Farm. drd. Mihaela Mariana Stancu

Conceptul ingrijirilor farmaceutice si primele recomandari privind Buna Practica Farmaceutica
au fost adoptate si promovate din 1993 de organizatiile profesionale internationale precum:
Federatia Farmaceutica Internationala, EuroPharm Forum, Grupul Farmaceutic al Uniunii
Europene, precum si de Organizatia Mondiala a Sanatatii.

La aparitia profesiei de farmacist,
rolul lui in ocrotirea sanatatii
publice era foarte clar definit, constand
in prepararea medicamentelor
prescrise de medic. Farmacistul avea
un statut social bine determinat si
pozitionat in societate.
Evolutia in timp a profesiei de
farmacist a fost influentata de factorii
externi si, mai putin, de factori
din interiorul profesiei.
Traditional, farmacistii erau orientati spre medicament si nu spre
pacient, farmacistul asigura calitatea
produselor preparate de el conform
principiului secundum artem, iar cea
de a doua obligatie a fost si de a
oferi sfaturi consumatorilor care
doreau sa procure medicamente fara
prescriptie medicala.

Importanta farmacistului, ca
preparator de medicamente, a inceput
treptat sa se diminueze din
cauza dezvoltarii intensive a industriei
farmaceutice.

Rolul lui profesional s-a redus
substantial, fiind, pe de o parte, delimitat
de industria farmaceutica, iar
pe de alta parte, de extinderea
functiilor medicului.

La inceputul anilor ’90, rolul farmacis
tilor in societate a evoluat spre
modelul de ingrijiri farmaceutice.
In prezent, sunt adoptate mai
multe strategii de dezvoltare perpetua
a profesiei de farmacist.
De exemplu, in Marea Britanie
Societatea Farmaceutica Regala a
adoptat strategia „Farmacia in era
noua” (engl. Pharmacy in new age),
iar EuroPharm Forum promoveaza
„Viziunea asupra profesiei 2020”
(engl. Vision of profession 2020).

Organizatia Mondiala a
Sanatatii (OMS) si Federatia Internat
ionala a Farmacistilor (Federation
Internationale Pharmaceutique
– FIP) au adoptat in anul 2000
conceptul „Farmacistul de sapte
stele” in concordanta cu standardele
de Buna Practica Farmaceutica.
In conformitate cu conceptia
FIP, farmacistul comunitar in viitorul
apropiat:

– va fi un expert in ingrijiri farmaceutice,
in farmacoterapie si in
promovarea sanatatii;

– va fi un comunicator profesionist
cu pacientii si cu alti profesionis
ti in sanatate;

– va oferi produse, servicii si informat
ii de inalta calitate;

– va documenta activitatile sale,
va comunica rezultatele colegilor.
(http://www.fip.org/community_p
harmacy)

In viziunea specialistilor, ca de
exemplu W. P. Munroe, ingrijirile
farmaceutice sunt percepute ca si
„un serviciu in care efectele clinice
si psihosociale ale terapiei medicamentoase
asupra pacientului sunt
sistematic si continuu monitorizate”,
concept acceptat predominant
in Australia si SUA.

In opinia cercetatorilor C. D.
Hepler si L. M. Strand, ingrijirile
farmaceutice presupun cooperarea
farmacistului cu pacientul si cu medicul
in vederea elaborarii, implementa
rii si monitorizarii planului terapeutic
care va avea rezultate terapeutice
specifice pentru pacient.
Definitia conceptului de ingrijiri
farmaceutice, formulata de savantii
C. D. Hepler si L. M. Strand, constituie
baza teoretica a stiintei date in
multe tari din Europa.

Ingrijirile farmaceutice sunt
percepute diferit in diverse tari
avand ca temei, variate sisteme farmaceutice.
Consiliul Europei, prin Comitetul
de Experti pentru Standarde
de Calitate si Siguranta in Practica
Farmaceutica si Ingrijiri Farmaceutice,
a efectuat in 2009 un studiu
consacrat evaluarii ingrijirilor farmaceutice
in Europa.

Rezultatele studiului au demonstrat
ca notiunea de „ingrijiri farmaceutice”
a fost acceptata de majoritatea
tarilor europene, insa nu a fost
suficient implementata in practica.
Conceptul ingrijirilor farmaceutice
si primele recomandari privind
Buna Practica Farmaceutica au fost
adoptate si promovate din 1993 de
organizatiile profesionale internationale
precum: Federatia Farmaceutica
Internationala, EuroPharm Forum,
Grupul Farmaceutic al Uniunii
Europene, precum si de Organizatia
Mondiala a Sanatatii.

Este demonstrat ca introducerea
standardelor in activitatea profesionala
a farmacistilor contribuie la eficientizarea
asistentei farmaceutice.

De exemplu, implementarea
ghidurilor de consultare in activitatea
cotidiana a farmacistilor in Finlanda,
a ridicat semnificativ nivelul
de consultatii oferite, atat in procesul
eliberarii medicamentelor conform
prescriptiilor medicului, cat si
in procesul automedicatiei pacien-
tilor.

Farmacistul trebuie sa fie con-
stient de responsabilitatea pe care o
are, alaturi de ceilalti profesionisti
din sanatate si de pacienti, in obtinerea
unui rezultat pozitiv al tratamentului.

Servicii farmaceutice

Profesia de farmacist este una
de prestare a serviciilor, desi deseori
farmaciile sunt asociate cu medicamentele.
Farmacistii presteaza servicii
livrand medicamente conform
prescriptiilor, fara prescriptii, precum
si alte produse medicale si parafarmaceutice.
O clasificare a serviciilor farmaceutice,
promovata de catre organizat
iile profesionale internationale,
este cea elaborata in anul 2000 de
catre Departamentul de Sanatate al
Marii Britanii.

In documentul strategic cu titlul
„Farmacia in era noua” au fost
determinate cerintele fata de asistent
a profesionala farmaceutica
pentru imbunatatirea si largirea volumului
de servicii farmaceutice prestate
pacientilor, printre care: determinarea
necesitatilor terapeutice individuale,
cooperarea in utilizarea
medicamentelor si prescrierea repetata,
evaluarea tratamentului.

OMS si FIP considera ca
aceasta abordare poate deveni un
model al farmaciei viitorului si in
alte tari. Serviciile farmaceutice, in
acest sens, sunt clasate in: esentiale,
consolidate si avansate, accentul
fiind plasat pe calitate si rezultat.
Serviciile esentiale sunt cele
care trebuie sa fie acordate permanent
de toate farmaciile comunitare.

Aceste servicii includ:

– eliberarea produselor farmaceutice,
insotite de recomandarile
necesare pentru a asigura utilizarea
lor sigura si eficienta si inregistrarile
datelor respective.

– promovarea modului sanatos
de viata

– recomandarile privind aspectele
sanatatii si participarea activa
in programe nationale/ locale.

– recomandarea automedicatiei
pentru pacientii cu imbolnaviri
minore

– oferirea sfaturilor si suportului
pacientilor cu imbolnaviri minore,
pentru a asigura beneficiul
maxim in procesul automedicatiei.

– indreptarea pacientilor spre
specialistii de profil din domeniul
sanatatii

– receptionarea medicamentelor
pentru ulterioara distrugere a
acestora.

Serviciile consolidate sunt cele
aprobate la nivel local in dependenta
de necesitatile populatiei din acel teritoriu.
Autoritatile locale din domeniul
sanatatii stabilesc lista serviciilor
si le achita.

Serviciile consolidate:

– aplicarea schemelor de administrare
supravegheata;
– revederea clinica a medicatiei;
– prescrierea suplimentara;
– servicii de contraceptie hormonala
de urgenta;
– schimb de seringi;
– combaterea fumatului;
– aplicarea schemelor de tratament
in cazul imbolnavirilor minore;
– servicii la domiciliu;
– ingrijiri paliative, etc.

Unele din aceste servicii necesita
instruirea suplimentara a farmacistului,
altele necesita cerinte aditionale
fata de incaperile si dotarea farmaciilor.
Servicii avansate sunt cele ce
solicita instruirea si acreditarea
farmacistului care le presteaza
si/sau in acest sens, trebuie sa fie
respectate anumite cerinte suplimentare
vizavi de anumite incaperi ce ar asigura confidentialitate
pacientului. Aceste servicii includ:
revederea utilizarii medicamentelor
si interventia in prescriptie –
farmacistul periodic va comunica
cu pacientii privind tratamentele
lor si ii va ajuta sa-si solutioneze
problemele legate de intrebuintarea
medicamentelor. Recomandarile vor fi oferite atat pacientului,
cat si medicului.

Farmacistii in Marea Britanie
sunt platiti de Departamentul de
Sanatate cate 23 lire sterline pentru
fiecare pacient cu medicatia reva
zuta, numarul lor fiind limitat la
200 per farmacie, pentru a evita
abuzul financiar.

Farmacistii pot contribui la
mentinerea sanatatii populatiei cu
aparitia unor efecte farmacoeconomice
pozitive pentru societate, in
cateva domenii de baza, si anume:

1. Managementul imbolnavirilor
cronice in asistenta primara –
prin servicii de management al
medicamentelor (ex. revederea
medicatiei si monitoring-ul terapeutic),
prin servicii de eliberare
repetata a medicamentelor si prin
reducerea incidentei reactiilor adverse
ale medicamentelor.

2. Imbunatatirea prevenirii si
tratamentului bolilor cronice –
prin recomandarile oferite pacien-
tilor privind utilizarea corecta si
eficienta a medicamentelor, prin
testarea factorilor de risc pentru
bolile cardio-vasculare, prin screening-
ul pentru determinarea precoce
a diabetului, precum si prin
servicii de combatere a fumatului
si de promovare a compliantei la
tratament.

3. Prestarea serviciilor directe
si facilitarea accesului la alte servicii
de asistenta primara pentru
grupurile sociale vulnerabile. Fiind
cei mai accesibili profesionisti din
domeniul sanatatii, farmacistii
sunt disponibili pentru toate categoriile
de pacienti si pot influenta
pozitiv starea de sanatate a categoriilor
sociale vulnerabile prin prestarea
serviciilor directe.

4. Ajutor in reducerea inegalitat
ilor in domeniul sanatatii prin
interventii specifice (ex. Servicii
de suport prestate familiilor cu copii
mici, parintilor tineri, bolnavilor
mentali, etc.)

5. Incurajarea si suportul populat
iei in ceea ce priveste controlul
asupra sanatatii proprii. Noile
servicii farmaceutice trebuie direc-
tionate spre aceste avantaje. Promovarea
alfabetizarii in domeniul
sanatatii (intelegerea prospectelor
de ambalaj al medicamentelor,
evaluarea informatiei medicale si
cooperarea cu sistemul de sanatate)
reprezinta cheia procesului de
imbunatatire a automedicatiei).

6. Facilitarea automedicatiei
responsabile in cazul imbolnavirilor
minore, drept urmare oferindu-
le medicilor oportunitatea de a
acorda mai mult timp si atentie
unor situatii mai complicate.
(http://www.euro.who.int/Docu
ment/E85730 –
EuroPharmForum. Pharmacy-based
hypertension management
model: protocol and guidelines,
2005.)

Literatura de specialitate australiana
relateaza ca serviciile prestate
de farmacistii bine instruiti si
motivate, pot economisi anual
pentru sistemul de sanatate circa
15 milioane dolari australieni (100
milioane dolari SUA). De asemenea,
indispensabila devine evaluarea
si autoevaluarea competentelor
farmacistilor.

Exista mai multe ghiduri de
consiliere a pacientilor, insa recomandat
pentru utilizare de catre
Consiliul Europei este cel elaborat
de Institutul de Practici de Medicat
ie Sigure (Institute for Safe
Medication Practices) din SUA
(http://www.ismp.org/selfassessments/
Book )
Conform documentului dat,
consilierea pacientilor are la baza
abordarea unor probleme terapeutice
ale pacientilor privind imbuna-
tatirea calitatii sanatatii si vietii lor.
Pentru realizarea acestui obiectiv
farmacistul trebuie sa analizeze
informatia medicala a pacientului,
sa ia in consideratie aspectele fizice,
psihologice, socio-culturale,
emotionale si intelectuale ale pacientului,
precum si atitudinile lui
fata de propriile probleme de
sanatate. Ghidul de consiliere elaborat
in SUA, cuprinde 35 de activitat
i din 4 domenii: evaluarea necesitat
ilor, managementul tratamentului,
precautii si avertizari, comunicarea.
Studiile demonstreaza
ca volumul informatiei ce se ofera
pacientilor este limitat din cauza
insuficientei instruirii farmacistilor,
rezistentei pacientilor, lipsei de
confidentialitate, insuficientei timpului
pentru conversatie.

Leave a reply