Dreptul la viata, dreptul la sanatate si dreptul la autonomie reprezinta drepturi fundamentale ale omenirii.

Dreptul la viata, dreptul la sanatate si dreptul la autonomie reprezinta drepturi fundamentale ale omenirii.

Aceste drepturi sunt reglementate in cadrul celor mai importante documente internationale referitoare la drepturile omului. Astfel, articolul 3 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului statueaza dreptul fiecarui om la viata, libertate si inviolabilitatea persoanei.

Conventia Europeana a Drepturilor Omului reglementeaza in articolele 2, 3, 7 si 8, dreptul persoanelor la viata si sanatate, interdictia torturii si a tratamentelor degradante si inumane, precum si respectul vietii private. De asemenea, Constitutia Romaniei din 1991 garanteaza in art. 22 alin.1 dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica a persoanei, art. 26 alin. 2 prevede dreptul fiecarei persoane de a dispune de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri, iar art. 34 al legii fundamentale garanteaza dreptul la ocrotirea sanatatii.

Termenul de „eutanasie” provine din limba greaca veche (eu – buna, thanatos – moarte) si este mentionat initial in scrierile filozofului englez Francis Bacon, care il utiliza cu sensul de moarte fericita, linistita, asigurata prin comportamentul activ al medicilor de a nu abandona bolnavul in situatia in care nu ii mai pot asigura vindecarea.

Eutanasia este definita in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane (DEX) ca fiind:

1. Moarte fara dureri.

2. Metoda de provocare a unei morti nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinta indelungata si grea;

Se vorbeste despre eutanasie activa, atunci cand ne referim la actiunea deliberata a unui tert de a produce moartea unei persoane bolnave aflate in faza terminala in vederea curmarii suferintelor sale, la cererea acesteia din urma. In categoria eutansiei active s-ar putea incadra si suicidul asistat, care presupune furnizarea de catre o persoana de mijloace apte de a lua viata unei persoane bolnave. Prin eutanasia pasiva se intelege moartea produsa in mod deliberat prin intreruperea alimentatiei sau tratamentului ori prin abtinerea de la asigurarea acestora bolnavului aflat in faza terminala.

Acceptarea eutanasiei de catre societatea umana reprezinta o problema foarte delicata, avand in vedere faptul ca vizeaza unele dintre drepturile fundamentale ale omului: dreptul la viata, dreptul la sanatate si dreptul la autonomie.

Biserica Catolica respinge eutanasia

Biserica Catolica a condamnat si condamna in permanenta eutanasia, incepand cu Papa Pius al XII-lea care scria in lucrarea sa Mystici Corporis din 1943: „Tot ce se opune vietii insesi, cum ar fi omorul de orice fel, genocidul, avortul, eutanasia si chiar sinuciderea voluntara, toate aceste practici si altele de acest gen sunt o rusine. Ele otravesc civilizatia umana si ii pangaresc mai mult pe cei care le comit decat pe cei care le indura.” Biserica isi fundamenteaza pozitia de condamnare a eutanasiei pe cateva principii crestine fundamentale. Astfel, pe de o parte, medicul, care a depus juramantul lui Hippocrate, este slujitorul vietii, astfel ca nu poate lua viata unui om la cererea acestuia, deoarece acela care cere nu poate da acest drept din moment ce el insusi nu il are. Pe de alta parte, in viziunea crestina, nu exista suferinta inutila, suferinta si moartea fiind sacralizate prin moartea lui Iisus pe cruce.

Eutanasia se practica in lume, legal sau nu

Se pune intrebarea daca legiuitorul poate autoriza practicarea eutanasiei.

Din punct de vedere al tehnicii legislative, raspunsul ar fi negativ, deoarece potrivit modului de functionare a dreptului penal, legiuitorul este cel care traseaza niste reguli generale, abstracte si impersonale, iar judecatorul este cel care trebuie sa aplice aceste reguli unor cazuri speciale, concrete, individuale. Drept urmare, legiferarea eutanasiei, ar presupune o misiune extrem de dificila in sarcina judecatorilor cu prilejul aplicarii normelor legale in practica, fiind extrem de greu, daca nu imposibil de decelat abuzurile care se pot savarsi in asemenea situatii. Totusi, Olanda si Belgia au adoptat legi speciale cu privire la eutanasie.

Avand in vedere faptul ca eutanasia este practicata, oficial sau nu, in toata lumea, s-a pus, de nenumarate ori, problema daca este intr-adevar necesara legiferarea acesteia in statele europene, cu atat mai mult cu cat, desi in majoritatea statelor aceasta constituie o infractiune, exista o evidenta discrepanta intre prevederile legale existente si punerea acestora in practica.

Consiliul Europei impotriva mortii asistate

Recomandarea 1418 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei din anul 1999 cu privire la protectia drepturilor omului si a demnitatii bolnavilor aflati in faza terminala si a persoanelor aflate pe moarte, observa pentru prima data faptul ca aceste persoane necesita ingrijri speciale, solicitandu-se in acest sens statelor membre sa protejeze dreptul la autodeterminare al bolnavilor aflati in faza terminala si a persoanelor aflate pe moarte, fara a recunoaste prin aceasta dreptul unei persoane de a alege momentul si modalitatea pentru propria moarte. Recomandarea 1418 cere statelor membre sa sustina interdictia in ceea ce priveste luarea intentionata a vietii unui bolnav aflat in faza terminala ori pe moarte, cata vreme: este recunoscut faptul ca dreptul la viata, mai ales privitor la persoanele aflate in faza terminala a bolii sau pe patul de moarte, este garantat de catre statele membre in concordanta cu prevederile art. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului; este recunoscut faptul ca dorinta de a muri a unei persoane aflata in faza terminala a bolii sau pe patul de moarte nu poate constitui o cerere legala de a i se lua viata de catre altcineva; este recunoscut faptul ca dorinta de a muri a unei a unei persoane aflata in faza terminala a bolii sau pe patul de moarte nu poate constitui o justificare legala pentru a duce la bun sfirsit actiuni intentionate cu scopul de a cauza moartea. Europenii chestionati asupra eutanasiei Comitetul de Ministri ai Consiliului Europei, in lumina Recomandarii 1418 (1999) si avand in vedere faptul ca pozitia legala a statelor membre fata de problema eutanasiei este diferita, a solicitat Comitetului de organizare pe probleme de bioetica realizarea unui studiu cu privire la cele mai relevante aspecte legislative si practice ale eutanasiei in statele membre.

In acest sens, Comitetul de organizare pe probleme de bioetica a intocmit un chestionar la care au raspuns 35 de state membre, printre care se numara si Romania, interpretarea chestionarului fiind publicata la 20 ianuarie 2003. Consideram ca acest chestionar este in masura sa ofere o imagine de ansamblu cu privire la pozitia oficiala a tarilor participante referitor la problematica eutansiei, motiv pentru care vom prezenta in cele ce urmeaza cateva dintre intrebarile chestionarului si raspunsurile cele mai relevante ale tarilor participante, cu mentiunea ca de la data publicarii acestuia pana in prezent, este posibil ca reglementarile tarilor participante sa fi suferit modificari, cum s-a intamplat de altfel si in tara noastra.

Una dintre intrebarile cuprinse in chestionar a fost aceea daca exista coduri profesionale care reglementeaza eutansia.

In Albania, Codul Deontolo gic din 1998 prevede (cu privire la eutansie) ca alinarea suferintelor si durerii este una dintre sarcinile de baza ale unui medic. Grabirea sfarsitului vietii unei persoane este contrara eticii medicale.

In Belgia, unul dintre statele care a legiferat eutansia in anul 2002, Codul Deontologic Medical cuprinde reglementari explicite cu privire la eutanasie. Astfel, potrivit articolului 95, un medic nu poate in mod deliberat sa provoace moartea unei persoane bolnave si nici sa o ajute sa comita suicid.

Republica Ceha interzice in cadrul Codului Etic al Camerei Medicilor eutanasia si sinuciderea asistata. In Finlanda, The Finish Medical Association (Asociatia Medicala Finlandeza) a publicat o carte de etica medicala, in care este descrisa si acceptata doar eutanasia pasiva, in sensul ca atunci cand starea sanatatii pacientului nu mai poate fi imbunatatita si acesta este pe moarte, masurile de prelungire a vietii pot fi ridicate.

In Germania, The Federal Medical Association (Asociatia Federala Medicala) a publicat un ghid intitulat „Principles of the Federal medical Association on medical accompanied dying” (Principiile Asociatiei Federale Medicale privind moartea asis tata), in care exista indicatii conform carora masurile de prelungire a vietii pot fi omise sau intrerupte, in concordanta cu vointa pacientului, daca aceste masuri doar intarzie moartea si evolutia bolii nu mai poate fi stopata.

Codul profesional al medicilor din Italia interzice expres eutanasia in art. 36, in sensul ca un medic, chiar si la cererea pacientului, nu poate practica sau facilita tratamente apte sa cauzeze moartea pacientului. Articolul 45 din Codul deontologic al medicilor din Luxemburg interzice eutanasia, prin aceea ca medicul nu are dreptul de a provoca in mod deliberat moartea pacientului.

Olanda si Romania, la poluri opuse In Olanda, tara in care eutanasia este legiferata din anul 2001, asociatiile profesionale de medici si asistente medicale au conceput ghiduri de buna practica medicala in cazuri de eutansie, aceasta putand fi practicata numai de catre un medic.

Eutanasia este prohibita expres si de catre codurile deontologice si de etica din Polonia, Portugalia si Slovacia.

In Romania, chiar daca la momentul intocmirii chestionarului nu existau prevederi exprese referitoare la eutanasie, in prezent, Codul de deontologie medicala din 2005 prevede la art. 121: „Se interzice cu desavarsire eutanasia, adica utilizarea unor substante sau mijloace in scopul de a provoca decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea si prognosticul bolii, chiar daca a fost cerut insistent de un bolnav perfect constient.”, iar la art. 122: „Medicul nu va asista sau indemna la sinucideri ori autovatamari prin sfaturi, recomandari, imprumutarea de instrumente, oferirea de mijloace. Medicul va refuza orice explicatie sau ajutor in acest sens”.

Legile sunt contra

O alta intrebare cuprinsa in chestionar a fost aceea daca exista legi care reglementeaza eutanasia in tarile participante.

In Cipru, art. 218 din codul penal interzice sinuciderea asistata. Legislatia daneza permite numai eutanasia pasiva. The Law of Georgia on Helth Care (Legea privind Asistenta pentru Sanatate din Georgia) statueaza in articolul 151 interdictia personalului medical si a oricarei alte persoane de a comite eutanasia ori de a participa la aceasta.

In Olanda, eutanasia este o infractiune incriminata de art 293 din codul penal. Cu toate acestea, prin adoptarea de catre Parlamentul olandez a actului intitulat „The termination of Life on Request and Assisted Suicide (Review Procedure) Act” (Legea privind sfarsitul vietii la cerere si sinuciderea asistata – Proceduri de control), s-a statuat ca eutanasia nu este privita ca si infractiune si nu se pedepseste daca sunt indeplinite cateva conditii, respectiv medicul curant este exceptat de la aplicarea pedepsei prevazute de codul penal daca a respectat cu strictete criteriile expres prevazute in lege si a raportat comiterea acestui act, urmand ca o comisie de control sa aprecieze daca in speta s-au respectat intocmai cerintele legale.

In Norvegia, art. 236 al codului penal interzice oricarei persoane sa asiste pe cel care doreste sa isi ia viata, insa art. 235 prevede o circumstanta ate nuanta, in sensul ca pentru fapta anterior mentionata, pedeapsa poate fi redusa sau poate imbraca o forma mai usoara, daca autorul faptei a actionat motivat de compasiunea fata de un bolnav in faza terminala. In Danemarca, sinuciderea asistata este definita in sectiunea 240 a codului penal ca fiind asistarea unei persoane in comiterea suicidului, iar in sectiunea 239 a codului penal danez este incriminata moartea asis tata care presupune uciderea unei persoane la cererea sa.

In Portugalia, art. 134 din Codul penal incrimineaza uciderea la cerere a unui pacient, iar art. 133 – eutanasia din compasiune.

Potrivit prevederilor art. 179 din Codul penal al Romaniei, fapta de a determina sau de a inlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea sau incercarea de sinucidere a avut loc, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani. Art. 314 din Codul penal roman incrimineaza parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, in orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinta de a se ingriji, de catre acela care o are sub paza sau ingrijire, punandu-i in pericol iminent viata, sanatatea sau integritatea corporala. Medicul trebuie sa fie convins ca pacientul este in deplinatatea facultatilor mintale.

La intrebarea cuprinsa in chestionar cu privire la criteriile care trebuie respectate inainte de a se lua masura eutanasiei sau sinuciderii asistate, Olanda si Danemarca au fost tarile care putut prezenta la momentul respectiv criterii explicite care trebuie respectate cu strictete inainte de luarea masurii eutanasiei.

Astfel, potrivit legislatiei daneze, este acceptata doar eutanasia pasiva, constand in abtinerea de la inceput de la acordarea tratamentului care prelungeste viata sau intreruperea acestuia, cu conditia ca tratarea pacientului sa fie inutila, iar pacientul sa fie pe moarte.

In Olanda, cand medicului i se adreseaza o cerere de eutanasiere sau de sinucidere asistata, acesta trebuie sa aiba in vedere urmatoarele: sa fie convins ca pacientul a facut de bunavoie cererea si ca aceasta a fost bine chibzuita; sa fie convins ca suferintele pacientului sunt insuportabile si nu exista nici o perspectiva ca starea acestuia sa se imbunatateasca; sa informeze pacientul asupra starii sale de sanatate si asupra perspectivelor existente; sa ajunga la concluzia, impreuna cu pacientul, ca nu exista o alternativa rezonabila cu privire la starea de sanatate a acestuia; sa consulte cel putin un alt medic care sa vada pacientul si sa isi exprime in scris opinia cu privire la indeplinirea cerintelor pentru luarea in cauza a masurii eutanasiei. Indiferent care ar fi opinia pe care o persoana ar avea-o cu privire la problema eutanasiei si indiferent daca eutanasia va fi la un moment dat legiferata in mai multe state sau nu, intreaga umanitate trebuie sa tina seama de faptul ca adevarata drama a bolnavului incurabil sau aflat in faza terminala este pe plan psihologic, astfel ca de cele mai multe ori, cand bolnavul isi exprima dorinta de a muri, de fapt nu exprima dorinta de a fi ucis, ci deznadejdea de a nu mai fi sustinut, iubit si ajutat sa moara cu demnitate.

Acest sens ascuns si profund al „dorintei de a muri” este subliniat si in Declaratia asupra eutanasiei publicata de Congregatia pentru Doctrina credintei la 5 mai 1980: „Rugamintile bolnavilor foarte grav, care une ori isi cer moartea, nu trebuie intelese ca fiind expresia unei adevarate vointe de eutanasie; ele sunt aproape intotdeauna cereri de ajutor si afectiune ale unor suflete ravasite de tulburare”.

Leave a reply