Alergii sezoniere la adulti si copii

Bolile alergice devin de la an la an mai frecvente, in prezent estimandu-se ca aproximativ 20% din populatia mondiala si 25 % din populatia europeana sufera de alergii.

Bolile alergice devin de la an la an mai frecvente,
in prezent estimandu-se ca aproximativ 20% din
populatia mondiala si 25 % din populatia europeana
sufera de alergii. Persoanele afectate pot fi de
orice varsta, dar cu precadere sunt afectati copiii,
adolescentii si adultii tineri.

Cele mai frecvente alergii sunt cele determinate
de pneumoalergeni (acarieni,
mucegaiuri, polenuri, epitelii de caine, pisica),
acestea manifestandu-se ca rini te, rinoconjunctivite,
sinuzite sau astm bronsic alergic.

In functie de durata manifestarilor alergice
sau de perioada anului in care apar, alergiile
respiratorii au fost initial clasificate ca fiind
cu evolutie perena sau sezoniera. In prezent,
recomandarile WAO (World Allergy Organization)
constau in clasificarea alergiilor in
forme intermitente si persistente. Termenii
de astm sau rinoconjunctivita alergica
sezoniera sunt inca valabili pentru astmul
sau rinoconjunctivita alergica intermitenta
cu simptome in timpul sezonului polenic.

Alergia la polen (polinoza sau febra
fanului) are in Romania caracter sezonier
si se poate manifesta ca rinita alergica,
conjunctivita alergica, rinoconjunctivita alergica
sau astm alergic. Particulele de polen
care produc alergii sezoniere sunt in marea
lor majoritate de dimensiuni mici si provin
de la plante anemofile (ce polenizeaza cu ajutorul
vantului), in timp ce polenurile plantelor
entomofile (plante cu flori viu colorate,
polenizate de insecte) sunt mai mari si mai
grele si au importanta redusa in polinoza.

Principalele sezoane polenice in Romania
sunt:

• februarie – mai: sezonul polenului de
arbori si arbusti timpurii, in special din familia
Betulaceae (alun, arin, mesteacan);
• aprilie – iulie: sezonul polenului de
graminee salbatice (firuta, timoftica, paius
rosu, golomat, vitelar, ovascior, iarba de gazon, iarba campului etc.) si al polenului
gramineelor de cultura (secara, ovaz, orz,
grau)
• iulie – septembrie: sezonul polenului
de buruieni (ambrozie, macris marunt,
patlagina ingusta, urzica mare si in special
pelinarita sau pelinul negru).

Pacientii cu manifestari in perioada
zborului pufului de plop sunt in cea mai mare
parte sensibilizati de fapt la polenul de graminee.
Uneori, durata ma nifestarilor alergiei
la polen poate fi mai prelungita la pacientii
cu mai multe tipuri de sensibilizari.
Principalele acuze ale pacientilor alergici
la polen sunt:

• stranut, prurit nazal, rinoree apoasa,
  obstructie nazala bilaterala, alternanta,
  sugerand rinita alergica;
• prurit palatinal, prurit otic, fatigabilitate,
  cefalee, anorexie, hiposmia sau anosmia
  (scaderea sau lipsa mirosului);
• lacrimare, prurit conjunctival, eritem/
  hiperemie conjunctivala bilaterala sau edem
  conjunctival/chemosis -edem palpebral, sugerand
  conjunctivita alergica;
• tuse, respiratie suieratoare (wheezing),
  senzatie de sufocare (dispnee) sau de constrictie
  toracica, sugerand astmul alergic,
  toate aceste simptome fiind reversibile spontan
  sau cu tratament.

La unii pacienti exista o reactivitate
incrucisata intre polenurile aeropurtate
si alergene alimentare, fiind posibila aparitia
unor manifestari clinice de alergie
alimentara, inclusiv sindrom de alergie orala
sau chiar anafilaxie. Reactiile incrucisate cu
alimente pot surveni oricand pe parcursul
anului. In functie de tipul polenului care
provoaca reactia alergica, alimentele susceptibile
de a crea reactii incrucisate sunt:
– polen de graminee: banane, seminte
de floarea soarelui, castraveti, pepene galben
– polen de ierburi: piersici, telina,
pepene verde, rosii si portocale
– polen de arbori: foarte multe legume,
fructe, nuci, cartofi, telina, alune, mere, pere,
piersici, cirese.

Manifestarile clinice ale rinitei apar in
grade diferite de severitate, functie de acestea
rinitele/rinoconjunctivitele alergice fiind
clasificate ca usoare sau moderat severe. In
formele usoare de rinita multi pacienti isi
ignora simptomele. Cei mai multi pacienti
insa prezinta simptome moderat severe, ce
le afecteaza calitatea vietii prin perturbarea
somnului, a activitatii profesionale sau
scolare, a activitatilor zilnice, sportive si in
aer liber.

In functie de subimpartirea si severitatea
rinoconjunctivitei alergice, abordarea
terapeutica este secventiala. In cazul rinitei
alergice tratamentul ar trebui sa combine
evitarea alergenilor (cand este posibil),
farmacoterapia si imunoterapia. Pentru reducerea
expunerii la polen pacientii sunt
sfatuiti sa stea cat mai putin afara in sezonul
de inflorire a plantelor la care sunt alergici,
sa poarte ochelari pentru a scadea depunerea
pe conjunctive a polenului.

In perioadele cu simptome, este indicat
sa se spele cat mai des pe fata si pe par,
sa tina cont ca parul lung, mustata si barba
permit aderarea unei cantitati mari de polen.
Le este recomandat, pe timp calduros
si cu vant, sa tina usile si ferestrele inchise,
in masina sa tina geamurile inchise, sa nu
tina plante inflorite in casa, sa nu consume
miere, faguri de miere si propolis deoarece
agraveaza simptomele alergice, sa-si planifice
concediul astfel incat sa nu coincida
cu perioada de inflorire a plantelor la care
sunt alergici, sa evite activitatile in aer liber,
atunci cand nivelul de polen este foarte ridicat
(dimineata), sa evite cositul sau taierea/
tunsul ierbii. De cele mai multe ori respectarea
acestor recomandari nu este suficienta
pentru controlul simptomelor, astfel incat
farmacoterapia este necesara.

In cazul rinitelor alergice cu simptome
intermitente de severitate usoara se vor administra
medicamente antihistaminice orale
sau intrahistaminice intranazale si/sau decongestionante sau antagonisti ai receptorilor
de leucotriene.

In cazul rinitelor intermitente – forma
moderat severa si a rinitelor persistente cu
simptome usoare, se prescriu medicamente
antihistaminice orale sau antihistaminice intranazale
si/sau decongestionante, corticosteroizi
intranazali sau antagonisti ai receptorilor
de leucotriene. Acesti pacienti, in cazul
in care prezinta simptome persistente, vor fi
evaluati dupa 2-4 saptamani de tratament.

Daca simptomele au fost controlate se
va mentine acelasi nivel de terapie inca o
luna; daca simptomele nu au fost controlate
se va efectua un step-up. In cazul rinitelor
persistente cu simptome moderat severe
se vor recomanda de prima intentie corticosteroizi
intranazali asociati cu antihistaminice
sau antagonisti ai receptorilor de leucotriene.

Pacientii vor fi reevaluati dupa 2-4
saptamani de tratament. Daca simptomele
au fost controlate se va mentine tratamentul
pentru inca o luna si se va efectua un
step-down. In cazul in care simptomele nu
au fost controlate se va reevalua diagnosticul,
complianta pacientului si se va evalua posibilitatea
existentei unor infectii. Pacientii
cu rinita persistenta moderat severa vor fi
investigati suplimentar pentru evidentierea
unui posibil astm bronsic asociat, ce va
necesita asocierea medicatiei antiastmatice
corespunzatoare nivelului de boala.
Pacientii cu conjunctivita asociata rinitei
vor primi tratament cu antihistaminice
oral sau antihistaminice intraocular sau cromone
intraocular. Exista astazi disponibile
si medicamente corticosteroide cu structura
chimica deosebita (fluticazona furoat) care,
administrate intranzal, pot controla eficient
atat simptomele nazale cat si pe cele oculare
prin mecanismul de inhibare a unui reflex
nazo-ocular.

La pacientii insuficient controlati de terapia
farmacologica conventionala, la cei care
nu doresc terapie farmacologica de lunga
durata, la cei la care farmacoterapia produce
efecte secundare nedorite, se poate opta pentru
imunoterapie specifica, singura terapie ce
poate modifica cursul natural al bolii alergice.
Aceasta se poate efectua la pacienti selectati
la care s-a dovedit anterior mecanismul alergic
al bolii si numai dupa respectarea stricta
a indicatiilor si contraindicatiilor de administrare.
Se poate efectua pacientilor cu varste
de peste 5 ani, durata tratamentului fiind de
minim 3ani -maxim 5 ani.

In cazul pacientilor de varsta pediatrica,
principiile de tratament sunt similare celor
de la adulti, dar o atentie deosebita trebuie
acordata pentru evitarea efectelor adverse ale
unor medicamente, in special asupra cresterii
in inaltime. Dozele de medicament trebuie
ajustate varstei si greutatii corporale. Din
pacate putine medicamente sunt disponibile
pentru copii sub varsta de 2 ani. La copii, glucocorticoizii
orali sau intramusculari ar trebui
sa fie evitati, mult mai siguri si eficienti
fiind glucocorticoizii administrati intranazal,
mai ales acele structuri medicamentoase ce
au biodisponibilitate mica, ca de exemplu,
fluticazona furoat sau mometazona.

La copii, rinita alergica are o prevalenta
in continua crestere. Datele referitoare
la Romania pentru populatia pediatrica
cu varsta cuprinsa intre 13-14 ani arata o
crestere cu 1,3 %/an. Este mai frecventa
la varsta scolara, insa rinita intermitenta
apare in mod obisnuit inainte de varsta de
2 ani. Rinita alergica este considerata o parte
din „marsul alergic” din timpul copilariei,
alaturi de dermatita atopica, urticaria, alergia
alimentara, astmul bronsic. Desi nu este
o boala grava, impactul ei asupra copilului
este semnificativ, rinita putand afecta negativ
functiile cognitive si performantele
scolare, viata sociala si psihicul copilului. E
foarte important sa se stabileasca diagnosticul
corect, cat mai precoce si sa se instituie
tratamentul adecvat, astfel incat simptomele
sa fie perfect controlate.

In final, trebuie subliniat ca alergia la
polen este in continua crestere ca prevalenta,
atat la nivel mondial, cat si in Romania.
Afecteaza calitatea vietii pacientilor,
performantele scolare sau productivitatea
muncii, atat copiii cat si adultii, se asociaza
frecvent cu conjuctivita alergica (70 % din
cazuri ) si cu astmul bronsic (40% din cazuri),
insa poate fi controlata foarte eficient
cu medicatia adecvata.