Unde sunt farmacistii de altadata?!

Cand acest articol va fi publicat de catre revista Pharma Business, deja vor fi trecut
alegerile si nu vom mai putea fi acuzati ca ne-am implicat politic!
Am decis sa dau acest titlu materialului de mai jos, deoarece farmacistii care-si
desfasoara activitatea in prezent in Romania au „evoluat” in alt sens decat cel pentru
care au fost pregatiti de catre reputatii profesori, care le-au fost mentori pe
toata perioada de pregatire din timpul celor 5 ani de facultate!

Multi vor spune ca traim in alte
vremuri si ca este firesc sa se
schimbe mentalitatea oamenilor,
atat a farmacistilor cat
si a pacientilor, sustinere cu
care as fi intrutotul de acord, in conditiile in care
societatea romaneasca ar fi evolut in mod firesc,
fara sincope si fara situatii de criza permanenta
in sistemul farmaceutic. Ar fi fost o situatie
normala, in care evolutia ar fi venit de la sine,
in deplina concordanta cu evolutia din domeniul
cercetarii farmaceutice si cea din dome niul
marketingului si managementului farmaceutic!
Din nefericire, evolutia a fost determinata de
lupta continua dintre farmacistii proprietari de
farmacii si ceilalti proprietari ai farmaciilor, de
cu totul alte profesii, pentru care, specialistii
farmacisti sunt simpli angajati!

Codul de etica si deontologie al farmacistului,
care insotette pregatirea unui farmacist
pe toata perioada de studii, este strain unui patron,
pentru care farmacia este doar o simpla
afacere ca oricare alta si pentru care profitul
cu orice pret este singurul „acceptat”. Peste
aceasta situatie, s-a suprapus in ficare an criza
medicamentelor, generata de subfinantarea
permanenta a sectorului sanitar, subfinantare care a fost acoperita de catre actorii din lantul
farmaceutic – producatori-distribuitori, si nu in
ultimul rand farmacisti. Aceasta situatie a culminat
in anul 2009, cand fondurile alocate de la
buget pentru sustinerea eliberarii medicamentelor
compensate si gratuite au acoperit numai
primele 3 trimestre. Toti am sperat ca, inainte
de sfarsitul trimestrului III, se va face o rectificare
bugetara, care va asigura functionarea
sistemului farmaceutic pana la sfarsitul anului
2009. Din pacate, din cauza lipsei fondurilor
care trebuiau alocate de la bugetul de stat
pentru ultimul trimestru al anului, generata de
slaba colectare a contributiei pentru Fondul
National Unic de Sanatate, situatia eliberarii
medicamentelor compensate si gratuite a ramas
suspendata in aer! Ca de fiecare data, in situatii
asemanatoare, farmacistii au trebuit sa gaseasca
solutii pentru sustinerea sistemului farmaceutic
in locul decidentilor! In acest fel, rezervele
de care dispuneau farmaciile s-au epuizat treptat
si s-a ajuns in situatia actuala in care, aceste
rezerve nemaiexistand, mare parte dintre
farmacistii proprietari sa fie obligati sa-si suspende
sau sa-si inchida activitatea. Nu vor rezista
decat cele care pot gasi o sursa de finantare
la banci, sau care au in spate distribuitorii de
medicamente! Si cum s-ar putea petrece altfel
lucrurile, in conditiile in care, guvernul a
luat decizia de a nu se mai plati medicamentele
compensate si gratuite eliberate de farmacii, incepand
cu luna iunie a acestui an, decat dupa
o perioada de 7 – 8 luni! Cate societati comerciale,
din alte domenii de activitate, ar putea rezista
in acest fel ?

O sa detaliez aceasta situatie.
Farmaciile din mediul rural si din zonele
periferice ale oraselor incaseaza intre 15 –
25% numerar, din totalul vanzarilor de medicamente.
In mediul rural se vand foarte
putine produse cosmetice, parafarmaceutice si
OTC-uri, iar populatia este saraca si se bazeaza
foarte mult pe medicamentele compensate si
gratuite.

Farmaciile din mediul urban incaseaza intre
25 – 35% cash. Procentul maxim de 35% se
refera la farmaciile mari, din orasele resedinta
de judet si care sunt amplasate in zone cu vad,
unde populatia cumpara mai mult decat in mediul
rural, produse pentru care se incaseaza numerarul
in totalitate.

Din cash-ul incasat, farmaciile trebuie
sa plateasca distribuitorii de la care se
aprovizioneaza cu medicamente, taxele, impozitele
si TVA-ul catre stat, salariile personalului
angajat, chiriile, precum si celelalte cheltuieli
de functionare: energie electrica, incalzire, telefon,
contractele de intretinere pentru aparatura
electronica, contractele cu IT-istii, care
updateaza programele din calculator etc. Din
cauza acestor cheltuieli, farmaciile au lasat distribuitorii
neachitati, deoarece taxele catre stat,
salariile si celelalte cheltuieli nu pot fi amanate.
In aceasta situatie, distribuitorii refuza sa mai
aprovizioneze farmaciile cu medicamente si
foarte multe dintre acestea, aproximativ 10%,
au fost puse in imposibilitate de plata de
catre furnizori, fiind actionate in instanta, urmand
sa li se declare falimentul. O serie dintre
farmacii a fost preluata de catre distribuitori,
in contul datoriilor. Preluarea farmaciilor
care nu si-au putut plati datoriile, a inceput
inca de la sfarsitul anului 2008. Nu stim in ce
procent, deoarece aceasta situatie nu ne este
comunicata, deoarece farmaciilor in cauza nu
le vine usor sa-si recunoasca falimentul, dupa
10 – 15 ani de functionare, timp in care au asigurat
sanatatea populatiei cu banii proprii, pe
care i-au recuperat la intervale intre 90 – 160
de zile, fara ca statul sa plateasca vreo dobanda,
sau vreo penalizare.

In perioada urmatoare, estimam ca jumatate
dintre farmaciile din mediul rural, care
s-au dezvoltat in ultimii ani in zone lipsite de
servicii farmaceutice si care acum sunt peste
1.200, se vor inchide, sau isi vor suspenda activitatea
pana la incasarea datoriilor de la casele
judetene de asigurari de sanatate. In aceeasi
situatie se gasesc si farmaciile din me diul urban,
care sunt plasate la periferia oraselor, unde
de asemenea populatia este lipsita de resurse
financiare. Mai mult, farmaciilor care nu vor
mai putea elibera aceste medicamente, li se
vor rezilia contractele cu casele de asigurari
– sanctiune prevazuta de Contractul Cadru,
chiar daca aceasta situatie este independenta de
vointa lor!

Farmaciile nu au nicio alta sursa de
finantare. Metoda de factoring, care s-a vehiculat
o vreme, nu se poate pune in aplicare, deoarece
bancile refuza sa preia datoriile farmaciilor,
pentru ca in contractele pe care farmaciile
le au cu casele judetene de asigurari de sanatate
nu se prevad dobanzi sau penalizari.
Avem convingerea ferma ca orice alt
agent economic, daca ar fi actionat asa cum
actioneaza casele de asigurari de sanatate in
relatiile cu farmaciile, ar fi fost sanctionat drastic
de Consiliul Concurentei!
In sensul celor de mai sus, am adresat Consiliului
Concurentei o sezizare prin care am
atras atentia asupra modului inechitabil in care
se comporta statul, atunci cand are calitatea de
agent economic.

Astfel, in opinia noastra, statul profita, pe
de o parte, de calitatea de autoritate publica,
pe care o are si-o exercita atunci cand emite
acte normative care reglementeaza raporturile
juridice ce se nasc din contractele incheiate
cu farmaciile, iar pe de alta parte, de calitatea
de unic cumparator al serviciilor farmaceutice
in cadrul sistemului de asigurari de sanatate,
avand pozitie de monopson.

Potrivit legislatiei romanesti – OUG
119/2007, privind masurile pentru combaterea
intarzierilor la plata rezultate din contractele
comerciale, dar si legislatiei europene
– a se vedea Directiva 35/2000) privind combaterea
intarzierii efectuarii platilor in cazul
tranzactiilor comerciale, autoritatile publice
care cumpara bunuri sau servicii de la agentii
economici incheie tranzactii comerciale si au
obligatia de a fi tratate si de a se comporta ca
un agent economic.

Aceasta practica a autoritatilor de a profita
de pozitia pe care o au, in detrimentul agentilor
economici este nepermisa si trebuie de urgenta
interzisa si sanctionata din mai multe motive:

1. intreprinderile, in special cele mici si
mijlocii, se confrunta cu mari greutati administrative
si financiare ca rezultat al termene lor
indelungate de plata si a intarzierii efectuarii
platilor. Mai mult, aceste probleme sunt o
cauza majora a insolventei care ameninta
supravietuirea intreprinderilor si duc la pierderea
a numeroase locuri de munca;

2. termenele mari de plata si intarzierea
mult peste practica normala dintre agentii economici
constituie un puternic obstacol in calea
unei bune functionari a pietei interne, atat a
Romaniei cat si a Uniunii Europene;

3. intarzierea efectuarii platilor de catre
autoritati constituie o incalcare a contractului,
practica ce a devenit atractiva din punct
de vedere financiar pentru acestea, cu atat mai
mult cu cat contractele nu prevad clauze care sa
reglementeze dobanzi sau penalitati si care nici
nu sunt acceptate;

4. contractele dintre casele de asigurari si
furnizorii sunt contracte tipice de adeziune, pe
care agentii economici le semneaza fara a avea
vreun drept de a negocia ceva. In raporturile
cu autoritatea publica, libertatea contractuala
a agentului economic este desfiintata acesta
neavand practic nici o posibilitate de negociere;

5. intarzierile la plata, inclusiv prin neacceptarea
facturilor (pentru ca acestea sa
nu devina eligibile și scadente) au devenit
o practica curenta a caselor de asigurari de
sanatate si, mai grav, acestea nu au facut nimic
in directia ameliorarii situatiei, ci au profitat
din ce in ce mai mult de pozitia pe care o au;

6. termenele mari de plata si intarzie rile
frecvente a platilor serveste autoritatilor publice
pentru a acoperi, pe cheltuiala agentilor
economici, proasta lor functionare, sau lipsa
de resurse financiare, intrucat este de notorietate
faptul ca acestea contracteaza servicii care
depasesc cu mult resursele financiare;

7. comportamentul abuziv al autoritatilor
publice rezulta la o simpla analiza si din compararea
regimului pe care il impun atunci cand
ele sunt in pozitie de creditori, cand ele au de
incasat, contributii, amenzi, penalitati etc.,
pentru care nu fac nici un fel de rabat;

8. farmaciile nu au la ora actuala mijloace
juridice ori procedurale efective, reale si eficiente
de recuperare a pagubelor si a prejudiciilor
pe care le inregistreaza ca urmare a unor
termene de plata uriase;

9. in acest moment exista o totala lipsa
de predictibilitate si o nesiguranta de neimaginat
in randurile agentilor economici, fapt care
pune farmaciile in situatia de a nu-si putea previziona
functionarea;

10. desi statul nu plateste, iar pe cale de
consecinta, farmaciile nu au cum sa plateasca
impozitele, TVA-ul si fondul de asigurari de
sanatate, ele nu vor putea sa reinnoiasca contractele
cu sistemul de asigurari de sanatate,
intrucat plata la zi a fondului de asigurari de
sanatate este o conditie obligatorie a incheierii
contractului.

Nu credem ca aceasta situatie poate fi
tolerata, nu credem ca este bine pentru societatea
romaneasca sa admita si sa permita
mentinerea unor astfel de raporturi juridice.
Ele nu sunt sanatoase nici din punct de vedere
economic, intrucat genereaza abuzuri,
incurajeaza lipsa de eficienta, proasta gestionare
a banului public si nici din punct de vedere
moral sau etic.

Ne mai intrebam atunci, de ce codul de
etica si deontologie al farmacistului nu mai
este firul conducator al activitatii profesionale,
in majoritatea farmaciilor in care farmacistii
sunt angajati la un patron oarecare?! Ne mai
intrebam de ce, in aceste farmacii nu se mai
respecta modul de eliberare al medicamentelor
cu prescriptie medicala? Atunci cand un farmacist
este angajat la un patron nefarmacist, el trebuie
sa indeplineasca cerintele acestuia, cerinte
care au drept scop profitul cu orice pret, reversul
neindeplinirii acestui deziderat al patronului
fiind incetarea contractului de munca al
farmacistului.

In ultimii ani, am fost intrebata mereu,
de ce daca situatia este atat de dramatica, sunt
totusi atat de multe farmacii, si de ce nimeni
nu vede farmacii care au dat faliment, ca si cum
singurul scop in viata al celor care pun aceasta
intrebare, ar fi etalarea pe firma farmaciilor
a unor afise de genul „Farmacie in faliment”!
Am raspuns de fiecare data ca, farmaciile nu
sunt nici multe, nici putine, ci atatea cat prevede
legea, respectiv, in mediul urban, in medie o
farmacie la 3.000 locuitori. Faptul ca, in zonele
cu vad comercial farmaciile sunt apropiate unele
de altele, se datoreaza situatiei in care, farmaciile
din zonele periferice ale oraselor, dupa ce
au devenit falimentare, au fost preluate de catre
diferiti patroni, care le- au mutat in aceste zone.
Astfel de patroni, cu o situatie financiara infloritoare,
obtinuta din alte activitati, din orgoliul
de a fi „patron de farmacie” sustin activitatea
farmaciilor preluate. O sa vedem in viitorul
apro piat, cat o sa mai reziste chiar si acestia, in
conditiile actuale si daca acest orgoliu o sa le
mai „tina de foame”! Cu acest prilej, cei care
sustin ca farmaciile sunt prea multe, vor avea
„bucuria” de a le vedea imputinandu-se!
La sfarsitul acestui articol, voi reveni la intrebarea:
Unde sunt farmacistii de altadata?
Farmacistii in fata carora, la intrarea in farmacie
pacientii isi scoteau palaria? Unde sunt
farmaciile de alta data, in care laboratorul in
care se preparau retete magistrale era un loc
misterios, in care farmacistii preparau medicamente
magice?

Din nefericire acele farmacii nu mai exista
si nici nu mai putem spera ca le vom mai vedea
vreodata!