Criza din sistemul medical putea fi evitata printr-un dialog constructiv

Interviu realizat de Dr. Mirela Radulescu

Prof. univ. dr. farm. Dumitru Lupuleasa,
Presedintele Colegiului Farmacistilor din Romania

Mi-as fi dorit sa vina oameni in functiile cheie ale sistemului medical
care sa stie ce au de facut si sa si faca lucrurile sa mearga. Pentru ca nu este
de datoria noastra, nici a medicilor, sa ne ducem toata ziua si sa le spunem
„gasiti bani sa ne platiti”.

Ati declarat nu de mult ca „sistemul
de sanatate se afla intr-o situatie
critica, fara precedent. In Romania,
consumul de medicamente a scazut
cu 7,7% fata de 2009, pentru ca
s-a diminuat accesul la tratament al
pacientilor.” Cum vedeti acum sistemul
de sanatate?

Daca m-ati fi intrebat cu ceva timp in
urma, spuneam ca declaratia se mentine
fara nicio modificare. Acum insa, am constatat
dintr-o discutie cu Casa Nationala a
Asigurarilor de Sanatate ca s-au facut cateva
remedieri, in sensul in care, s-au platit ceva
din restante. Platile care s-au facut au ajuns
undeva la jumatatea lunii februarie. Ceva
s-a miscat, insa destul de greu, pro babil ca
si consumul de medicamente a crescut fata
de ce prevedeam eu atunci, pentru ca omul
daca este bolnav, plateste pentru medicamentele
necesare, renuntand la alte cheltuieli.
Insa rata de crestere nu este cea care ar trebui
sa ne apropie mai mult de celelalte tari
din Uniunea Europeana. Suntem inca departe
de consumul de medicamente pe cap de
locuitor, doar daca ne comparam cu Ungaria
si cu Cehia. Fata de Bulgaria inca stam ceva
mai bine. Sigur ca ei s-au descurcat mai bine
in perioada aceasta de criza, se pare ca au sesizat-
o la timp si au gasit solutii mai bune.

Din punctul meu de vedere cred ca toata
aceasta cadere libera nu trebuie pusa pe seama
crizei in mod special. Trebuie sa o punem
pe seama a ceea ce au facut gresit,
sau nu au facut, in domeniul sanatatii, cei
care au condus in anumite perioade. Toate
aceste schimbari, de manageri de spital, de
presedinti de case judetene, lipsa de continuitate,
lipsa de dialog, au facut ca lucrurile
sa mearga in sens descendent. Au existat
situatii foarte grele si la nivelul anilor ’97 cu
acea scadere dramatica a leului. Dar totusi,
imi aduc aminte, la vremea aceea lucram in
Ministerul Sanatatii, ca ne-am intalnit cu cei
de la finante, cu importatorii si farmacistii si am gasit solutii. Dar daca fiecare crede ca
detine adevarul absolut atunci sigur ca lucrurile
sigur nu vor merge niciodata bine.
Eu cred ca daca exista un dialog constructiv
se puteau gasi solutii ca lucrurile sa nu
decada astfel. Criza din sistemul medical putea
fi evitata printr-o discutie constructiva!

Farmaciile au pus in geam o hartie
in care se precizeaza suma cu care
este datoare Casa catre farmacia
respectiva. A avut efect acest anunt?

In tot acest circuit al pietei medicamentului,
exista producatorul, distribuitorul,
far macia si pacientii. Casa este cea care
ii reprezinta pe pacienti. Si care trebuie sa
plateasca diferenta de pret a medicamentelor
eliberate.

Farmacia fiind ultima veriga, e locul in
care pacientii rabufnesc. Asa, acum, au posibilitatea
de a afla ca farmacia de unde isi
ridica medicametele are de primit bani de la
Casa. Reprosurile pentru cresterea preturilor
la medicamente, desigur ca pacientul, farmacistului
le aduce, neantelegand sau necunoscand
mecanismul pietei farmaceutice.
Incerci sa le explici ca pretul este acelasi,
doar ca partea de contributie din partea pacientului
s-a marit. Si ca aceste hotarari tin
de Casa de asigurari. Pacientii pana la urma
ne inteleg, dar este neplacut sa primesti
reprosuri din partea pacientilor, sa nu primesti
banii de la Casa, sa te trezesti ca te
duci la tribunal cu distribuitorul pentru ca
nu ai platit la timp si ai depasit limita de 210
zile. Sunt farmacii date in judecata pentru
penalitati de intarziere. Majoritatea distribuitorilor
au actionariat extern si nu inteleg ce
se intampla in Romania, si de ce la noi, un
termen de plata, nu este respectat.
Intre producatori, distribuitori si farmacisti
exista contracte comerciale cu termene
fixe. Sigur ca in momentul in care s-a
modificat intervalul de plata al datoriilor Casei
catre farmacii, de la 60 de zile la 210 zile,
distribuitorii si producatorii au schimbat
contractul cu farmaciile. Dar dupa ce s-au
depasit si cele 210 zile, toata lumea si-a dorit
banii inapoi. Asa au intrat unele farmacii in
insolventa.

Care este in momentul acesta, ce nu
inseamna azi, nici ieri, cel mai mare
pericol pentru farmacia individuala?

In pericol sunt chiar si farmaciile de lant,
nu numai cele individuale. Sigur ca cele de
lant au in spate poate si distributie, poate si
productie, dar devin si ele in aceste conditii
nerentabile. Si nu m-am mirat de loc cand
am vazut ca si din randul farmaciilor de lant
unele s-au mai restrans, ca unele s-au inchis.
Dar in cazul farmaciei individuale, daca
o inchizi, ce va face farmacistul? Ca nu stie
sa faca altceva. Si nici nu trebuie.Trebuie sa
faca bine ceea ce stie. Si raman si comunitati
intregi fara farmacii. S-au inchis farmacii
si in mediul rural, in locuri unde de-abia
se invatase lumea ca nu trebuie sa mai bata
30-40 de km pana in oras, avand in proximitate
o farmacie. Acum unele s-au inchis
nemaifacand fata.

De multe ori, din cauza intarzierilor cu
care primim banii, inflatia mananca adaosul
comercial si acesta este un pericol mare. Daca
platile nu se vor face in continuare macar cu
aceasta cadenta, de 210 zile, numarul de
farmacii care nu vor mai face fata va creste.

Termenul de 210 zile este un
termen limita pentru supravietuirea
farmaciei?

Este cel oficial pana la urma, l-am acceptat
si este in contractul cu Casa. Noi am
facut niste previziuni pentru acest interval,
dar cand ai intarzieri de plata de aproape 300
de zile nu mai poti face fata.
Daca ar respecta acest ritm, datoriile
pentru anul 2010 s-ar stinge de acum incolo
in aproximativ 7 luni! Este evident
ca vom intra cu datorii in anul 2011, iar
daca nu se va intampla nimic cu ceea ce
inseamna bugetul Sanatatii si al Casei de
asigurari, s-ar putea sa apara un blocaj.

In acest context de degringolada, in
care se pare ca cei care conduc nu
prea stiu ce sa faca, si nu numai
criza e de vina, care este starea de
spirit a farmacistilor?

Ar fi si mai grav daca decidentii nu stiu
ce sa faca! Am avut si eu cateva intalniri la
nivelul Ministerului Sanatatii si tot auzeam
ca nu stiu despre o seama intreaga de lucruri.
Si atunci iti pui intrebarea fireasca, pentru ce
exista consilierii?!

Cat priveste starea de spirit a far macistilor
este destul de buna. In general noi,
farmacistii, trebuie sa fim optimisti si sa
avem grija de pacienti. Si atunci trebuie sa
ne ramana si noua putin optimism.

Sunt mai echilibrati farmacistii fata
de medici, care iata parasesc masiv
sistemul si tara?

Nu vreau sa fiu rautacios, dar farmacistul
este obisnuit cu mai putin. In sensul in
care a muncit si a fost acolo unde trebuie.
Si intr-o farmacie e foarte multa munca care
insa nu se vede.

Eu cred ca, faptul ca la nivelul anilor
’90 Ministerul Sanatatii ne-a obligat sa ne
privatizam vrand-nevrad, ne-a calit destul
de mult. Am fost luati pe nepregatite si
pusi in fata faptului implinit de a avea o societate
comerciala si sa facem un business in
conditiile in care nu stiam decat sa ne facem
profesia. A trebuit sa facem de toate si asta
ne-a facut sa stim sa primim altfel o perioada
dificila. Nu trebuie sa fim disperati. Sigur,
putem sa plecam si in alte tari, dar nu stiu
daca aceasta este solutia. In acest sens, al statorniciei,
ne comparam cu medicii de familie
care au fost supusi acelorasi presiuni, de
a face peste noapte din profesie un business.
Eu am mai spus de cateva ori, cine trece de
anul acesta si ramane in sistem e un farmacist
foarte bun.

Exista inca supararea ca farmacistul
este perceput ca vanzator?

Nu ar trebui sa fim atat de sensibili.
Cateodata, chiar oameni cu pregatire cred ca
ceea ce facem noi nu e mare lucru si li se pare
atat de simplu ca le-am dat o cutie. Dar cata
responsabilitate este in munca noastra si ce se
poate intampla daca dai alta cutie?! E un lucru
pe care ar trebui fiecare ar trebui sa il judece.

In relatia cu medicul de familie,
cel cu care formati o echipa, mai
exista frecusuri?

Frecusurile care au existat au fost ca urmare
a unor neantelegeri. De pilda, in momentul in care s-a trecut de la prescriptia de
pe denumirea comerciala pe DCI. O serie de
colegi medici au spus ca farmacistul schimba
medicamentul fara sa il intrebe. Nu e asa! Am
avut o discutie chiar si cu o serie de distinsi
profesori care ocroteau cumva medicii de
familie, pe buna dreptate, ii si reprezentau,
si am spus ca atunci cand pacientul vine la
noi, si cand il vezi ca are 3 banuti, trebuie sa
incerci sa ii dai un medicament din DCI-ul
acela, dar sa i-l dai! Pentru ca daca medicul
spune sa ii dau origina lul si el nu are bani,
si pleaca fara sa ia nimic, e mai bine? Cum e
mai bine, sa ia un generic sau sa nu ia nimic?
Lucrurile s-au mai aplanat. Sigur ca si pentru
colegii medici a fost destul de greu cand
s-a trecut pe DCI-uri, pentru ca nu stiau
DCI-urile, stiau denumirile comerciale, dar
de regula farmacistii respecta prescriptia medicului.
Mai exista uneori ideea ca pacientii
se duc la farmacisti si ocolesc medicii, dar
asta se intampla cand este vorba de un medicament
OTC. In acest caz este datoria si
dreptul farmacistului sa ii recomande, sa il
sfatuiasca, insa intotdeuna colegii mei spun
pacientului ca, daca dupa 3-5 zile, pentru
afectiuni minore, nu se simte bine, sa se
duca la medic.

S-a schimbat modalitatea de
compensare a medicamentelor.
Un comentariu despre acest
mod de compensare…

Daca ar fi sa ma gandesc si sa judec numai
din punct de vedere al farmacistului, as
spune ca acest sistem categoric este mai bun.
De ce? Pentru ca la destul de multe medicamente
pacientul plateste mai mult. Si atunci
farmacia isi mareste putin cash-ul. Este insa
o idee falsa. Eu am urmarit situatia in farmacia
in care lucreaza familia mea si am vazut ca
dupa acest nou sistem de compensare adoptat,
vanzarile au scazut pentru ca pacientii
nu au mai avut intotdeauna posibilitatea
sa isi plateasca acea diferenta. Pentru majoritatea
pacientilor este un pic mai complicat pentru ca la destul de multe medicamente
platesc mai mult decat inainte. Sigur
Casa si-a facut niste calcule sa le ajunga bugetul,
inteleg si asta, dar Casa ii reprezinta pe
asigurati. Eu cred ca trebuia gandit ceva mai
mult si mai elaborat. Trebuia facut mai intai
un exercitiu, un pilot, cum se face de obicei
si sa se vada care ar fi economiile si care
ar fi impactul asupra starii de sanatate. Cred
ca multi pacienti nu au mai ajuns sa isi mai
ia tratamentul de care aveau nevoie sau si-au
redus dozele. Sunt inca lucruri destul de sensibile
la capitolul acesta si cred ca lucrurile ar
mai trebui poate reluate, regandite.

Ce masuri de solutionare a crizei
din piata farma ati propus
Casei de asigurari?

In primul rand, in discutiile pe care
le-am avut, am incercat sa ii determinam pe
cei de la Ministerul de Finante ca toti banii
care se colecteaza pentru sistemul de sanatate
sa ajunga inapoi in sistem. Eu nu am certitudinea
ca acesti bani ajung la Fondul National
Unic al Asigurarilor Sociale de Sanatate. Si
nu inteleg de ce atata incapatanare sa nu lase
fondul acesta din mana, pentru ca nu este
normal ca Ministerul de Finante sa colecteze
si tot el sa si imparta banii!

Reprosuri aveti sa le faceti
decidentilor din sistem?

As putea sa ma refer la faptul ca ne
consulta formal si de multe ori exista un
gen de discutii, in care noi vorbim, peretii
asculta, si nu se concretizeaza nimic dintr-o
serie de propuneri pe care le avem. Mi-as fi
dorit sa vina oameni in functiile cheie ale
sistemului medical care sa stie ce au de facut
si sa si faca lucrurile sa mearga. Pentru ca nu
este de datoria noastra, nici a medicilor, sa ne
ducem toata ziua si sa le spunem „gasiti bani
sa ne platiti”!

Cum va explicati ca in sistemul
medical, in aceste pozitii cheie,
vin oameni care nu stiu ce
au de facut?

Nu ma mai mira ca nu stiu ce trebuie sa
faca, din momentul in care, de o perioada
buna de timp, trebuie sa fie inrolati intr-un
partid. Astfel, pot accede la orice functie.
Este o politizare excesiva. Eu inteleg ca
presedintele Casei de asigurari, ministrul
sanatatii si secretarii de stat se schimba politic,
dar de la directorii generali in jos nu mai e nevoie de schimbari politice. Cand toata
lumea trebuie sa aibe un carnet de partid in
mana ca sa ocupe niste functii, cel putin in
primele cateva luni dupa ce se produce o astfel
de schimbare vorbim singuri!

Poate ca e important sa apartii unui partid,
nimic de zis, dar cand ai acte normative
de respectat, e bine sa il lasi pe cel care
cunoste sa faca treaba, pentru ca daca vin de
la Ministerul Minelor si intru in asigurari de
sanatate, sau vin de la Agentia Nationala a
Sarii si ma duc la Agricultura, s-ar putea sa
gresesc.

Revista Pharma Business apare
din aceasta luna sub patronajul CFR
si este dedicata farmacistilor,
avandu-va pe dumneavoastra
si doamna farmacist Clara Popescu
in comitetul editorial. Ce ganduri
de viitor aveti din aceasta
perspectiva?

Imi doresc ca aceasta colaborare mai
stransa intre CFR si Pharma Business sa fie
de bun augur.

Si cred ca va avea si mai mult succes revista
pentru ca incercam sa alipim ceea ce
noi farmacistii ne-am dorit intotdeauna, si
ne lipseste de o perioada de timp: informatia
legislativa pe care colegii farmacisti sa o
gaseasca intr-o publicatie care sa le fie
dedicata. Sa stie ca atunci cand au nevoie,
o vor gasi in Pharma Business. De foarte
multe ori, in intalnirile cu colegii, acestia
ne-au spus ca ar dori sa regaseasca acest lucru
intr-o revista a lor. Si poate ca si aspecte
cotidiene din viata farmacistilor, inserate
in Pharma Business, vor duce la o crestere
a prestigiului revistei. Nu ca nu l-ar fi avut
si pana acum! Pharma Business fost bine
primita, dar cred ca acum, conturarea si canalizarea
pe domeniul farmaceutic va aduce
un succes sporit.

Va invit la un
cuvant de incheiere…

Inchei cu acelasi indemn pentru colegii
mei farmacisti, sa fie echilibrati.
Le spuneam inainte de aderare ca vine
un an greu, 2007, dar nu am banuit atunci
ca vor fi altii si mai grei dupa aceea. Le urez
sa aiba pacienta necesara; tarmul se vede,
si imi doresc sa ajungem la tarm, sa putem
beneficia de un ragaz si sa profitam putin de
toata munca pe care am depus-o. Si le urez
succes!