Avertizari privind utilizarea inhibitorilor pompei de protoni

Tratamentul de lunga durata cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP) este asociat cu un risc crescut de hipomagneziemie, potrivit unei evaluari realizate de Agentia Britanica a Medicamentului.
In urma evaluarii unor prezentari de cazuri din literatura de specialitate sau raportate autoritatilor din domeniu din Europa, datele analizate arata ca reactia adversa poate aparea fie dupa 3 luni fie, de cele mai multe ori, dupa un an de tratament.
Simptomele hipomagneziemiei se pot instala insidios si pot fi trecute cu vederea, iar cele mai grave ar putea fi: tetania, delirul, convulsiile, ametelile si aritmia ventriculara. Potrivit Agentiei Britanice a Medicamentului, in cele mai multe rapoarte de caz, hipomagneziemia s-a corectat dupa tratament de suplimentare cu magneziu si intreruperea IPP.
In cazul pacientilor care necesita tratament de lunga durata cu IPP si in special pentru cei care primesc tratament concomitent cu digoxin sau alte medicamente care pot produce hipomagneziemie cum ar fi diureticele, medicul curant sa recomande masurarea nivelului de magneziu inaintea instituirii tratamentului si periodic, pe durata acestuia. De asemenea, se recomanda ca farmacistii sa consilieze pacientii la eliberarea de IPP, in special in cazul celor OTC, asupra riscurilor unui tratament mai lung de 4 saptamani fara consultarea medicului, si asupra simptomelor hipomagneziemiei, cum ar fi: spasme musculare, tremor, voma, oboseala, lipsa poftei de mancare.