Autori: Dr. Radu Rotarescu, Dr. Sanda Dorina Popescu – medici specialisti dermato-venerologi

Lumina solara joaca un rol important in numeroase afectiuni dermatologice.
Spectrul bolilor determinate de radiatiile ultraviolete este unul foarte larg incepand
cu arsura solara acuta , conti nuand cu multiplele forme de fotoalergie, bolile agravate
de expunerea la soare cum ar fi lupusul eritematos, incluzand toate aspectele
cutanate ce apar ca urmare a expunerii cronice la radiatiile ultraviolete cum sunt
fotoimbatranirea cutanata si majoritatea malignitatilor pielii.

Lumina se refera la intregul spectru de
ultraviolete, radiatia electromagnetica
vizibila si cea infrarosie. Pentru piele
sunt importante ultravioletele care au
lungimea de unda 280-400 nm si lumina
vizibila cu lungimea de 400-700 nm.
Radiatiile ultraviolete se impart in functie
de lungimea de unda:

-UVC cu lungimea sub 280 nm, nu
ating niciodata suprafata terestra fiind filtrate
in special de stratul de ozon.UVC din sursele
artificiale au efect distructiv asupra celulelor si
se folosesc ca bactericide. Irita puternic conjunctiva,
de aceea se recomanda purtarea ochelarilor
deoarece sunt blocate de sticla.

-UVB cu lungimea 280-320 nm sunt responsabile
de arsura solara. Acest eritem solar
apare dupa 12-24 ore de la expunerea solara,
fiind explicat prin eliberarea de prostaglandine
si alti mediatori din keratinocitele deteriorate.
Are loc deasemenea bronzarea intarziata, deoarece
productia de melanina apare la 48-72
ore de la expunere. Un alt rol este acela de activare
a vitaminei D. Foarte importante sunt si
efectele distructive ale UVB asupra ADN-ului,
ARN-ului, proteinelor si membranelor celulare,
rezultand alterari ale epidermului, tesutului
conjunctiv si vaselor.Mutatiile ADN-ului keratinocitar
si fotoimunosupresia sunt prinipala
cauza a carcinocegenezei solare.

-UVA cu lungimea 320-400 nm au o
intensitate in lumina solara de 500 ori mai
mare decat UVB, de aceea in cazul unei expuneri
naturale produc atat eritem cat si
bronzare.Eritemul este imediat, nu implica
efectul toxic asupra keratinocitelor. Bronzarea
este deasemenea rapida producanduse
prin oxidarea melaninei. In cazul luminii
naturale toxicitatea prin UVA este aproape
imposibila, deoarece arsura solara si toxicitatea
UVB sunt factorii limitanti. Cu alte
cuvinte o persoana nu poate primi o doza
toxica de UVA din lumina naturala, deoarece
ar fi deja „arsa” de catre UVB. Deoarece
au aparut numeroase surse artificiale de
UVA, aceste radiatii au fost intens studiate si
acum sunt impartite in UVA1 (340-400 nm)
si UVA2 (320-340 nm), acestea sunt asemanatoare
ca efect cu UVB, produc mai mult
eritem si distructie ADN. UVB sunt filtarate
de sticla, in schimb UVA o penetreaza, astfel
ca reactiile la soare pot aparea si in casa sau
automobile.

Fototipul cutanatat al individului ne
orienteaza rapid asupra raspunsului acestuia
dupa o expunere la lumina solara, desi variabilitatea
individuala este foarte mare. Astfel fototipul
I si II nu numai ca sufera extrem de usor
arsuri solare, dar au si cel mai mare risc de a
dezvolta efectele cronice ale radiatiilor UV.
O clasificare relativ simpla si logica a
afectiunilor dermatologice determinate de actiunea
radiatiilor utraviolete ar fi:

I. Reactii ale pielii normale prin prea
multa radiatie UV: 1) acuta – arsura solara si 2)
cronica – elastoza solara
II. Fotodermatozele – pielea reactioneaza
la doze de radiatie care nu ar produce nici o
reactie la un individ normal
III. Agravarea unei dermatoze preexistente
de catre radiatia UV, exemplul cel mai cunoscut:
acutizarea unui lupus eritematos dupa o
arsura solara

Fotodermatozele se clasifica in:

-primare – cand nu se cunoase o cauza
subdiacenta
-secundare – lupusul, porfiria, de exemplu,
cand se cunoaste cauza reactivitatii solare.

In afara acestei clasificari exista o multitudine
de afectiuni cutanate care sunt induse sau agravate
de lumina solara sau radiatia artificiala: herpesul
simplex, boala Darier, pemfigusul benign familial,
dermatita seboreica, dermatita herpetiforma,
pemfigusurile eritematos si foliaceu, rareori boli
ca psoriazisul sau dermatita atopica.

I. Arsura solara

Este o reactie toxica cutanata care este
indusa in principal de UVB cu efect eritemogen
si apare de regula cand mecanismele de
protectie ale pielii sunt depasite si depinde de
numerosi factori ca: durata expunerii, fototipul
individului, anotimp, conditiile meteo, mai
ales de gradul de bronzare anterioara, care are
efect de protectie.

DEM – doza de eritem minim, este acea
cantitate minima de radiatie care produce un
eritem uniform bine delimitat la 24 ore. In
cazul arsurilor solare sunt numeroase DEM
per expunere, care duc la aceasta reactie. Spre
exemplu expunerea la plaja de 20 de minute
in timpul pranzului, echivaleaza cu 20
DEM. Se produce vasodilatatie marcata in
dermul papilar prin intermediul prostaglandinelor.
Clinic, eritemul apare la 6 ore dupa
exaunere, avand varful la 12 – 24 de ore, si
paleste la 72 ore. Eritemul se poate asocia
cu edem si stare de rau general. Tratamentul
sistemic se face cu acid acetil salicilic, iar
topic, comprese umede, posibil dermatocorticoizi.
Modificarile cronice solare cele mai importante
sunt: keratozele actinice, care apar prin
deteriorarea keratinocitelor. Suferinta melanocitelor
se manifesta prin aparitia modificarilor
de hiper sau hipopigmentari pana la lentigo
malign, iar suferinta fibroblastilor dermici conduce
la elastoza solara: tegumentul este mult
ingrosat, culoarea galben-bruna, brazdata de
santuri adanci.

II. Fotodermatozele primare
idiopatice

Urticaria solara este o afectiune foar te
rara, ce apare mai ales la adulti. Apare prin
mecanism de hipersensibilitate imediata mediat
Ig E. Urticaria poate aparea dupa expunerea
la UVB, UVA, lumina vizibila,
sau combinatia acestora. Pacientii dezvolta
placile, eritemul, edemul, pruritul la cateva
minute dupa expunerea la lumina; caracteristica
este aparitia leziunilor atat pe
zonele expuse cat si cele nonexpuse. Evolutia
este de regula cronica, ani de zile, avand o
tendinta redusa la remisiunea spontana. Diagnosticul
diferential cu celelalte tipuri de
urticarie se face relativ usor, chiar anamnestic.
Tratamentul cu anithistaminice este putin
eficient. Tratamentul de electie este PUVA terapia,
se continua pe perioada verii, asociata
sau nu cu corticosteroizii sistemici.

Euptia polimorfa la lumina este o
afectiune comuna. Are unele sinonime cum
ar fi: prurigo estival, prurigo de vara Hutchinson,
eczema solara. Aceasta afectiune se
caracterizeaza prin aparitia in cateva ore sau o
zi de la expunerea solara a unor papule eritematoase,
vezicule, placi, care sunt prurigionase si
noncicatriciale, pe unele zone fotoexpuse, mai
rar pe tot tegumentul expus la lumina. Leziunile
sunt de regula simetrice si pot involua in
cateva zile pana la o saptamana. Desi eruptia
este constant monomorfa la acelasi pacient, are
o foarte mare variabilitate individuala. Eruptia
apare de regula primavara sau la inceputul verii,
mai ales la femei. Etioptagoenia nu este
pe deplin inteleasa, dar se suspecteaza a fi o
reactie de hipersensibilitate de tip IV. Clinic
exista numeroase variante morfologice cum
ar fi: papuloasa, papulo-veziculoasa, placi, leziuni
hemoragice, veziculo-buloase, eritem polimorf-
like, de tip intepatura de insecta. Cea
mai comuna forma clinica este cea papuloasa
sau papulo-veziculoasa ce apar in regiunea decolteului,
fetei, a patrilor laterale ale gatului,
pe suprafetele de extensie ale bratelor, fetele
dorsale ale mainilor. Nu este comuna afectarea
zonelor ce nu au fost expuse la radiatia
ultravioleta. Exudatia, crustele, cicatricile sunt
neobisnuite. Acestea apar numai daca pacientul
excoriaza leziunile sau are si dermatita
atopica. Desi leziunile pot involua spontan,
cel mai probabil reapar in cazul reexpunerii la
radiatia ultravioleta. Diagnosticul diferential al
acestei eruptii este desigur unul foarte vast: eritem
polimorf, dermatita atopica, dermatoze
fotoalergice, porfiria eritropoietica. Cel mai
important insa, este diagnosticul diferential
care se face cu lupusul eritematos. Desi uneori
pot fi dificultati de diferentiere chiar si la
nivel histopatologic, se poate face o orientare
clinica: lupusul de regula dezvolta leziunile mai
lent, si acestea se vindeca la fel de lent. Testele
serolgice pot transa diagnosticul, dar uneori
este necesara imunofluorescenta cutanata. De
electie ramane PUVA terapia, in timp ce alte
tratamente – dermatocorticoizii, fotoprotectoarele,
hidroxicloroquina, antihistaminicele,
pot avea efecte mai putin satisfacatoare. Doza
scurta de corticosteroizi sistemici poate produce
o ameliorare marcata si rapida, dar nu trebuie
sa uitam de raportul beneficiu/risc.

Alte afectiuni cum ar fi Prurigoul actinic,
Hydroa Vacciniforma fac parte de asemenea
din fotodermatozele primare, dar sunt
afectiuni extrem de rare.

Fotodermatozele secundare

Cel mai cunoscut este lupusul eritematos;
majoritatea formelor acestei boli sunt caracterizate
de fotosensibilitate. Dupa stabilirea acestui
diagnostic, recomandarea de a evita radiatiile ultraviolete
trebuie sa fie ferma, deoarece poate reduce
severitatea leziunilor, dar si a complicatiilor
sistemice. De fapt, fotodermatozele primare cuprind
atat fotosensibilitatile idiopatice discutate
mai sus, cat si pe cele in care exista un trigger alergic
sau toxic, precum si reactiile persistente la
lumina – unele idiopatice, altele cu un trigger cunoscut,
dar cu evolutie indelungata.

Leave a reply