingerate, care sunt fiziologice. De aceea, am considerat
ca pentru schitarea unor indicatii fitoterapeutice corecte
este imperios necesara cunoasterea modificarilor
care survin in organism, in fiecare din situatiile enuntate.

Hiperglicemia iatrogena indusa
de glucocorticoizi

Se stie ca tratamentul cu hormoni corticosuprare nali
determina hipercorticism. Ca urmare, bolnavii respectivi
prezinta: hiperglicemie, glicozurie, toleranta scazuta la glucoza,
toleranta crescuta la insulina, crestere a gluconeo-genezei din proteine, scadere a utilizarii glucozei
in tesuturi.

Ce se petrece de fapt?

Cortisolul (hormon glucocorticoid al carui
precursor este cortisona), prin activarea metabolismului,
conduce la cresterea glicemiei. Transformarea
cortisonei in cortisol este un proces
oxidoreducator ce are loc in tesuturi specifice,
NADPH-dependente, mediat de 11-beta-HSD1.
Aceasta enzima constituie ligand specific pentru
receptorul mineralcorticoid. Activarea cortisolului
are rol determinant critic in legarea lui de
receptorul glucocorticoid, iar cresterea nivelului
de cortisol determina legarea de receptorii mineralcorticoizi.
Hormonul mineralcorticoid secretat
de zona glomerurala a corticosuprarenalei (aldosterona)
actioneaza asupra metabolismului
apei si electrolitilor (determina hipokaliemie).

11-beta-HSD1 are rol de prereceptor al mecanismului
local de activare a receptorilor glucocorticoizi,
regleaza clearance renal al K+. Supraexpresia
11-beta-HSD1 conduce la exces de cortisol,
respectiv la sindrom metabolic, caracterizat prin:
polifagie (obezitate), diabet (insulinore zistenta),
dislipidemie, hipertensiune.

Tratamentul adecvat, in aceste situatii,
consta in: inactivarea cortisolului si in scaderea
efectului lui.
Inactivarea cortisolului poate fi realizata
cu inhibitori ai 11-beta-HSD1, (studii efectuate
pe enzima purificata, provenita din ficat de
sobolan si din microzomi corticorenali umani).
Activi pe enzima hepatica (in ordinea indicata)
s-au dovedit a fi acidul gliciretinic >gosipolul >morinul >quercetolul >rutozidul.

Pe enzima corticorenala umana purificata
s-au inregistrat rezultate cu acidul gliciretinic,
gosipolul si morinul.

Gosipolul este un polifenol contraceptiv
(spermicid) folosit frecvent in China. Se gaseste
in specii de Gossypium. Morinul, quercetolul
sunt agliconi flavonici. Rutozida este ramnoglucozida
quercetolului. Si heterozidele altor
agliconi flavonici s-au dovedit hipoglicemiante
prin inhibarea 11-beta-HSD-1: apiozida, rhoifolozida
(heterozide ale apigenolului), kaempferida
(7-O-glucozida kaempferolului), avicularozida,
hiperozida, quercitrozida, quercimetrozida,
rhamnetozida, spireozida (heterozide ale quercetolului),
naringina = naringozida (7-O-ramnoglucozidana ringenolului). Sunt prezente in frunze
de Robinia pseudacacia, Reseda luteola, Spirea
ulmaria, Antirrhinum majus, flori de Matricaria
recutita, Linnaria vulgaris s.a.

Reactii adverse: inhibitorii 11-beta-HSD cresc
excretia de K+ (determina hipokaliemie).

Scaderea efectului intracelular al cortisolului
poate fi indusa cu agonisti PPAR beta (peroxisome
proliferator activator receptor) sau cu liganzii
acestor receptori.

Agonisti PPAR beta blocheaza sinteza si activarea
IL-12 (proinfl a matorii), inhiba diferentierea
timocitelor helper (TH-1), previn si intarzie
aparitia diabetului zaharat ne-insulinodependent
(DZ II) si a complicatiilor cardiovasculare, controleaza diferentierea tesutului adipos, reduc
activitatea 11-beta-HSD1, scad efectul intracelular al cortisolului.
Dintre agonistii PPAR – beta mentionam: izoflavonele,
acidul linolenic conjugat, tocoferolii.

Din radacina de Glycyrrhiza uralensis s-au izolat
doua izoflavene (dintre care una este denumita gliasperin
D), o izoflavanona (glycyrin), trei arilcumarine.
Dintre toti derivatii, glycyrina s-a dovedit cea mai activa.
Alte izoflavone se gasesc in Trifolium pratense (trifoi),
Glycyne max (soia), Medicago sativa (lucerna), Phaseolus
vulgaris (fasole), Ononis spinosa (osul iepurelui), Pueraria
sp. (specii chinezesti).

Hiperglicemia iatrogena indusa
de diuretice

Unele diuretice (hidroclorotiazida, furosemidul, acetazolamida)
induc dezechilibre metabolice (care constau
in hiperglicemie de diferite grade, hiperlipemie, hiperuricemie,
hiperazotemie) si electrolitice (hipokaliemie). Din
nefericire, literatura de specialitate nu furnizeaza intotdeauna
detalii privind mecanismul de producere al acestor
hiperglicemii. Probabil depletia potasiului sta la baza hiperglicemiei
produsa de aceste diuretice, cunoscut fiind rolul
canalelor senzitive K+/ATP-azei din celulele beta -pancreatice
in reglarea glicemiei prin efect beta -insulinotrop (activarea
secretiei de insulina). Se stie ca transportul activ al ionilor
prin membrana plasmatica se realizeaza cu ajutorul pompelor
ionice. Rolul lor consta in cuplarea metabolismului
celular la activitatea electrica a celulelor. Energia necesara
este asigurata de ATP celular, care fosforileaza ATP-aza
(enzima capabila sa scindeze hidrolitic ATP in radical fosfat
si ADP). Fosforilarea are loc in prezenta Na+, iar defosforilarea
in prezenta K+. La cresterea raportului ATP/ADP are
loc inchiderea canalelor K+/ATP-aza. Inchiderea canalelor
K+/ATP-aza induce hiperglicemie. Hipokaliemia determina
dereglari functionale ale K+Ca++/ATP-azei.

Ca urmare, tratamentul acestora trebuie sa fi e constituit
din produse cu aport de ioni potasiu (stigmata
Maydis, Ribes nigri fructus, Myrtilli fructus) si produse
vegetale cu efect beta -insulinotrop.

Hiperglicemiile patogene. Diabet zaharat (D.Z.)

Hipoglicemiantele actioneaza prin: stimularea celulelor
beta (ca sa produca insulina); descresterea gluconeogenezei si
cresterea utilizarii periferice a glucozei (succes dependent
de productia pancreatica de insulina), intarzierea absorbtiei
glucozei si reducerea concentratiei plasmatice de GPP.

Mai recent hipoglicemiantele au fost clasificate in
insulinomimetice directe (efect insulin-like), insulinomimetice
indirecte, substante care actioneaza asupra metabolismului
glucozei. Insulinomimeticele directe activeaza
receptorii insulinici, sunt agonisti si stimulatori ai
celulelor beta -pancreatice pentru producerea si eliberarea
de insulina. In acest mod actioneaza:

• unii glicani (poliholozide), ca de exemplu panaxanii
  A si B din Panax ginseng, (radacina de ginseng),
  morusanul (inductor de interferon) din radacina de
  Morus alba (dud alb) si M. bombicis (Moraceae), precum
  si glicanii din Ephedra distachya (specie folosita in
  medicina chineza pentru tratarea diabetului zaharat),
  Gymnema sylvestre (utilizata in medicina ayurvedica),
  dar si in alte produse vegetale – Althaeae radix, Plantaginis
  semen, Lythospermi herba etc;
• glucozidele beta -sitosterolului din frunzele de Coccinia
  indica, Aloe vera; chatarantozida (amestec de beta-sitosterol-
  3-O- beta D-glucozida si 5,25-stigmasten-3 beta -ol-D-glucopiranozida)
  din Momordica charantia (castravete amar);
• acidul tanic (m-digaloil-m-digalic), care induce
  fosforilarea receptorului insulinic, intervine in translocarea
  GLUT-4 (transportori ai glucozei localizati in muschi
  si adipocite), inhiba expresia unor gene implicate in adipogeneza;
  il gasim in muguri foliari si frunze la specii de
  Quercus, in frunze si pericarp de Juglans regia, Lonicera
  japonica, Rumex hymenosepalus;
• unele peptide (polipeptida P din Momordica
  charantia);
• gurmarina din Gymnema sylvestre, ce are actiune
  sinergica cu acizii gimnemici – scade: glucoza conjugata
  din sange (Hb A1C), proteinele plasmatice glicozilate, glucozuria;
• unele oliogoelemente – Cr creste senzitivitatea la
  insulina si toleranta la glucoza (frunze de Hibiscus sabdariffa,
  Trifolium pratense, Cinnamomum verum, Rubus
  idaeus, Vaccinium myrtillus, Sylibum marianum, Avena
  sativa, Cymbopogon citratus, Taraxacum officinale;
  fructe de Juniperus communis, Elettaria cardamomum);
• Va (prezent in Phaseolus vulgaris, Brassica oleracea,
  Lactuca sativa, Lycopersicon esculentum), Se (Hibiscus
  sabdarifa, Polygonum multiflorum, Barosma betulina,
  Rubus idaeus, Trigonella foenum-graecum), Mg
  (Chondrus crispus, Phaseolus vulgaris, Avena sativa,
  Glycyrriza glabra), Zn (Coptis japonica, Aloe vera, Spinacia
  oleracea, Oenothera bienis).

Insulinosecretagogele regenereaza celululele beta -pancreatice
si stimuleaza secretia si eliberarea de insulina.
Principii active: acizii gimnemici din Gymnema sylvestre;
epicatechina – Theae folium; taninurile elagice din Langerstoemia
indica; inhitori ai dipeptidil-peptidazei IV (ginsenozidele
din Ginseng radix, aliina – ceapa, usturoi; 4-hidroxiizoleucina
si trigonelina – Foenum-gaeci semen, arginina
– Phaseoli fructus sine seminibus, Mori folium; inhibitori ai
insulinazei (triptofan, acid antranilic, acid nicotinic) sau cu
principii active care actioneaza asupra metabolismului glucozei
(elatozide – Aralia elata, scoparozide – Kochia scoparia;
saponozide – Medicago sativa; saponozide si trigonelina
– Trigonella foenum graecum; polifenoli – Pterocarpus
marsupium, care supreseaza gluconeogeneza, stimuleaza
glicoliza si inhiba absorbtia glucozei din intestin).

In bolile hepatice glicogenopexice pot fi folosite
supresoare ale glicogenogenezei (arginina; galegina –
Galega officinalis, pseudotimosaponina A din Anemarhenna
asphadeloides).

In hipotiroidie estrogenii (izoflavone, cumestani, anetol,
unii lignani) cresc metabolismul. Se gasesc in Trifolium
pratense, Medicago sativa, Ononis spinosa s.a.