Autor: Anda Pacurar – psihoterapeut

Criza financiara si efectele ei asupra starii de sanatate
par sa se cronicizeze. Oamenii au depasit locul initial,
au dezvoltat mecanisme de compensare, iar acum
gestioneaza o stare de stres prelungit si in general de
suprasolicitare. Pentru foarte multi supraincarcarea
programului de munca a fost solutia de a se simti
in siguranta. Acum, dupa luni de zile de munca, sunt
epuizati psihic si fizic. Aceasta ar putea fi explicatia
pentru care, mult mai multe persoane, acuza
simptome ale asteniei de primavara sau simptome
mai suparatoare decat in anii trecuti.

Primavara aduce multor oameni o
diminuare a tonusului, o stare de
somnolenta si apatie. Cei care stiu
deja ca asa reactioneaza la schimbarea
sezonului nu mai sunt ingrijorati.
Insa in acest an, poate mai mult ca in altii, astenia
de primavara vine peste un organism si un
psihic deja vulnerabilizat de stres si oboseala.

Astenia este o stare de slabiciune severa.
Printre simptome pot fi: oboseala generala, dureri
musculare, probleme de respiratie, ameteala,
palpitatii ale inimii, epuizare, confuzie. Une ori
in spatele acestor stari este depresia. Persoana
traieste tot mai intens sentimente de slabiciune,
inadecvare, tristete, instabilitate nervoasa. Treptat
apare dificultatea de memorare, diminuarea
puterii musculare, durerea emotionala. Iar aceste
stari se amplifica progresiv.

Adesea, persoana cu astenie, evolueaza catre
o stare puternica de anxietate. Are momente de
exaltare, de hiperstenie (opusul asteniei), dar
apar si fobii. Pe langa fricile existentiale, poate
sa apara agorafobia – frica de spatii deschise si
de locuri publice. Persoana se simte inconfortabil
si dezvolta frica fata de spatii nefamiliare
sau foarte mari, unde simte ca nu poate sa se
ascunda sau sa detina controlul. De multe ori
agorafobia este legata si de atacuri de panica.

Starea generala a unei astfel de persoane este de
hiperexcitabilitate psihica, o reactie exagerata la
stimuli de tip motor, senzual, emotional, afectiv,
imaginar si o excitabilitate intelectuala.
Astenia de primavara este numita si psihastenie
fiind considerata un tip de psiho nevroza,
caracterizata prin tonus fizic si psihic scazut, in
special in legatura cu functiile de baza si cu ajustarea
la functionarea actuala. Este caracterizata
prin sentimente de inadecvare, obsesii, anxietati
in special existentiale, depresie.

Sindromul astenic

In cabinetul de psihoterapie oamenii vin
cu stari diferite. Unii acuza lipsa totala a motivatiei si a initiativei, o lentoare in
miscari si chiar in gandire. Altii, dimpotriva,
acuza o stare de agitatie, de palpitatii, spasme,
anxietati. Ambele tipuri de simptome pot fi determinate
de sindromul astenic. Acest sindrom
este cauzat de supraincarcare profesionala sau
stres emotional. Iar la cei mai multi sunt prezente
ambele probleme, ceea ce a condus la epuizarea
resurselor interioare. Oamenii vin pentru ca nu
mai suporta sa se simta obositi, sau dimpotriva,
nu mai pot sa aiba o agitatie interioara atat de
suparatoare.

Inainte de a ajunge la psihoterapeut multe
persoane solicita consult medical, analize uzuale
si urmeaza cure de vitaminizare. Pe langa aceste
masuri, utile, pentru o recuperare completa, trebuie
sa intervina si psihoterapeutul. Demersul psihoterapeutului
vizeaza constientizarea, reeducarea
si antrenarea punctelor forte. De cele mai multe
ori e necesara o interventie scurta, de tip consiliere.
Exista si situatii in care clientii in mod neconstient
se ataseaza de starea lor, de simptomele lor si nu
sunt pregatiti sa renunte la ele.

Personalitatea de tip astenic

Astenia psihica poate continua si dupa astenia
de primavara atunci cand persoana devine
convinsa de slabiciunea corporala si emotionala
pe care o resimte. Cu fiecare zi care trece cauta
neconstient sa-si dovedeasca lipsa abilitatii de
a face efort. Este vorba de o falsa astenie care
raspunde foarte bine demersului terapeutic.
Extrema unei astfel de situatii o prezinta
dezvoltarea unei personalitati de tip astenic.
Este vorba de o tulburare de personalitate
descrisa in psihiatrie. In prezent aceasta tulburare
se numeste: tulburare de personalitate
dependenta si este caracterizata de o dependenta
psihologica pasiva fata de oameni.

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii
o persoana ar putea suferi de o astfel de tulburare
daca ar avea trei dintre urmatoarele simptome:

– incurajeaza sau permite altora sa ia pentru
el cele mai importante decizii de viata
– isi subordoneaza nevoile celor de care
este dependent
– nu doreste sa faca solicitari rezonabile
catre oamenii de care e dependent
– se simte inconfortabil sau neajutorat
cand este singur, din cauza fricii exagerate de
inabilitate personala
– este preocupat de frica de a fi abandonat
de o persoana cu care a avut o relatie apropiata
si de a fi lasat sa-si poarte singur de grija
– capacitate limitata de a lua decizii de
zi cu zi fara a solicita incontinuu sfaturi si
asigurari din partea celorlalti

Alte caracteristici ar fi ca persoana se percepe
ca fiind neajutorata, incompetenta, lipsita
de energie. Astfel de persoane sunt considerate
astenice, inadecvate, pasive si cu o personalitate
ce se centreaza pe autodefensiva.

Terapia cu astfel de persoane se axeaza in
primul rand pe cresterea gradului de functionare
in sarcinile vietii (munca, prietenia, iubirea,
sinele, spiritualitatea). In felul acesta creste adaptarea
sociala a persoanei, simptomele se atenueaza
si in timp dispar si cresc capacitatile persoanei.
Daca s-ar lucra strict pe simptome, ar exista riscul
de a le intari. Adica neconstient clientul
intra intr-o lupta de putere si, concentrandu-si
atentia asupra lor le dezvolta, le exacerbeaza si
in final le cronicizeaza. Scopul tratamentului in
tulburarea de personalitate dependenta nu este
castigarea independentei, ci autonomia. Și asta
pentru ca autonomia include independenta, dar
presupune printre altele si capacitatea de a crea
relatii, de a crea intimitate.

John Oldham, psihiatru american, membru
al staff-ului care revizuieste Dictionarul
de Statistica Medicala (DSM), a sugerat sapte
trasaturi si comportamente ale unui stil de personalitate
devotat, adica o personalitate opusa
celei caracterizata prin dependenta:

1. abilitatea de a-si lua angajamente
2. se bucura de intimitate
3. are abilitati de jucator in echipa fara a avea
nevoia de a intra in competitie cu liderul
4. dorinta de a afla opinii si sfaturi de la altii
5. abilitatea de a promova armnonie interpersonala
6. ii pasa de alte persoane si le ia in considerare
7. dorinta de a se autocorecta ca raspuns la
critica

Astenia, simptomul
unui organism bolnav

Exista si o forma de astenie generata de
conditia clinica a unui pacient. Sunt boli si
tratamente medicamentoase care au ca efect
astenia. De exemplu, astenia generala poate
fi cauzata de anemie, cancer sau alte boli ce
afecteaza grav imunitatea organismului. Simptomele
asteniei clinice pot fi cauzate de tratamente
medicamentoase severe. De asemenea,
pot completa tabloul clinic al simptomelor de
care sufera persoane diagnosticate cu sindromul
oboselii cronice sau cu tulburari de somn.
In astfel de cazuri tratamentele adjuvante,
alimentatia, activitatile in aer liber pot contribui
la ameliorarea starii generale a pacientului.
Un rol important il au si membrii familiei sau
alte persoane semnificative din viata pacientului.
Suportul social, conversatiile sau timpul
petrecut impreuna, fara mari evenimente,
reechilibreaza psihic persoana avand un impact
pozitiv si asupra organismului.

Educarea atentiei

Indiferent daca astenia este cauza sau efect,
daca este psihica sau clinica, un prim demers
ar putea fi legat de educarea sau reeducarea
atentiei. In primul rand este vorba de un comportament
atent si responsabil fata de sine:
recunoasterea starii resimtite, automotivarea,
folosirea resurselor, solicitarea sprijinului unui
specialist, adica o atitudine activa.

Mai este vorba si de antrenarea atentiei ca
proces cognitiv. Fiecare om dezvolta pe parcursul
vietii o serie de procese cognitive care
exista in el la nivel de potential. Atentia este
unul dintre ele. Antrenata poate sa devina un
punct forte. Neatrenata insa, poate sa devina
o sursa de stres sau de dezechilibru. Cel mai
multe persoane care sufera de deficit de atentie
isi amelioreaza conditia atunci cand incep
sa-si exerseze aceasta abilitate. In lipsa antrenamenului
apar dificultati de concentrare, de
initiere si de finalizare a unor actiuni. Atentia
poate fi reeducata progresiv, concomitent cu
o crestere a efortului intelectual. Calcule simple,
rezumatul unei scurte expuneri sau text
citit, sunt genul de exercitii care afectuate constant
au efecte durabile. Treptat o persoana care
exerseaza ajunge sa se convinga ca este capabila
de o munca normala si ca nu i-au fost deteriorate
capacitatile intelectuale.

Leave a reply