Vindem medicamente la pret de producator!

Statul a acumulat o datorie de 546 milioane de euro la furnizorii de medicamente
si la cei de aparatura medicala. Cea mai mare parte a sumei provine din neplata
restantelor catre farmacii. In aceste conditii, profitabilitatea unei farmacii devine
o tinta secundara, precedata fiind de lupta pentru supravietuire.

Vindem medicamente la pret de
producator! Anuntul, scris mare pe
geamurile a tot mai multor farmacii,
exprima elocvent disperarea.
Masura pare sa fie, pentru multi
dintre ei, ultima sansa in lupta cu falimentul,
dupa ce in prealabil si-au redus la minimum
cheltuielile de functionare. Detinatorii unitatilor
de retail farmaceutic cu circuit deschis sunt pusi
cu spatele la zid. O mare parte dintre acestia au
sacrificat marjele de profit in speranta pastrarii
pe linia de plutire a afacerii. Altii au deja lacatul
pe usa, doar pentru ca au investit in Romania.
Statul nu le-a platit compensatiile datorate pentru
medicamentele eliberate pe baza de reteta din
luna iulie a anului trecut, adaosurile comerciale
pentru medicamentele Rx sunt plafonate, iar regulile
jocului se schimba chiar in timpul acestuia,
aruncand astfel la cos orice stra tegie pe termen
mediu. In orice alt colt de lume, statul nu stie cum sa impulsioneze afacerile si sa ii motiveze
pe antreprenori. Iar cand vine vorba de farmacii,
mai trebuie luat in calcul si faptul ca prin ele se
asigura in fapt accesibilitatea tratamentului pentru
pacienti.

„In 2009 situatia s-a inrautatit semnificativ.
Amanarea platilor ar putea duce in faliment toate
farmaciile mici si mijlocii, in conditiile in care
intr-o farmacie costul vanzarilor (al produselor la
distribuitori) reprezinta peste 85% din cifra de
afaceri”, afirma Petru Craciun, directorul gene ral
al companiei de studii si analize de piata Cegedim
Romania.

Potrivit analizei efectuate de Cegedim,
75,2% din numarul total de farmacii se inscriu
in categoria celor mijlocii. Numai un sfert dintre
unitatile de retail farmaceutic au venituri lunare
suficiente (mai mari de 135.000 lei) pentru a le
permite sa reziste regimului impus de autoritati,
in care plata se face dupa 210 zile in cazul medicamentelor
compensate si gratuite si dupa 120
de zile in cazul celor din programele nationale.
Nici mai mult nici mai putin decat sapte respectiv
patru luni in care farmacia nu primeste
nici un ban de la stat, dar trebuie sa plateasca in
schimb medicamentele achizitionate, taxele si
impozitele percepute de acesta, salariile, chiriile
si utilitatile. Suma restanta este una importanta,
in conditiile in care medicamentele Rx au avut
anul trecut o cota de piata de 72,3% din tota lul
vanzarilor de medicamente. Acest modus vivendi
nu putea sa nu lase urme. 1588 de farmacii
obtineau anul trecut venituri sub 30.000 de lei.
Criza din sistemul de retail farmaceutic nu a ocolit
nici macar orasele mari si localitatile limitrofe.
Spre exemplu, 9,9% dintre farmaciile predispuse
la faliment se aflau localizate in Bucuresti si
judetul Ilfov, ceea ce reprezinta un sfert din totalul
de 915 unitati din aceasta zona. Un numar de
3.047 farmacii se inscriu in categoria farmaciilor
mijlocii – a caror cifra de afaceri lunara varia anul
trecut intre 30.000 si 135.000 de lei. Cele mai
multe dintre ele, in regiunea Transilvania (inclusiv
Banat) – 38% si in Muntenia, Oltenia, Dobrogea
– 32,2%, regiuni in care de altfel se afla
si cel mai mare numar de farmacii din totalul
pe tara – 34,8% respectiv 30,5%. Doar 13,1%
dintre farmaciile mijlocii erau din Bucuresti si
judetul Ilfov.

Regenararea capitalului…

In aceasta perioada de criza, a devenit o
obisnuinta sa numaram noi falimente. In 2009
si-au anuntat insolventa peste 18.400 de firme,
iar in acest an se estimeaza ca numarul lor va fi
ingrosat cu alte peste 20.000. In noul context
economic, orice vulnerabilitate intrinseca – afaceri
prost conduse, sau simpla supradimensionare
a unui sector, naste falimente. Adevarat in
teorie. In practica insa, atunci cand subiectul este
business-ul numit farmacie, lucrurile sunt putin
mai nuantate.

Numarul farmaciilor la mia de locuitori
este printre putinii indicatori la care Romania
rateaza ultimele locuri in diferitele topuri
care iau in calcul repere din industria sanatatii.
Si pentru ca nu numai numarul farmaciilor
conteaza, ci si distributia lor geografica, care trebuie
sa asigure accesibilitatea la medicatie a tuturor
conationalilor, trebuie spus ca mediul rural
ramane in continuare „neacoperit”, din
cauza ineficientei economice a acestui business
in localitatile foarte mici unde adesea puterea de
cumparare redusa a locuitorilor il face nesuste nabil. Din datele Cegedim rezulta ca numai 18%
din numarul total de farmacii era localizat anul
trecut in orasele mici (sub 50 de mii de locuitori)
si in mediul rural.

Si daca falimentul farmaciilor nu poate fi pus
pe seama unui management defectuos, nu poate fi
atribuit nici faptului ca ar face parte dintr-un segment
de piata supradimensionat. Vina apartine
in majoritate statului, care prin institutiile sale,
nu isi plateste datoriile catre sistem.

… sinucidere curata

Regenerarea capitalului in piata de retail
farmaceutic cu 3,7% in semestrul doi (fata de
primul semestru) din 2009 si cu 4,4% in ultimele
trei luni ale anului precedent (fata de trimestrul
trei) este paradoxala. Dincolo de faptul
ca este insignifianta, intru totul explicabil prin
contextul vitreg in care farmaciile sunt fortate
sa isi defasoare activitatea, pare a fi chiar un demers
suicidar. Este aproape imposibil de monitorizat
fiecare caz in parte pentru a vedea in ce
conjunctura s-a nascut un atare optimism din
partea antreprenorului respectiv. Este posibil, ca
o mica parte dintre cele 1.526 de farmacii care
si-au trecut in cont anul trecut venituri lunare
mai mari de 135.000 de lei, sa fi decis sa fructifice
o fereastra de oportunitate prin expansiune.

Pe baza rezultatelor cu care industria
farmaceutica a inchis anul 2009 rezulta ca, in
medie, o farmacie a avut o cifra de afaceri de peste
1,3 milioane lei. Un studiu de caz al cash flowului
unei astfel de farmacii, pe care o vom numi
„medie”, conduce la cateva rezultate interesante,
care denota statutul precar al business-ului de retail
farmaceutic. Am presupus ca aceasta farmacie
„medie” ar avea o sustinere din partea CNAS
de 50%. Orice crestere a proportiei de medicamente
compensate sau gratuite in totalul structurii
vanzarilor ei ii inrautateste performantele financiare.
Din acest studiu de caz rezulta ca, in
conditiile in care in semestrul doi farmacia nu
a primit niciun ban din partea statului pentru
medicamentele Rx eliberate, proprietarul ei
trebuia sa aduca de acasa sau sa fi inceput anul
cu provizioane in valoare totala de aproximativ
218.000 lei, ca sa obtina la finalul lui un pro fit
de zero lei! La o functionare normala, anul trecut
aceeasi farmacie ar fi reusit sa obtina un profit
de aproape 42.000 lei, ceea ce inseamna ca
provizionul amintit s-ar fi putut strange in peste
cinci ani, cu conditia tezaurizarii profiturilor in
toata aceasta perioada! Altfel spus, din activitatea
de baza, farmacia medie a pierdut anul trecut
218.000 lei, ceea ce echivaleaza cu profitul sau
de peste cinci ani! In studiul de caz am limitat la 10.000 lei cheltuielile lunare de functionare (chirii,
utilitati, paza, salarii). Daca proprietarul si-ar
fi permis cheltuieli lunare mai mari de 14.400
lei ar fi intrat pe pierderi din prima luna a anului…
Cum mai subzista o farmacie in acest scenariu?!
Greu de spus. Taierea salariilor, renuntarea
la marja de profit sunt solutii temporare care nu
rezolva problema pe termen lung. Iar studiul de
caz nu ia in calcul situatia datoriilor si platilor.
Un eventual credit prealabil pentru investitii,
spre exemplu, sau posibile datorii precedente
catre furnizori ar fi putut vulnerabiliza pana la
faliment situatia farmaciei „medii”.

Folosind acelasi model matematic rezulta ca
valoarea totala a datoriilor statului era, in ipotezele
de lucru specificate anterior, de aproximativ
1,6 miliarde lei, adica 399 de milioane euro.
„In realitate, estimez ca ponderea contributiei
din partea statului este mai mare, de 60%-65%,
asa incat nivelul datoriilor se apropie de 500 milioane
euro, cifra pe care Romania a comunicat-o FMI”, a precizat Petru Craciun.
In noile coordonate (sustinere medie de
65%), potrivit modelului matematic utilizat, o
farmacie ar fi pierdut in medie in 2009, din activitatea
de baza, aproape 296.000 de lei, bani pe
care detinatorul acesteia i-ar fi strans in conditii
normale de functionare, in peste sapte ani! Iar
datoria statului catre farmacii ar fi depasit 519
milioane euro!

In aceste conditii nu mai trebuie sa mire pe
nimeni ca 25% sau 50% dintre farmacii si-ar putea
inchide portile. Cele doua scenarii ar costa
statul peste 96 milioane de lei respectiv 315 milioane
de lei, numai in primul an, daca se tine
seama de indemnizatia de somaj care trebuie
platita celor disponibilizati si de neincasarea taxelor
pe salarii si a TVA aferente acestor activitati.
Fara sa extindem evaluarea la efectele care se vor
resimti pe lantul de distributie.