Alergiile alimentare

O categorie de afectiuni care par sa castige tot mai mult teren in patologia
contemporana este cea a alergiilor alimentare.

Declansatorii alergiilor alimentare
sunt trofoalergenii. Majoritatea
alergenilor care reac –
tioneaza cu anticorpii tip IgE
sau IgG sunt proteine, adesea
cu o catena de carbohidrati alaturi, dar
in anumite cazuri carbohidratii puri pot
fi considerati ei insisi alergeni. In ra re circumstante,
molecule cu greutate moleculara
mica actioneaza ca haptene, avand capacitate
antigenica proprie si sunt considerate a fi antigene
incomplete.

Factori favorizanti

Ereditatea. Exista cercetari care au aratat
ca atunci cand ambii parinti sunt alergici, 67%
dintre copii lor vor fi alergici, iar cand doar un
singur parinte este alergic, 33% dintre copii vor
fi alergici. Un studiu prezentat de catre Academia
Americana de astm alergic si imunologie
a aratat ca pentru gemenii identici probabilitatea
de a dezvolta amandoi alergie la arahide
este mai mare fata de gemenii heterozigoti.

Varsta – factor semnificativ pentru incidenta,
localizarea si caracterul manifestarilor,
ca si pentru natura trofoalergenilor.
La sugar, unde controlul alimentar este mai
riguros, alergia alimentara este evaluata global
la 1%. Procentul creste semnificativ la
6-8 % la copiii sub 4 ani, iar la adult procentele
variaza, fiind cuprinse in aria 4-7%
(Mayo Clinic, 2008).

Afectiunile digestive joaca un rol favorizant,
important in dezvoltarea alergiei
alimentare.

– Aclorhidria, prin tulburarile digestive
secundare si prin enteropatia care o
insoteste, si, in general, cantitatea scazuta de
enzime digestive

– gastrita, duodenita, colita, colecistita,
constipatia, ingestia de iritante ale tubului
digestiv, precum: cafea, alcool, laxative –
sunt factori care favorizeaza sau exacerbeaza
manifestarile alergice digestive.

Uneori alergia este amorsata de o
hepatita acuta. Totusi rolul patogen al hepatitei
acute in alergiile alimentare nu
este dovedit. De asemenea, frecventa alergiei
creste dupa amibiaza. Un rol important
revine ente ropatiilor cronice, datorita
amplificarii procesului fiziologic de migrare
transepiteliala a produsilor macromoleculari
sensibilizanti (fenomenul Herbst). Intesti nul
afectat devine cu mai mare usurinta organ
de soc, si, in acelasi timp, permisiv pentru
procesul alergic. Se constituie un cerc patogenic
vicios, conflictul atragand, la randul
sau, tulburari motorii, vasculosecretorii si
inflamatia mucoasei, care pot avea cu timpul
o evolutie autonoma.

Alergia alimentara este dublata deseori
de alergia microbiana enterogena sau fata
de levuri, care contribuie la amplificarea si
intretinerea afectiunii. Popularea bacteriana
a tractului digestiv superior apare ca un
fenomen comun, observandu-se variate tipuri
de bacterii. Mai frecventa este flora de
tip fecal, reprezentata de Escherichia Coli, in
cultura pura sau in asociatie. Este posibila si
dezvoltarea unor germeni patogeni ca stafilococul
auriu, proteus, coliformi.

Alti factori care favorizeaza procesul
alergic sunt:

– factori neuro-psihici – stresul
– factori endocrini – disfunctii tiroidiene,
cicluri catameniale, climaxul
– factori fizici- temperatura, clima
– dieta si cultura ( de ex. alergia la cod
are o prevalenta mare in Norvegia, pentru ca
acest peste este o importanta sursa de proteine
pentru norvegieni).

Polisensibilizarea: este un proces frecvent,
cu tendinta de amplificare pro gresiva,
mai ales la atopici si care poate antrena
malnutritia subiectului, prin excluderea
a tot mai multe alimente. Extinderea fenomenului este dificil de apreciat,
datorita compozitiei complexe a unui preparat
culinar, a implicarii psiho-vegetative
in toleranta, cat si a ipotezei ca numarul de
alergeni fata de care se face sensibilizarea organismului
este limitat.

Alimentele care pot produce alergii alimentare
sunt diferite si astazi este dovedit
faptul ca orice aliment poate sta la origi nea
unei alergii. Alimentele naturale fac parte
din categoria substantelor cu antigenicitate
insuficient cunoscuta. Structura lor chimica,
responsabila de antigenitate, prezinta o mare
complexitate si diversitate („mozaic antigenic”).

Prin conservare, prelucrare culinara
si digestie, alimentele sufera modificari
care pot reduce sau, din contra, pot conferi
proprietati antigenice noi. In general, fiecare
antigen alimentar natural are unul sau mai
multi determinanti antigenici. Dupa gradul
de alergenicitate (antigenitate), in acelasi
ali ment se disting alergeni majori (de obicei
unul) si alergeni minori. De exemplu,
ovomucoidul din albusul de ou, fractiunea
M din carnea de peste si betaglobulina din
laptele de vaca au antigenitatea maxima in
comparatie cu alti antigeni din acelasi aliment.
Rosiile devin mai alergenice pe masura
ce se coc, datorita incorporarii de fragmente
N-glicozidice in complexul protei nic; antigenitatea
betaglobulinelor creste prin incubatia
cu lactoza, pe seama augmentarii
glucidelor cu legaturi glicozidice care dau
reactia de brunificare (reactia Maillard).
Incalzirea moderata a laptelui, si mai ales a
laptelui indulcit, poate creste alergenicitatea.
Alergenii noi iau nastere in cursul digestiei
enzimatice a proteinelor si se caracterizeaza
printr-o capacitate de sensibilizare diferita de
cea a antigenului din care provin. Interventia
lor explica manifestarile de alergie la un aliment
fata de care nu se evidentiaza anticorpi,
reactiile de tip intarziat.

Spre deosebire de antigenii completi de
mai sus, haptenele sunt antigeni incompleti,
cu greutate moleculara mica. Ele primesc
proprietati antigenice doar prin legarea de
molecule coloidale mari (ex. proteinele).
Alergenii de origine vegetala dau frecvent
alergii incrucisate in cadrul aceleasi familii
de plante. O persoana sensibilizata la arahide
poate fi sensibilizata si la alune, migdale,
etc. Sensibilizarea incrucisata la ali mentele
de origine animala este mai putin evidenta.
Pestele pare sa posede antigen specific de specie,
dar si antigenii comuni pentru specii
apropiate, ceea ce explica asocierea sensibilizarii
pentru specii de pesti din familii
diferite. Reactivitatea incrucisata a fost
demonstrata pentru diferite specii de polen
si varietati de fructe si legume (mar, telina,
morcov, alune, boabe de soia). Aceasta reactivitate
incrucisata a fructelor sau legumelor,
cu alergeni inhalanti, are semnificatie clinica,
deoarece unii pacienti dezvolta alergii alimentare
care urmeaza expunerii inha lante.
Cadrul alergenilor alimentari cuprinde si
organismele vii care invadeaza produsele alimentare,
cum sunt lepidopterele ca Ephestia
din faina, etc.

In practica se disting alimente puternic
alergizante: fragi, crustacei, peste, oua, ciocolata
si altele slab alergizante. Ordinea alimentelor
in ceea ce priveste capacitatea de
alergizare este diferit apreciata, in functie de
zona geografica si de autori. Dupa unii autori,
exista urmatoarea ordine descrescatoare a
trofoalergenilor: lapte, ou, ciocolata, drojdie,
nuci, branza, peste, rosii, miere, capsuni,
carne de porc, cafea, banane, grepfruit,
lamai. Moneret-Vautrin descrie urmatorii
alergeni alimentari la copii si la adulti (studiul
de la Nancy actualizat, 1993) : lapte-
15.35%, ou-32.7%, arahide-18.6%, peste-
13.3%, lapte-12.4%, carne de bovine-2.6%,
carne de porc, moluste, mazare, cacao, nuci,
mustar-1.7%, gaina, iepure, usturoi, soia,
floarea soarelui, morcov, migdale, piersici,
drojdie, faina de grau, coloranti – 0.93%.
Unii autori apreciaza ca in zona noastra,
ordinea alergiilor este:

1. cartofi
2. mere
3. miere
4. produse de porc
5. peste
6. ou
7. lapte de vaca
8. alte alimente mai rar utilizate (raci,
fragi).

Studii recente precizeaza ca mancarea
asiatica si deserturile sunt doua dintre cele
mai comune cauze citate de reactii alergice.
Mecanismele alergice de reactie fata de
aliment implicate in etiologia manifestarilor
alergice cutanate sunt:

– la adult: de tip I (anafilactice), de tip
III sau de tip IV.
– la sugar sunt, in primul rand, locale,
de tip III (prin CI precipitante, cu fixare de
complement), de tip I sau de tip IV.

Atat la adult, cat si la sugar, mecanismele
sunt frecvent intricate.

Tinand seama de cele mentionate, este
bine de stiut ca NIAID recomanda ca in
urmatoarele situatii sa se suspecteze o alergie
alimentara:

indivizi cu anafilaxie sau cu orice
combinatie de simptome din cele listate in
tabelul anterior care apar la cateva minute –
ore de la ingestia unui aliment, mai ales la
copii mici si/sau daca simptomele au aparut
de mai multe ori in urma consumului unui
anumit aliment
– la copil mic sau sugar diagnosticati cu
anumite afectiuni (dermatita atopica moderat-
severa, esofagita eozinofilica, enterocolita,
enteropatie, proctocolita alergica)
– la adultii diagnosticati cu esofagita
eozinofilica.

Diagnosticul propriu-zis este dificil, el
trebuie pus exclusiv de specialist si implica
utilizarea coroborata a rezultatelor anamnezei,
testelor alergologice si a regimurilor
de eliminare si provocare. Tratamentul nu
este nici el simplu, fiind de regula construit
pe metode nespecifice (care se adreseaza
tulburarilor functionale predispozante sau
rezultate din procesul alergic) si specifice
(dietoterapia si imunoterapia-hiposenbsibilizarea).

Cresterea numarului de alergii alimentare,
ca si amplificarea complexitatii
compozitiei alimentelor procesate, au facut
ca in ultima vreme sa apara obligativitatea
inscrierii pe etichetele unor produse a
celor mai importante componente alergizante
prezente, fie si numai sub forma de
urme, deoarece in alergii nu cantitatea este
declansatorul manifestarilor clinice, ci simpla
prezenta a antigenului. In concluzie, se
poate spune fara tagada, ca, alergiile alimentare
raman o provocare atat pentru specialisti,
cat si pentru pacienti.