Fie ca stresul se datoreaza lucrului in exces, fie unui infarct, cascada de hormoni eliberati va fi aceeasi, arata o tanara cercetatoare din Elvetia.Masurand concentratia hormonilor in sange, endocrinologul elvetian a descoperit ca se pot prevedea mai precis evolutiile pneumoniilor si atacurilor cerebrale. Si, cine stie, poate ale altor tipuri de boli. „Stresul este o reactie de alarma, explica ea. Daca este prea puternica, nu este bine. Nu trebuie sa fie nici prea scazuta, deoarece corpul are nevoie de hormoni pentru a se apara.” Conform www.postamedicala.ro, tanara cercetatoare a primit Premiul Latsis 2009 de la fundatia cu acelasi nume, in valoare de 100.000 franci elvetieni, acordat de Fondul National Elvetian de Cercetare Stiintifica.
Mirjam Christ-Crain a inceput sa lucreze in cadrul unei echipe in domeniul a ceea ce ea numeste „endocrinologie largita”, o disciplina care nu se limiteaza la diabet si la bolile glandei tiroide. „Ca endocrinologi, ne preocupa hormonii. Vrem sa-i integram medicinei generale, pentru a imbunatati diagnosticele si pronosticurile”, afirma ea. Primele sale cercetari au vizat diagnosticul infectiilor cailor respiratorii. „Cand vine un pacient cu anumite simptome, este foarte greu de stabilit daca infectia este de origine virala sau bacteriana”, precizeaza Christ-Crain. Tratamentul clasic consta in administrarea de antibiotice. Insa ele nu combat toate bacteriile: impotriva unui virus, nu servesc la nimic. In plus, cu cat se prescriu mai des, cu atat exista sanse sa se dezvolte rezistenta virusurilor.
Cercetatoarea a avut ideea sa masoare nivelul de procalcitonina – un hormon a carui producere creste in cazul infectiei bacteriene – la un grup de pacienti internati la urgenta si sa nu le dea antibiotice decat daca concentratia era mai mare decat norma. „Am redus cu 50% folosirea lor, rezultatele fiind echivalente”, arata ea.
S-a concentrat apoi pe cazurile de pneumonie, cand infectia – aproape mereu bacteriana – atinsese plamanii. „Era vorba sa stim cata vreme trebuia sa administram antibiotice, explica endocrinologul. Ne opream cand nivelul de procalcitonina scadea sub o anumita limita.” Si in acest caz s-a putut micsora tratamentul cu 50%. De atunci, metoda face parte din tratamentul de rutina in multe spitale din Elvetia, Germania si Anglia.
Mirjam Christ-Crain s-a interesat apoi si de pronosticuri. „Voiam sa stiu daca exista un element masurabil care sa ne permita sa prevedem daca un pacient ajuns la urgenta va muri sau va supravietui, daca trebuie internat la terapie intensiva, supravegheat 24 de ore din 24, sau daca se poate intoarce acasa”, precizeaza ea.
Ea se concentreaza de doi ani pe hormonii stresului
Cascada de evenimente care se declanseaza in conditii de stres nu depinde numai de tipul stresului, adauga cercetatoarea. El poate fi de natura psihologica sau fizica.” Creierul elibereaza mai multi hormoni, ca de altfel si glandele suprarenale, mai ales adrenalina si noradrenalina, a caror concentratie creste foarte repede, apoi scade rapid. La final este activat cortizolul, hormonul „clasic” al stresului. „Ipoteza era ca pacientii bolnavi de pneumonie, care avusesera un nivel ridicat de stres la internare, aveau un pronostic mai prost decat cei care aveau un nivel mai scazut, precizeaza endocrinologul. Masurarea formei libere a cortizolului a confirmat aceasta ipoteza.”
Mirjam Christ-Crain s-a ocupat apoi de influenta hormonilor asupra atacurilor cerebrale, masurand de aceasta data un hormon mai putin „clasic”, copeptina, produsa in creier. „Am facut aceeasi constatare ca la pneumonie. Nivelurile de copeptina erau mai ridicate la pacientii internati care au murit, ca si la cei care au suferit sechele trei luni dupa internare”, releva Christ-Crain. Rezultatele au fost publicate de curand.
Endocrinologul considera ca masurarea hormonilor stresului, in context clinic, ar putea permite o mai buna alocare a resurselor in caz de pneumonie sau atac cerebral. „Pacientii ar avea o idee mai precisa asupra riscurilor la care sunt expusi, se poate reduce durata spitalizarii, ca si costurile tratamentului”, adauga ea.
Cercetatoarea lucreaza acum la un nou proiect, pentru a vedea daca se pot ameliora sansele de supravietuire si viteza de restabilire in caz de pneumonie, administrand pacientilor mici doze de hormoni ai stresului. „Poate parea paradoxal, dar nu este acelasi lucru sa ai un nivel crescut de hormoni endogeni sau sa fie administrati prin tratament. In doze mari, cortizolul ca tratament poate fi imunosupresor. Insa dat in doze mici, poate elimina raspunsul exagerat la infectie. Aceasta practica este totusi controversata”, admite ea.
De ce este mai ridicat nivelul hormonilor la unii pacienti? „Nimeni nu stie precis, spune Mirjam Christ-Crain. Se crede ca exista factori epigenetici (care afecteaza exprimarea genelor, n.red) ce fac ca unele persoane sa reactioneze mai mult la stres decat altele.” Este posibil ca raspunsul sa fie mai puternic numai pentru ca atacul sau infectia este mai severa?, se intreaba ziarul. „Exista o corelatie, raspunde endocrinologul. Insa o analiza statistica a aratat ca cele doua lucruri sunt independente. Nivelul de hormoni nu este mai ridicat doar pentru ca atacul este mai grav.”
Aceste descoperiri deschid numeroase perspective. Mirjam Christ-Crain apreciaza ca hormonii stresului joaca un oarecare rol in multe boli: este suficient sa fie studiati. Este un camp vast de studiu pentru „endocrinologia largita”.
![](https://pharma-business.ro/wp-content/uploads/2013/04/pharma.png)
Leave a reply