Are medicamentul pretul corect?

Ceea ce ar trebui urmarit printr-o
politica de preturi ar fi in primul
rand disponibilitatea produselor
si asigurarea unei competitii
corecte. Obiective mai generoase,
cum ar fi imbunatatirea nivelului terapeutic
prin acoperirea corespunzatoare cu tratamente
a afectiunilor frecvente si a celor grave,
accesibilitatea tratamentului pentru toti bolnavii,
din toate colturile tarii, folosirea corecta si
la momentul oportun a tratamentelor disponibile,
ca si asigurarea unui raport cost/beneficiu
echilibrat atat pentru pacient cat si pentru
sistemul de sanatate, pot fi atinse nu doar
prin politica de preturi, ci prin intreaga politica
a medicamentului, ca parte a politicii nationale
de sanatate. Ori, in perioada actuala, accesibilitatea
este o problema, in conditiile in care in
orasele mici si in zonele rurale (localitatile sub
50.000 locuitori) avem 64,6% din populatie si
doar 18,6% din cheltuielile cu medicamente.
Aceasta stare de lucruri nu se poate imbunatati
substantial in conditiile finantarii actuale, de 3-4% din PIB in ultimii ani, care pentru a deveni
corespunzatoare ar trebui sa creasca in prima
instanta la 6% cat este media regionala si ulterior
la 8% cat reprezinta media europeana. Filosofia
actuala a sistemului public, care asigura
tratamente „in limita fondurilor”, este suficient
de paguboasa si sunt convins ca bugetele
de maine vor fi grevate suplimentar de costul
tratamentelor neefectuate la timp, ca urmare a
economiilor fortate de azi.
Reducerea pretului la medicamentele originale
sub nivelul pretului minim european, prin
mecanismul cursului de schimb subevaluat
(4 lei/euro) si reducerea fortata a pretului medicamentelor
generice (la 65% din pretul actual,
si nu din pretul din perioada de protectie
a patentului pentru medicamentul original
corespunzator) sunt insa masuri actuale, care
genereaza si vor genera consecinte semnificative
in perioada urmatoare.

In primul rand, crearea unui diferential de
pret atragator (in sensul de pret scazut) la destule
medicamente originale a dus deja la un
potential de re-export atractiv, fapt care va fi urmat
de limi tarea cantitatilor acestor produse pentru
piata romaneasca din partea marilor companii
farmaceutice, ceea ce va duce la probleme de
disponibilitate a acestor produse pentru pacientii
romani; vom urma, cu o viteza mai mare, traiectoria
Greciei din anii ’90, care a incercat o reducere
asemanatoare si a fost pentru cativa ani paradisul
re-exporturilor in UE.

In al doilea rand, crearea unui avantaj de
pret pentru produsele originale iesite de sub
patent, pe langa faptul ca ar putea fi neinteresant
pentru companiile respective si critic
pentru companiile generice care au investit
mai multe sute de milioane de euro in piata
romaneasca in ultimii ani (a se vedea achizitiile
Sicomed, Terapia, Sindan, Labormed), poate fi relativ usor incriminat ca distorsionare a
competitiei si sanctionat ca atare de catre
instantele europene. Suplimentar, in situatia in
care pretul se situeaza sub costul de productie
la unele produse generice, vom putea asista in
premiera la disparitia de pe piata a unor produse
din aceasta categorie. Aceasta potentiala
problema nu ar trebui subestimata, pentru ca
desi reprezinta sub 30% din costurile actuale,
genericele asigura peste 50% din totalul zilelor
de tratament efectuate.

Perspectiva industriei

Diferentierea cea mai importanta pleaca
de la modul de eliberare (cumparare) a medicamentului,
cu sau fara reteta (prescriptie
medicala).

Produsele care se elibereaza fara prescriptie
medicala (OTC, over-the-counter), care in
Romania au atins in 2008 valoare de 329 mil.
EUR, se adreseaza in general afectiunilor minore
si frecvente, care de regula pot fi ingrijite
rezonabil fara a apela la serviciile medicului.
Acestea practic pot fi procurate de catre
aproape oricine din farmacie si din ce in ce mai
mult si din alte tipuri de magazine (drogherii,
benzinarii, supermarket-uri, etc.). Pentru acestea,
pretul nu are o abordare unitara pe plan
mondial, desi sunt segmentul de medicamente
cu caracteristicile si abordarile cele mai apropiate
de consumer goods. Definitoriu pentru acest
segment este ca beneficiarul (cumparatorul) are
rolul principal, iar farmacistul (consultantul)
are rolul secundar in procesul de cumparare,
inclusiv in evolutia preturilor; asadar, grosistii
si producatorii incearca sa se adapteze evolutiei
cererii si sa-si optimizeze castigul intr-un
mod apropiat de cel al bunurilor de larg consum.
Avand un pret mediu ponderat pe cutie
de 2,05 EUR, in momentul de fata, din cele
peste 1.500 de produse de pe piata, 38,6% au
un pret de maxim 2 EUR, 40,1% intre 2 si 5
EUR, iar 21,3% un pret de peste 5 EUR.
Produsele care se elibereaza cu prescriptie
medicala (cu reteta, Rx, etice), care in Romania
au atins in 2008 valoare de peste 1,6 mld.
EUR, se adreseaza in general afectiunilor mai
mult sau mai putin severe, care de regula nu
pot fi ingrijite rezonabil fara a apela la serviciile
medicului, cu o specializare mai larga sau
mai ingusta. Pentru aceste medicamente beneficiarul
deleaga autoritatea deciziei medicului,
in actul de prescriere al medicamentului,
iar aceste produse nu pot fi cumparate de regula in absenta documentului care atesta
decizia medicala. Pentru acestea, de regula
pretul este reglementat, produsele neputand
fi achizitionate decat din farmacie, insa natura
si severitatea reglementarilor variaza destul de
mult atat cu piata (tara) si cu produsul (subcategoria
de produse sau de pacienti).In ceea ce priveste medicamentele aflate sub
patent (originale, inovatoare), care in Romania
au atins in 2008 valoare de peste 1,1 mld. EUR,
la acestea intervine ordinul de marime al pretului
medicamentului, pentru ca, pe de o parte, ca urmare
atat a scaderii randamentului inovatiilor,
cat si a acoperirii bune a majoritatii nevoilor terapeutice,
la produsele noi scade ponderea celor cu
pretul de cativa (sau cateva zeci de) dolari/euro
in comparatie cu ponderea produselor cu pretul
de cateva sute de dolari/euro sau chiar mai mult,
iar pe de alta parte, cu cat pretul este mai ridicat,
cu atat dificultatea acoperirii costurilor de catre
platitori creste, iar probabilitatea ca pacientul
beneficiar sa acopere integral sau majoritar costul
tratamentului scade dramatic. Aici, potentialul
de colaborare sau de confruntare dintre industria
farmaceutica inovatoare si finantatorii sistemelor
de sanatate este semnificativ.

In zona de medicamente generice, care
in Romania au atins in 2008 valoare de peste
467 mil. EUR, atat concurenta in crestere,
cat si aparitia „paradisurilor”de cost (India si
mai recent China), ca si presiunea crescuta a
finantatorilor, au determinat cresterea vitezei de
eroziune a preturilor. Chiar daca s-a progresat remarcabil
in ceea ce priveste reducerea costurilor
de productie, costurile de comercializare nu
sunt neglijabile; scaderea preturilor (de cele mai
multe ori prin masuri administrative) nu reuseste
intotdeauna sa menajeze inchiderea normala a ciclului
de business, prin care si eficienta industriei
farmaceutice generice trebuie recompensata.

Perspectiva internationala

Daca in modelul american, pretul medicamentului
este o decizie preponderenta a
producatorului sau, pe plan european predomina
tendinta de reglementare a preturilor de catre diverse
instante; in tarile vest-europene se face insa
o delimitare clara intre autorizarea unui anumit pret pentru piata respectiva si decizia/cuantumul
de rambursare din acest pret de catre asiguratorii
publici si privati. Un alt aspect care merita
mentionat este aparitia in aceste tari dezvoltate a
institutelor si organismelor cu preocupari farmacoeconomice,
care-si propun analize de tip cost/
beneficiu, atat pentru medicamente cat si pentru
alte modalitati terapeutice.

Pe plan mondial preturile la medicamentele
OTC sunt preponderent libere, insa pe plan european predomina (mai mult sau mai putin lax)
controlul preturilor si pentru produsele OTC.
Pentru pretul medicamentelor etice originale,
in mod traditional producatorul are primul
cuvant in stabilirea preturilor. Desi au existat si
producatori care au incercat modelul pretului
unic mondial, in marea majoritate a cazurilor
solutia a fost de adaptare a pretului la specificul
si potentialul pietelor locale; in prezent, mai ales
pentru tratamentele scumpe, in tarile dezvoltate
functioneaza angajamente de tip cost-volum
si risk-sharing intre companiile farmaceutice si
finantatori. Pentru pretul medicamentelor generice
nu se poate atribui un rol predominant
nici unui factor, pretul fiind o rezultanta intre
planurile producatorilor, opinia si deciziile
autoritatilor, istoricul si reactia pietei (grosisti,
retaileri, prescriptori si pacienti) si, mai recent,
interferenta finantatorilor/asiguratorilor.
Un aspect important in majoritatea tarilor
europene este practica reasezarii periodice a
preturilor medicamentelor etice, dupa reguli
si obiective cunoscute de parti in avans, pe
baza analizelor de tip cost/beneficiu si prin
negocieri intre institutii si producatori sau
asociatii ale producatorilor. Pe scurt, situatia
este departe de a fi simpla si echilibrata pentru
medicamentele etice, indiferent daca sunt
originale sau generice, si nu exista un model
simplu de urmat; spre exemplu, Uniunea
Europeana, care in alte domenii risca sa exagereze
cu reglementarile, lasa la latitudinea
tarilor membre aproape toate deciziile legate
de sanatate si medicamente.

Pe piata romaneasca, daca in deceniul trecut
principala problema era reprezentata de aprobarea
preturilor devansate de inflatie, in perioada
actuala problema rezida in impredictibilitatea
proceselor de reglementare, agravata de aplicarea
modificarilor „in timpul jocului”.

In loc de concluzie

Revenind la intrebarea din subtitlu,
raspunsul nostru e simplu: in situatia actuala,
cererea de medicamente nu a fost influentata
(respectiv substantial redusa) prin imbunatatiri
semnificative in sistemul ingrijirilor de sanatate
sau in modul de viata al romanilor, ci a fost
vizata doar oferta, care a fost ingradita prin
masuri administrative. Ca atare, re-echilibrarea
cererii cu oferta nu se va putea realiza la
parametrii actuali, ci la un alt palier de preturi,
la care vom fi nevoiti sa revenim in urmatorii
2-3 ani, perioada in care – din pacate – nu vom
reusi decat sa punem in dificultate atat pacientii
cat si companiile implicate in piata.