AFECTIUNILE SCALPULUI

In general, in practica medicala, cele mai intalnite afectiuni ale scalpului sunt datorate factorilor infectiosi, in special micotici (pilomicoze), rarefierii sau pierderii parului (alopecii).

Patologia scalpului include modificari ale pielii, insotite sau nu de modificari ale firului de par.
Cea mai mare adresabilitate pentru patologia scalpului include alopecia androgenetica, dermatita seboreica, effluviu telogen si pelada.
Parul reprezinta o anexa care, desi nu are functie fiziologica vitala, prin absenta sau cresterea sa excesiva, mai ales pe zone non-pilare, poate avea uneori impact negativ asupra vietii socio- profesionale a unui individ.
In perioada de adult-tanar exista in medie 5 milioane de foliculi pilari, dintre care aproximativ 100.000 se regasesc la nivelul pielii capului.
In general, in practica medicala, cele mai intalnite afectiuni ale scalpului sunt datorate factorilor infectiosi, in special micotici (pilomicoze), rarefierii sau pierderii parului (alopecii).
Patologia scalpului include modificari ale pielii, insotite sau nu de modificari ale firului de par.
Pilomicozele: afecteaza mai ales scalpul, dar si alte zone paroase ale corpului si sunt mai frecvente la copii, in special la cei din colectivitati.
Cei mai frecventi dermatofiti implicati sunt: Trichophyton (T. tonsurans, T. vidoceum, T. schoenleinii ) si Microsporum (M. canis, M.audouini).
Aceste ciuperci invadeaza tija pilara, pielea si chiar unghiile.
Contaminarea se face pe doua cai:
– directa, prin contact interuman pentru speciile antropofile sau cu animale bolnave (pisica, caini, vitel), pentru speciile zoofile de ciuperci
– indirecta: prin contactul cu materiale, obiecte contaminate cu ciuperci, provenite de la oameni sau animale, sau prin contactul cu solul sau vegetalele pe care se dezvolta speciile geofile

MANIFESTARI CLINICE

– placi de obicei circulare alopecice, cu alopecie partiala, in numar mai mic – microsporia, sau mai numeroase – tricofitie, cu diametrul variind intre 0,5-4-6cm (in microsporie placi mici, extinse si putine la numar; in tricofitia uscata, placi alopecice numeroase si cu suprafata mica). Firele de par sunt alterate, modi fi cate, fragile, rupandu-se imediat la emergenta din piele.
Pe suprafata placilor alopecice pot aparea scuame fine. In general vindecarea se face fara alopecie
restanta.

KERION CELSI este o pilomicoza inflamatorie, cel mai adesea datorata unor specii zoofile de fungi, la care se poate adauga si o contaminare bacteriana.
Clinic, se manifesta sub forma unor noduli inflamatori durerosi, cu tendinta la abcedare, cu numeroase pustule pe suprafata lor, din care se elimina puroi, si cu prezenta de cruste ce inglobeaza si firele alterate. Acesti noduli pot conflua, formand placarde mari, cu orificii foliculare dilatate, supurative, care, netratate corespunzator determina distructie foliculara cu alopecie cicatriciala definitiva. Este prezenta si limfadenopatia regionala inflamatorie.
Diagnosticul in pilomicoze se face pe baza aspetului clinic si este validat de examenele de la laborator:
– examenul microscopic direct din scuamele si firele de par alterate
– cultura – necesara pentru indentificarea speciei de fungi
– examinarea cu lampa Wood (in lumina ultravioleta) folosita mai ales ca metoda de screening pentru depistarea micozelor din colectivitati

TRATAMENT

In micozele parului, tratamentul sistemic este obligatoriu pe o perioada de 4 – 6 sau chiar 8 saptamani cu:
– antibiotic fungistatic – 10 mg/kg /zi in 1 sau 2 doze, cu prudenta la copii.
– aliamina cu spectrum larg de activitateantifungica, 250 mg/zi (de evitat la copii)
– Ketoconazolum, 200 mg/zi la adulti si copii: 4 – 7 mg/kg/zi
– Itraconazolum: 100 mg/zi, permis la copii (derivat triazolic cu spectru larg de activitate).
– Fluconazolum: (derivat triazolic puternic inhibitor al sintezei nucleului sterolic al fungilor) – de electie la copii >4 saptamani.

Daca se asociaza si o contaminare bacteriana, se vor introduce antibiotic – cefalosporine, peniciline, eventual se va efectua si o antibiograma din puroiul local.
Tratamentul local presupune epilarea firelor afectate, indepartarea crustelor, tratament antiflogistic cu solutii antiseptice (clorhexidina, polividon iodat), preparate locale antimicotice si folosirea unor sampoane antifungice pe baza de ciclopiroxolamina, ketoconazolum 2%, sulf, sulfura de seleniu).
Se impune izolarea pacientului, dezinfectia lenjeriei si a obiectelor contaminate si controlul micologic postterapeutic.
Afectiunile prin deficit de par sunt denumite generic alopecii.
In functie de capacitatea de regenerare a folicului pilar se deosebesc:
– alopecii temporare, reversibile, necicatriciale, care pot fi rezultatul unor procese endogene sau exogene si care conduc la o pierdere difuza sau circumscrisa a parului.
– alopecii permanente, nereversibile – in care foliculii pilari sunt distrusi definitiv
In practica medicala cele mai frecvente alopecii sunt: alopecia androgenetica, effluviu telogen si pelada.
Alopecia androgenetica (calvitia), reprezinta o forma de cadere difuza si progresiva a parului, determinata genetic, care apare la majoritatea barbatilor si la o parte din femei.
Este cea mai comuna forma de alopecie, reprezentand 95% din totalul acestor afectiuni. Prevalenta este destul de larg apreciata: 23-87% in randul ambelor sexe. Practic, 1 din 2 barbati caucazieni prezinta alopecia androgenetica.
Rarirea parului in zone foarte vizibile (temporala, parietala) creeaza disconfort pacientilor.
Modificarea fiziopatologica de baza in alopecia androgenetica o constituie modificarea ciclului pilar, cu scurtarea fazei anagene si cresterea proportiei de peri telogeni (25-40% fata de normal 10%).
Se produce o miniaturizare si o superficializare a foliculilor pilari, care, din foliculi terminali, maturi, se transforma in foliculi de tip “vellus”, mai mici, care mai pastreaza, spre deosebire de foliculii vellus reali muschi erectori pilari, de dimensiuni mai mici.
Aceste modificari se produc sub influenta unui metabolism hormonal androgen dezechilibrat, pe fondul unei predispozitii genetice, fiind o afectiune autosomal dominanta, cu penetranta crescuta la barbati.

MANIFESTARI CLINICE

Alopecia androgenetica debuteaza la nivelul regiunii frontotemporale, cu retragerea progresiva a marginii de insertie pilara spre regiunea vertexului. Firele de par normal pigmentate sunt inlocuite cu peri subtiri, fini, decolorati, rarefiati. Pielea capului este lucioasa, cu orificii foliculare
prezente pe suprafata alopecica.
De multe ori se asociaza seboree cu alopecie androgenetica, hirsutism si acnee, formand sindromul SAHA, cel mai probabil consecinta unui hiperandrogenism periferic cu nivele serice normale de androgeni.
Diagnosticul se face pe baza aspectului clinic, a anamnezei, a antecedentelor heredo- colaterale (rude de gradul 1-2 cu istoric de cadere a parului sau de subtiere a firelor de par), a evaluarii paraclinice: tricograma care indica modificarea raportului anagen/telogen in defavoarea anagenului si
subtierea firelor anagene. Absenta infiltratului limfocitar peribulbar exclude alopecia areala. Evolutia alopeciei androgenetice esteprogresiva, intr-un ritm greu previzibil.
Tratamentul vizeaza in primul rand diminuarea ritmului de cadere a parului si regenerarea pilara. Toate metodele de terapie vor avea mai mult un rol morbistatic, pentru ca nu se poate influenta factorul genetic major.
Se pare ca singurele medicamente eficiente, in sensul incetinirii progresiei bolii sunt minoxidilul topic 2-5% (doua aplicatii/zi) si finasteridul in doza de 1mg/zi – inhibitor al 5alfa reductazei la barbati, tratament inceput la primele semne de boala si continuate pe termen indelungat.
La femei se administreaza antiandrogenice de tip: ciproteran acetat, spironolactona, flutamid, estrogeni, o parte dintre aceste medicamente avand efect pilogenetic.
Tratamentul chirurgical poate realiza un implant de foliculi pilosebacei din zona occipitala pe zonele alopecice, metoda dureroasa si costisitoare. Transplantul pilar nu se recomanda la pacientii tineri, deoarece alopecia androgenetica poate progresa dupa tratamentul chirurgical. O alta tehnica presupune
reducerea chirurgicala a zonelor afectate cu sutura, sau acoperire prin metoda lambourilor de rotatie .

EFFLUVIUM TELOGEN

Reprezinta o cadere difuza si temporara a parului, in care intervine o scurtare a duratei ciclului pilar, cu cresterea proportiei de foliculi telogeni, dar fara miniaturizarea lor ca in alopecia androgenetica.
Cauzele sunt multiple si diverse:
– focare de infectie la nivelul extremitatii cefalice
– endocrinopatii (hipotiroidism, diabet zaharat)
– hipoproteinemii
– sindrom anemic
– hepatopatie
– insuficienta renala
– sarcina, nasterea
– epuizare psihico-fizica
– expunere la substante toxice
– diete alimentare inadecvate (sarace in acizi grasi, proteine, Zn)
– stresul acut
– patologie neoplazica
– cauze iatrogene – postchirurgical, citostatice, hormoni, hipolipemiante, betablocante, inhibitori de EC, diuretice, anticonvulsivante, antiinfectioase, interferoni, unele AINS

Evaluare paraclinica

– Tricograma: peri telogeni peste 25%, normali d.p.d.v. morfologic
– Tricoscanarea unei zone bine precizate: pierdere peste 200 fire/zi – (normal 60-100 fire pierdute /zi de pe intreg scalpul)
– Evaluare hematologica completa, sideremia, glicemia, teste hepatice, bilant azotat, probe de inflamatie nespecifica, teste tiroidiene, testari pentru patologie asociata.

Tratamentul

Daca foliculii pilari nu sunt afectati si ciclurile pilare se vor relua normal dupa cateva luni, nu intotdeauna se recomanda tratament. Totusi, se pot administra oral vitamine, acizi grasi esentiali, antioxidanti, iar local, produse care contin aceleasi ingrediente pentru a activa microcirculatia la nivelul papilei dermice.

PELADA

Pelada sau alopecia areata reprezinta o forma de cadere focala a parului, necicatriciala, instalata rapid si manifestata clasic prin una, sau mai multe placi alopecice.
Este considerata o afectiune autoimuna cutanata, mediata de lyT, directionata impotriva foliculului pilar. Aceste procese se produc sub influenta anumitor factori (imunologici,endocrini, infectiosi, neurologici, psihosomatici), de obicei pe un teren genetic predispus.

Manifestari clinice

– placile alopecice unice sau multiple se pot localiza in orice zona cu foliculi, in peste 85% cazuri la nivelul scalpului
– placi rotunde sau ovalare cu extensie centrifuga, cu orificii foliculare pe suprafata lor
– firele periferice se detaseaza cu usurinta la tractiune
– leziunile sunt indolore, rar apare prurit sau furnicaturi, usoara senzatie de tensiune, durere sau arsura
Exista forme rare de pelada:
– forma totala, sau decalvanta, in care scalpul este afectat total
– forma pelada universal, care afecteaza toate regiunile cu par

Pelada poate asocia distrofii unghiale in 2-33% cazuri), limfadenopatie occipitala, submandibulara in cazurile cu evolutie acuta, extensiva, atopie, HTA, distiroidism, alte afecţiuni endocrine sau autoimune. Diagnosticul se pune aproape intotdeaunape aspectul clinic.