Costurile tratării hepatitei C în Europa, cazul Franţei şi al României

Asociaţia Europeană a Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice, în colaborare cu Quantify Research, o companie specializată în cercetarea economiei sistemelor de sănătate, a realizat un studiu asupra HCV. Documentul face o paralelă a situaţiei existente în Franţa şi România în ceea ce priveşte managementul Hepatitei C şi accesul pacienţilor la tratament. Hepatita C este o boală infecţioasă cauzată de virusul hepatitei C care afectează în special ficatul. Este o boală frecvent asimptomatică cu evoluţie lentă. Circa 160 milioane de oameni ar putea fi infectaţi la nivel mondial, cifra corespunzătoare pentru Uniunea Europeană fiind de 5,5 milioane.

Cazurile actuale au apărut în special prin transfuzii sangvine şi proceduri medicale nesigure efectuate înainte de 1989, când boala nu era încă descoperită. Datorită evoluţiei lente a bolii cei infectaţi înainte de 1989 se află acum în stadiile avansate ale acestei boli cronice, şi prezintă un risc crescut de apariţie al cirozei hepatice şi complicaţiilor acesteia.

Combinaţia de interferon pegylat cu ribavirină a fost tratamentul caracteristic al hepatitei C, dar răspunsul individual la tratament este unul slab, în special la indivizii cu genotip .

Tratamentul a fost de asemenea însoţit şi de o serie de reacţii adverse ce făceau tratamentul mai puţin atractiv. Peisajul terapeutic se modifică rapid în prezent. Introducerea de IP în 2011 a crescut substanţial răspunsul la tratament, iar de atunci au apărut şi alte opţiuni terapeutice care vor îmbunătăţi răspunsul pacientului la tratament.

Apariţia unor noi şi mai performante opţiuni de tratament a fost, cu mici excepţii, urmată, la nivel european, de creşterea standardului de îngrijire al bolnavilor de hepatită. În continuare, o mare parte a populaţiei infectate nu este conştientă de statusul bolii datorită fondurilor insuficiente acordate programelor de screening. Mai mult, rata de pacienţi trataţi este mică în multe ţări, ceea ce implică faptul că doar o mică parte din cei diagnosticaţi primesc tratament.

În acest sens, Franţa şi România sunt cele două extreme ale modului de management al HCV. Franţa a implementat trei programe naţionale consecutive care se concentrează pe prevenţia infectării, creşterea ratei de diagnosticare şi creşterea accesului la tratament. România pe de altă parte, nu are un asemenea plan finanţat public, rata de detecţie a bolii şi a accesului la tratament fiind foarte mici.

Studiul analizează valoarea creşterii ratei de acces la tratament într-o perioadă de timp limitată. Analiza arată că accesul la tratament are un efect substanţial asupra sănătăţii, cum ar fi scăderea ratei mortalităţii şi a cazurilor de cancer hepatic. În Franţa, unde se crede că tocmai s-a depăşit perioada de maximă infectare cu HCV, creşterea ratei de tratament poate ajuta la scăderea costurilor de la valorile actuale. În România, povara financiară a hepatitei C va creşte chiar dacă se creşte rata de acces la tratament. Analiza situaţiei din România arată că doar o creştere a ratei de tratament nu va fi suficientă, ea trebuind să fie însoţită şi de opţiunile terapeutice cele mai noi, acum disponibile. În Franţa, costurile creşterii ratei de tratament sunt compensate de scăderea costurilor de îngrijire şi a costurilor indirecte. În cazul României, deşi costurile crescute ale tratamentului nu sunt compensate de scăderea costurilor de îngrijire şi a costurilor indirecte, costurile cu noile tratamente ar trebui cântărite şi faţă de o posibilă reducere a mortalităţii şi o îmbunătăţire a stării de sănătate a populaţiei infectate.

Tratamente

Franţa şi România se situează la poli opuşi în ceea ce priveşte managementul hepatitei C în Europa. Franţa are implementate 3 programe naţionale ce urmăresc îmbunătăţirea procesului de screening, diagnostic şi acces la tratament.
Pe de altă parte, România nu are un asemenea plan şi se confruntă cu o lipsă acută de fonduri în lupta împotriva hepatitei C.

Franţa

Franţa este în Europa studentul de nota 10 în ceea ce priveşte accesul la tratament, având un program împotriva hepatitei B şi C implementat în urmă cu mai bine de 10 ani. Ultimul plan elaborat (2009-2012) accentuă efortul de prevenţie a transmisiei bolii, creşterea ratei de detecţie şi a accesului la tratament, precum şi o aprofundare a epidemiologiei bolii/bolilor. Aceste eforturi au dus la scăderea prevalenţei şi a ratei mortalităţii datorate hepatitei C.
Dar, cel mai mare success îl reprezintă capacitatea de a oferi tratament acolo unde este nevoie. Cu toată recunoaşterea acordată eforturilor încununate de succes, trebuie menţionat că există loc de îmbunătăţiri, mai ales la capitolul screening şi strategii terapeutice ţintite.

România

România se luptă cu o prevalenţă crescută şi cu lipsa de fonduri. Cu o prevalenţă de 3.23% România are rata de prevalenţă cea mai mare din Europa. În plus, mare partea populaţiei infectate cu HCV în prezent a fost probabil infectată prin transfuzii sangvine în urmă cu 30-40 ani şi ca atare se luptă cu o boală mai severă. Este urgenţa nevoia de luare de măsuri în România deoarece populaţia cu o boală de asemenea gravitate are un risc cresut de apariţie a complicaţiilor ca CHC şi/sau ciroza hepatică.

În prezent în România nu există un plan public strategic de combatere al hepatitei C. Este îngrijorător că nu există modalităţi de screening eficiente sau fonduri şi politici implementate pentru testare şi tratament. Se estimează că există 600,000 persoane infectate din care doar 10% sunt diagnosticate şi un număr şi mai mic tratate. În prezent sunt finanţate anual 6000 de regimuri terapeutice.

Actualele piedici în tratamentul hepatitei C

Ghidul recent publicat al ELPA pentru tratarea hepatitei C declară “toţi pacienţii naivi şi experimentaţi ce suferă de boală hepatică compensată dată de HCV, care doresc tratament şi nu au contraindicaţii, trebuie luaţi în considerare. Tratamentul este indicat la pacienţii cu fibroză moderată (METAVIR scor F2). Pentru pacienţii cu fibroză minimală sau fără fibroza (METAVIR scor F0-F1) stabilirea momentului şi naturii terapiei este discutabilă, iar tratamentul poate fi amânat”. O interpretare conservatoare a acestor indicaţii rezultă în tratarea exclusivă a pacienţilor ce se află în stadiul cirotic al bolii o mai puţin conservatoare interpretare ar putea include şi pacienţii aflaţi în stadiul moderat al bolii. Modelul se adaptează unei inter­pretări mai conservatoare în calcularea numărului de potenţiali trataţi şi ţine cont şi de faptul că cca 40% din populaţia infectată nu este eligibilă pentru tratamentul cu interferon pegylat + ribavirin\ datorită contraindicaţiilor şi a refuzului pacientului.

În prezent prevalenţa în Franţa şi România este dată de un număr mare de pacienţi aflaţi în stadiul uşor sau moderat al bolii, deşi costurile predominante sunt cele date de pacienţii cirotici sau cei aflaţi în stadiile mai avansate ale bolii. De aceea este nevoie de iniţiativă şi de lărgirea accesului la medicaţie pentru a preveni ca stadiile uşoare şi moderate ale bolii să evolueze în stadiile avansate, mai costisitoare ale hepatitei C.
Franţa
Cele mai recente cifre privind prevalenţa în Franţa (cifre folosite în acest studiu) sunt din 2004 şi arată o prevalenţă de 0.84%. Ţinând cont de populaţia totală, asta ar însemna circa 400,000 persoane infectate.
Figura 1 descrie distribuţia actuală a populaţiei franceze infectate, împreună cu costurile sistemului sanitar şi pierderea QALY în funcţie de stadiul bolii. Hepatită C uşoară şi moderată reprezintă împreună 80% din totalul populaţiei infectate, dar costurile reprezintă 15% din totalul costurilor sistemului sanitar. Pierderea calităţii vieţii la pacienţii din stadiul uşor şi moderat al bolii este substanţială.

România

Prevalenţa hepatitei C în România este una dintre cele mai mari din Europa, estimată recent la 3,23%, ceea ce înseamnă că circa 580,000 persoane sunt infectate ş28ţ. Având în vedere că o mare parte a hepatitei C a fost contractată în urmă cu 30 sau 40 ani datorită transfuziilor sangvine cu produse infectate, marea majoritate a pacienţilor sunt de vârsta adultă. Într-un studiu de evaluare a severităţi HCV efectuat pe pacienţi aflaţi pe lista de aşteptare a aprobării terapiei, marea majoritate a subiecţilor se aflau în stadiu moderat sau cirotic. Aceste cifre sunt evident eronate în comparaţie cu populaţia generală, dar discuţiile cu experţii medicali9 au dezvăluit de asemenea ca 70% din populaţie a progresat către stadiul moderat al bolii.

Costurile economice actuale cu hepatita C în Franţa şi România

Costurile sistemului sanitar sunt doar o parte din totalul costurilor cu hepatită C. Celelalte sunt reprezentate de costurile medicamentelor şi costurile indirecte. Prin adăugarea ultimelor două costuri la totalul costurilor sistemului sanitar se poate aproxima costul total al tratării hepatitei C. În cazul Franţei, costurile totale pentru tratarea celor 400,000 de infectaţi sunt de 22 miliarde de euro. În România, costurile pentru cele 580,000 de persoane infectate ar fi de circa 5 miliarde de euro.

Asemănări şi deosebiri între Franţa şi România

Actualele costuri cu hepatită C în Franţa şi România scot la lumină atât similitudinile cât şi diferenţele. În primul rând relaţia între prevalenţa cazurilor şi costurile aferente arată importanta prevenirii evoluţiei bolii spre stadiile mai târzii şi mai grave ale bolii. În ambele ţări, cazurile uşoare şi moderate reprezintă peste 80% din total. Şi cu toate acestea, costurile cu tratarea acestor pacienţi reprezintă 20% din total în Franţa, respective 40% în România. Pe de altă parte, pacienţii cu ciroza, ciroză decompensată şi cancer hepatic consumă între 60 şi 80% din totalul costurilor. Costurile indirect folosesc cea mai mare parte din fonduri atât în Franţa cât şi în România. Discrepanţă dintre cele două ţări este dată de valoarea crescută a câştigurilor în Franţa faţă de România.

Estimarea viitoarelor costuri cu hepatită C la nivelurile actuale de tratament

Costurile cu această boală se presupune că vor creşte atât în Franţa cât şi în România. Creşterea va fi substanţială pentru România, unde costurile totale vor creşte cu 35%, iar costurile sistemului sanitar vor fi mai mult decât dublate în 2040 faţă de prezent. În Franţa, creşterea va fi mai puţin spectaculoasă, probabil că urmare a acţiunilor precedente luate pentru prevenirea şi tratarea bolii.