Consumul de substante determina simptome si tulburari psihiatrice

O stare puternica de anxietate, agitatie psihomotorie, idei delirante sau idei de persecutie. Sunt simptome pe care le pot manifesta unii pacienti ce se adreseaza medicului de familie sau farmacistului. Astfel de manifestari sunt specifice tulburarilor psihiatrice, dar frecvent le intalnim la consumatorii de alcool, droguri sau alte substante.

O stare puternica de anxietate,
agitatie psihomotorie, idei delirante
sau idei de persecutie. Sunt
simptome pe care le pot manifesta
unii pacienti ce se adreseaza
medicului de familie sau farmacistului.
Astfel de manifestari sunt
specifice tulburarilor psihiatrice,
dar frecvent le intalnim la consumatorii
de alcool, droguri sau
alte substante.

Multi dintre tinerii anxiosi sau care sunt
suspectati de debut de schizofrenie sunt
de fapt dependenti de substante. Evaluarea
medicala si psihiatrica a lor este adesea greu
de facut pentru ca sunt necooperanti si ascund
adevaratele substante si cantitati pe care le consuma.

Medicul se poate simti adesea manipulat de
un astfel de pacient si isi pierde rabdarea.

E important
sa depaseasca aceste sentimente si sa poata
contribui la ameliorarea starii pacientului prin alte
mijloace. In primul rand, informatiile e bine sa le
obtina nu numai de la el ci si de la familia lui, iar
pe parcursul tratamentului sa mentina un contact
strans cu membrii familiei. E important ca membrii
familiei sa fie incurajati sa ceara sprijin si sa nu
incerce sa faca singuri fata situatiei. Altfel, ei risca
sa formeze un triunghi al dependentei format din
persoana dependenta, o persoana care devine persecutor
(care insista sa renunte la substanta) si una
care devine protector (care ii gaseste mereu scuze
si il ajuta). Atat persecutorul cat si protectorul nu
fac decat sa intretina dependenta. De cele mai
multe ori, membrii familiei cedeaza insistentelor
victimei (consumatorul) de a nu cere sprijin specializat,
sub promisiunea ca poate sa-si revina singur.

Adesea insa, incercarile sale sunt sortite esecului
oricata vointa ar avea.

In acelasi timp familia trebuie sa fie pregatita sa
faca fata unei lupte lungi si istovitoare. In procesul de
recuperare apar recaderi care sunt descurajante atat
pentru victima cat si pentru familie. Daca insa aceste
recaderi sunt tratate ca facand parte din procesul de
vindecare, situatia este abordata mai usor.

Dincolo de simptomele fiziologice, consumul de
substante determina si afectari grave ale echilibrului
psihic. Astfel, abuzul de substante se asociaza
frecvent cu tulburari de personalitate – personalitate
antisociala, borderline, narcisica. De altfel, in cazul
evaluarii unui pacient care acuza simptome specifice
anxietatii, depresiei, psihozei, trebuie sa fie luata in considerare si posibilitatea ca aceste simptome sa fie
de fapt determinate de abuzul de substante.

EXAMINAREA MEDICALA

Un prim examen recomandat este cel de toxicologie.
Iar testele de urina pot releva prezenta
substantelor in organism. De obicei o substanta
apare in examenul urinei timp de doua zile din momentul
ingerarii. Sunt insa substante de tipul barbituricelor
sau alcoolului care se depisteaza mai bine
prin analiza sangelui.

In acelasi timp este necesar un examen somatic.
Sunt semne ale consumului ce pot fi identificate la
prima vedere – narile marite, culoarea galbena a pielii
si ochilor, vocea ragusita, abdomenul proeminent
semn al inflamarii ficatului, picioare si brate contractate,
zgarieturi, rani, clipit si miscari ale ochilor anormale
(prea rapide sau prea lente), palme rosii.

Alte semne sunt vizibile la o examinare mai
atenta. Abuzul subcutanat sau intravenos poate fi
identificat dupa cicatricile, abcesele, infectiile, hepatita,
tetanos. Drogurile inhalate (cocaina, heroina)
pot duce la perforarea septului nazal, hemoragii
nazale, rinita. Iar uzul de cocaina, fumatul
anumitor droguri pot duce la bronsita, astm sau
alte conditii respiratorii cronice.

DEPENDENTA

Conform DSM IV (Diagnostic and Statistical
Manual of Mental Disorders) dependenta este
o nevoie fizica sau psihica de a lua o substanta.
Dependenta psihologica numita si habituare se
caracterizeaza prin dorinta pofta (craving) de substanta,
continua sau intermitenta. Iar dependenta
fiziologica se caracterizeaza prin toleranta, nevoia
de a lua substanta pentru a evita aparitia sindromului
de sevraj sau abstinenta. De altfel prezenta simptomelor
de sevraj indica faptul ca nu este vorba doar
de un abuz de substante, ci de dependenta.

SEMNELE INTOXICATIEI
SI ALE SEVRAJULUI

In cazul substantei de tip opioid semnele
intoxicatiei sunt: somnolenta, vorbire erbioasa, afectarea
atentiei sau memoriei, analgezie, anore xie, pulsiune
sexuala descrescuta, hipoactivitate. Daca este
vorba de sevraj semnele sunt: pofta de drog, greata,
varsaturi, mialgii, lacrimatie, rino ree, dilatare pupilara,
transpiratii, diaree, febra, insomnie, cascat.

Cand e vorba de intoxicatia cu amfetamina sau
cocaina semnele pot fi: transpiratie, frisoane, tahicardie,
dilatare pupilara, tensiune arteriala crescuta,
greata, varsaturi, tremor, aritmii, febra, convulsii,
scaderea in greutate, uscaciunea gurii, impotenta,
halucinatii, hiperactivitate, iritabilitate, agresivitate,
ideatie paranoida.

Daca intervine sevrajul apar: disforie, oboseala,
tulburarea somnului, agitatie, pofta.

Cand substanta consumata este un sedativ, hipnotic
sau anxiolitic semnele sunt: vorbire ebrioasa,
necoordonare, mers instabil, afecta rea atentiei sau a
memoriei. In caz de sevraj apar: greata, varsaturi, stare
de rau general, slabiciune, hiperactivitate, anxietate,
iritabilitate, sensibilitate crescuta fata de sunete si lumina,
tremor grosier, insomnie marcata, convulsii.

Mai sunt si alte substante fata de care toleranta
organismului este mai mare, iar efectele daunatoare
apar in urma consumului indelungat. Este vorba in
special de cafea si tutun.

Cafeina se gaseste in cafea, bauturi acidulate,
cacao, produse pentru slabit, ceai, ciocolata, medicamente
impotriva racelii, stimulente etc. In cazul
unei intoxicatii cu cafeina simptomele sunt:
agitatie, insomnie, neliniste, nervozitate, congestia
fetei, diureza, tulburari gastro intestinale, tresariri
musculare, flux ratacitor al gandirii si vorbirii, tahicardie
sau aritmii cardiace, agitatie psihomotorie.

In cazul unei intoxicatii grave pot sa afara simptome
psihotice, anxietate. Sevrajul este marcat de
cefalee ce poate dura 4-5 zile.

Tutun. Dependenta de nicotina este cea mai
raspandita si cea mai letala tulburare prin consum
de substante. Adesea este intalnita impreuna cu
dependenta de alte substante. Fumatul determina
boala pulmonara obstructiva cronica, cancere,
boala ischemica coronariana, boala vasculara periferica.
Sevrajul, care poate dura cateva saptamani,
se caracterizeaza prin dorinta de nicotina, iritabilitate,
frustrare, manie, anxietate, dificultati de concentrare,
neliniste, cresterea apetitului.

Pe langa toate acestea, in ultima perioada se
constata tot mai des situatii de abuz de bauturi
energizante si de medicamente destinate stimularii
activitatii nervoase folosite in tratamentul dementei
de tip Alzheimer.

PSIHOTERAPIA IN DEPENDENTA
DE SUBSTANTE

In astfel de cazuri, indiferent de tipul de substanta
de care se abuzeaza, terapia individuala este
adesea ineficienta, recomandata fiind terapia de
grup. Desigur o terapie unu la unu (terapeut – client)
poate ajuta persoana dependenta sa supravietuiasca
abstinentei, dar mai departe are nevoie de resocializare,
de suport din partea semenilor.

Clientii cu adictii sunt in general dificili. Cei mai
multi beau sau consuma droguri inainte de intalnirea
cu medicul, pentru a-i face fata.

Medicamentele sunt necesare in timpul tratamentului
de dezintoxicare sub internare, pentru a
evita convulsii sau delirum tremens, cand sufera de
schimbari permanente ale starii sau cand a intervenit
o psihoza, pe langa psihoterapie are nevoie de
tratament psihiatric.

Pe langa semnele fiziologice descrise anterior,
persoana dependenta are si un comportament
specific: mesteca exagerat de multa guma,
este agresiva, lipseste de la scoala sau de la munca,
practica sexul intamplator, acuza palpitatii, atacuri
de panica, insomnie, anxietatea alternata cu depresie,
nu reuseste sa aiba o rutina a zilei.

Dupa oprirea administrarii substantei, din punct
de veder psihic, poate interveni o stare de tristete
care poate dura intre 6 luni si un an denumita
depresie reactiva. In aceasta perioada e bine sa nu
se prescrie medicamente care sa ajute la scurtarea
perioadei, suferintei, iar simptomele sa fie ameliorate
prin psihoterapie, grupuri de suport, terapie
ocupationala.

Panica este un alt moment ce poate interveni in
procesul de recuperare. Pacientul poate fi extrem de
activ, are o dispozitie iritabila, maniacala. Apare teama
de esec emotional si pacientul tinde sa se suprasolicite.
Asa ajunge sa dezvolte atacuri de panica.

In aceasta perioada scopul terapeutic este de
a-l mentine in prezent si nu de a rememora trecutul.
Accentul se pune pe ce a facut in acea zi ca sa
nu consume, ca sa-i fie bine, nu pe rememorarea
copilariei care poate fi perceputa in aceasta stare
ca fiind oribila, traumatizanta.

Terapia axata pe schimbarea convingerilor
gresite debuteaza cu adevarat dupa cel putin 6 luni
de sustinere si incurajare pentru a rezista vietii zilnice,
prezente. Specialistul, fie psihoterapeut fie
medic, trebuie sa-si aminteasca in permanenta
ca in primul an de abstinenta pacientul e mai rau
decat pare la prima vedere, e mai afectat, bolnav.

Are nevoie de program terapeutic, atat el cat si
familia, pentru a suporta schimbarile din interior si
din dinamica familiei. Nu-i poti cere sa functioneze
in sarcinile vietii (munca, relatiile sociale, relatia
intima) deoarece depune mult efort pentru a se
abtine sa nu consume. Sunt situatii in care unii consumatori
sunt prea entuziasti si vor sa recupereze
rapid timpul pierdut, ei trebuie temperati pentru a
nu se suprasolicita.

Organismul are nevoie de un an pentru a-si redobandi
echilibrul chimic, neurologic. Iar in aceasta
perioada este necesara monitorizarea programului,
evenimentelor si mentinerea contactului cu familia.
Pe parcursul procesului de vindecare apar diverse
provocari de tipul problemelor de concentrare,
afectarii memoriei, capacitatii de abstractizare,
dezorientarii. E bine ca pacientul si familia sa fie
avertizati pentru a nu se speria, a nu simti ca pierd
controlul, lupta.

Daca trei sarcini importante ale vietii: munca,
relatiile sociale si relatia intima sunt inca afectate
in aceasta perioada, se poate pune accentul
pe alte doua sarcini: grija fata de sine (alimentatie,
somn, sport etc) si sarcina spiritualitatii. Este vorba
de sensul pe care pacientul il da vietii. Sarcina
spiritualitatii nu este vazuta in sensul de religie, bisericii,
care in general este respinsa de persoana
dependenta fiind considerata ridicola sau doar un
sistem care pedepseste. Astfel, pacientul ar trebui
directionat spre alt tip de grup, spre a gasi o
implinire spiritua la. Ei trebuie sa faca fata unui paradox
al acestei boli: chiar daca ei constientizeaza
ca-si fac rau sunt dispusi sa reia consumul.
In cazul persoanelor abstinente suferinta, doliul,
sunt prelungite similar cu pierderea unei persoane
dragi. Par sigure si calme, dar echilibrul lor
este fragil.