Accesul pacientilor la medicamente

Autor: Dan Zaharescu, Director executiv al Asociatiei Romane a Producatorilor Internationali de Medicamente

Este unanim recunoscut, si acceptat, faptul ca obiectivul
primordial al oricarei politici de sanatate trebuie sa fie
maximizarea starii de sanatate a populatiei, in conditiile in
care, in majoritatea tarilor, autoritatile dispun de resurse relativ
limitate. Acest obiectiv trebuie atins intr-un cadru etic,
bazat pe principiul solidaritatii si al echitatii.

Din considerente mai mult sau
mai putin obiective, adesea
po puliste, statele au tendinta
de a crea mai degraba drepturi
si facilitati pentru cetatenii
lor, cu mult mai multa usurinta, decat sa
faca in asa fel incat sa adopte masuri care sa
gene reze resursele cu care sa fie respectate
aceste drepturi. Este si cazul Romaniei pentru
care, drumul de la drepturile cetatenilor
referitoare la sanatate care sunt garantate de
Constitutie, la fapte si actiuni care sa le materializeze,
este inca lung si anevoios.

In ultimul deceniu (pentru a ne opri la un
prag pentru care dispunem de foarte multe date
certe), in Romania, alocarea resurselor pentru
sanatate a fost mult sub nivelul minim acceptabil.
Acest fapt a condus, intre altele, la cronicizarea
anumitor disfunctionalitati ale sistemului,
si nu voi mentiona aici decat migratia
cadrelor medicale catre alte tari ale UE, necesitatea
ca pacientii sa aduca de acasa o buna parte
din medicamentele si produsele parafarmaceutice
de care au nevoie pe timpul internarii
in spitale, dar si extinderea termenelor de plata
la peste 200 de zile si transformarea spitalelor
in institutii de asistenta sociala.

In ciuda faptului ca mai toate partidele
politice din Romania au recunoscut de-a
lungul anilor necesitatea unei alocari bugetare
pentru sanatate de minim 6% din PIB,
realitatea ne-a dovedit ca in deceniul 2001 –
2010 nu s-a depasit niciodata pragul de 4%
din PIB, si aceasta in conditiile unei perioade
de crestere economica sustinuta, cu exceptia
ultimilor 2 ani. Mai mult decat atat, strategia
fiscal-bugetara a actualului guvern pe perioada
2011 – 2013 prevede pentru sistemul sanitar
reduceri semnificative ale alocarilor de
la buget. Astfel, bugetul FNUASS va pierde
15% in 2011 fata de 2010, in conditiile in
care anul 2010 a preluat si socul finantarii
precare din 2009 si al creditelor de angajament
de 2,8 miliarde RON, rostogolite din
trimestrul IV al anului 2009 in 2010.

Nici bugetul Ministerului Sanatatii nu sta
mai mai bine conform aceleiasi strategii mai
sus mentionate, scaderea fiind de 56% in 2011
in comparatie cu 2010!! Exista voci care sustin
ca aceste reduceri se datoreaza trasnsferarii
finantarii spitalelor de la MS la comunitatile
locale, fapt partial adevarat, dar care nu a fost
pana acum sustinut sau probat cu cifre concrete.
Per total, sumele alocate pentru buge tul
sanatatii (rezultate din cumularea FNUASS
cu bugetul Ministerului Sanatatii) urmeaza
sa scada cu aproximativ 25% in 2011 fata de
2010, ceea ce este de-a dreptul drama tic pentru
un sistem care este subfinantat cronic de mai
bine de un deceniu.

In concluzie, daca ar fi sa fie respectata
prognoza guvernului actual, bugetul sanatatii
nu va depasi nici in urmatorii ani o alocare mai
generoasa decat cea de care se bucura Madagascarul
sau Bangladesh-ul si va continua sa se afle
semnificativ sub media tarilor africane care a fost
in 2008 de 5,9% din PIB (Raportul Societatii
Academice din Romania – Caietul nr. 44/ Noiembrie
2009). In intreaga strategie bugetara nu
se vorbeste decat de taieri de cheltuieli si nicidecum
de mecanisme de crestere a veniturilor
bugetului. Aceasta sa fie singura solutie?!
Situatia analizata mai sus, are o cauza
generala unica: lipsa unor politici publice
de sanatate coerente atat in trecut, cat, din
nefericire, si in prezent. Politicile de sanatate
trebuie sa aiba ca baza de plecare satisfacerea
nevoilor reale ale populatiei, dar acestea
inca nu sunt foarte bine identificate, si
in consecinta, in opinia autoritatilor, nu au
cum sa fie satisfacute.

Din orice unghi am incerca sa privim lucrurile,
trebuie sa recunoastem faptul ca un
sistem sanitar are doua componente principale:
una este data de rolul de Serviciu public (care
are o importanta majora in viata sociala), iar
cea de-a doua este componenta de Piata, (care
ar trebui sa joace un rol hotarator in procesul
de reglare si echilibrare economica). In general
autoritatile acorda o oarecare importanta
primei componente, aceea de serviciu public,
in timp ce a doua este adesea complet
ignorata, sau mai rau, supusa unor mari presiuni
(de cele mai multe ori prin parghii sau
decizii administrative) care duc la blocaje sau
distorsiuni, cu efecte diametral opuse celor
dorite de autoritatile care le-au generat. Din
acest punct de vedere, piata farmaceutica din
Romania si evolutia sa din ultimii trei sau patru
ani, merita o atentie aparte.

Autoritatile care administreaza sistemul
sanitar romanesc si-au exprimat in
nenumarate randuri ingrijorarea fata de cresterea „excesiva, progresiva si disproportionata”,
(doar in opinia lor), a cheltuielilor cu medicamentele,
in contextul in care parametrii
generali ai starii de sanatate a populatiei
nu inregistreaza o ameliorare direct proportionala.
Explicatiile sunt multiple, dar
oricare din ele sunt departe de a justifica ingrijorarea
autoritatilor sau masurile administrative
adoptate. In ceea ce priveste fondurile
alocate consumului de medicamente, in ciuda
unei cresteri aparent semnificative a sumelor
alocate in valoare absoluta, (datorita
nivelului foarte scazut de la care s-a pornit in
urma cu 15 – 20 de ani), suntem inca foarte
departe de nivelul cheltuielilor pentru medicamente
pe cap de locuitor din tarile vecine
Romaniei, nemaivorbind aici de tarile europene
dezvoltate.

Mai mult decat atat, cresterea cheltuielilor
cu medicamentele in UE pe ansamblul
ei, nu este deloc de neglijat asa cum arata
graficul de mai jos:
Acesta este motivul principal pentru care
piata farmaceutica romaneasca, in actualul stadiu
de dezvoltare, si in ciuda constrangerilor
impuse de autoritati, este o piata condamnata
la crestere, fenomen sustinut in principal in
perioada crizei economice, nu de alocarile de la
buget, ci de banii scosi din buzunar de pacienti.
Schimbarile de comportanent ale populatiei in
ultimii doi sau trei ani, in sensul acordarii unei
atentii sporite factorului de preventie al bolilor
si al reducerii factorilor de risc, sunt inca timide,
dar sunt si de natura sa justifice o crestere
a ponderii cheltuielilor cu medicamentele
in bugetul familial de la un rusinos 4,5% (in
comparatie cu 7,5% pe tigari si alcool), la un nivel care sa duca in urmatorii ani la inversarea
acestui raport.

In acest context este momentul sa mentionez
decizia CNAS de a schimba mecanismul
de compensare a medicamentelor
cu incepere de la 1 iulie 2010. Una dintre
justificarile aduse de catre autoritati pentru
masurile adoptate, cum ar fi scaderea
compensarii si introducerea pretului de
referinta pe clasa terapeutica la nivel de
ATC4, sau chiar ATC3, este legata de nevoia
de crestere in Romania a consumului de medicamente
generice fata de medicamentele
originale. Nimic mai fals decat aceasta justificare
pentru decizia luata! Romania ocupa
deja in 2009 locul 5 in topul celor mai
mari consumatori europeni de medicamente
generice, in conditiile in care sistemul sanitar
romanesc deconteaza inca din anul 2002,
90% din pretul celui mai ieftin medicament
generic prezent pe piata.

Problema ar trebui pusa insa din celalalt
unghi de vedere, si anume al restrictionarii
de catre autoritati al accesului pacientilor
romani la medicamentele inovative, salvatoare
de vieti, in contextul actualizarii extrem
de rare a listei de medicamente compensate si gratuite. Iar pentru a exemplifica
acest lucru nu trebuie decat sa amintesc faptul
ca in ultimii 5 ani lista de medicamente
a fost actualizata doar de doua ori: in aprilie
2005 si in august 2008.

In ciuda tuturor acestor presiuni, accesul
pacientilor la medicamente a fost facilitat,
si puternic sustinut din punct de vedere
financiar, de catre producatorii de medicamente
pe parcursul ultimilor 2 ani, si vorbim
aici de sume pe care autoritatile le estimeaza
la aproximativ 600 milioane de EUR. Extinderea
prin decizie unilaterala a CNAS a termenelor
de decontare a medicamentelor catre
farmacii in anul 2009, ar fi putut produce
o prabusire, sau o intrare in colaps, a pietei
farmaceutice (cu consecinte dezastruoase pentru
accesul pacientilor la medicamente), daca
producatorii de medicamente si distribuitorii
ar fi impus respectarea riguroasa a termenelor
de plata din contractele lor comerciale.
Actuala criza trebuie privita insa ca o
oportunitate pentru a demara o dezbatere
serioasa in randul societatii romanesti pe tema
sanatatii. Sanatatea contribuie in mod direct la
bunastarea populatiei si trebuie privita de catre
autoritati ca o investitie, si nu ca o cheltuiala,
char si intr-o perioada de criza. Investitiile in
sanatate au un impact direct asupra progresului
economic si social, fiind una din conditiile
de baza pentru recuperarea decalajelor fata de
celelalte tari ale UE.

In opinia Asociatiei Romane a Producatorilor
Internationali de Medicamente,
dialogul si parteneriatul intre industria farmaceutica
si autoritati sunt singurele cai prin
care, in beneficiul si in jurul pacientilor, se
pot stabili o suita de prioritati si programe
de actiune pentru care sa se poata realiza o
finantare sustenabila pe termen scurt si mediu.