Majoritatea spitalelor din Romania
au contract pentru servicii
pana la mijlocul lui septembrie,
unii putin mai mult,
iar altii nici pana atunci. O
parte importanta din spitale a avut contract insuficient
chiar si in primele 8 luni ale anului,
unii dintre ei au acumlat datorii, altii au ramas
fara furnizori din cauza datoriilor prea mari, dar
exista si spitale care nu au reusit sa plateasca nici
macar salariile integral. Autoritatile nu au nici o
reactie, nici macar nu recunosc situatia, managerii
de spitale sunt tinuti in sah prin contractul
de management, si aparent totul e ok. Din
declaratiile oficiale nu exista datorii in sistem, iar
unde sporadic exista, managerii poarta in mod
exclusiv vina pentru ele. Des pre finantarea care
acopera numai salariile nu vorbeste nimeni.
Pana la urma, cine este responsabil pentru
situatia creata? Cum bolile au o etiologie
multifactoriala, eu cred ca si aici putem vorbi de
responsabilitate impartita.

Principala responsabilitate este a autoritatilor
care stabilesc regulile jocului. Şi nu numai a celor
de acum, dar si a celor care au predat stafeta
anul trecut. A lua decizii gresite atrage dupa sine
consecinte dezastruase. Dar a nu face nimic, cand
stii ca ceva nu merge bine, este la fel de grav, pentru
ca adancesti dezastrul.

Reducerea contributiilor la sanatate din ultimii
ani a fost o decizie eronata, mai ales ca nu
s-a facut nimic pentru largirea bazei de impozitare.
Colectarea insuficienta a contributiilor, iertarea
marilor datornici, incapacitatea de a tine
in frau munca la negru si munca la gri, au contribuit
impreuna la scaderea veniturilor CNAS.
Cati angajati sunt platiti cu salarii minime oficial,
si diferenta la negru? Cate controale a efectuat
Oficiul de Munca (AJOFM)? Colectarea
lunara a comisioanelor de 4 – 10 lei si manipularea
dischetelor si a declaratiilor a devenit principala
preocupare a oficiilor de munca!

Scutirea de la plata contributiei a pensionarilor
a fost iarasi o decizie electorala, dar fatala
pentru sistemul sanitar. Dar cel mai nefast a fost
extinderea gratuitatilor pentru un volum mare de
produse si servicii fara a tine cont de capacitatea
de plata a sistemului.

Apoi, cresterile accelerate de salarii la personalul
sanitar au fost si ele decizii electorale pripite.
Sa nu ma inteleaga corpul medical gresit.
Salariile sunt mici in sistem (proportional cu salariul
mediu din Romania), dar daca nu se aloca
resurse financiare corespunzatoare, atunci aceste
cresteri nu sunt sustenabile.

Cadrele medicale si sindicatele au si ele o parte
din responsabilitate, pentru ca au cerut numai
mariri de salarii, nu si finantare aferenta, neluand
in seama atentionarile managerilor de spitale despre
lipsa resurselor. De altfel, intreg sistemul de
salarizare este dat peste cap de sporurile obligatorii,
exista multiple inechitati in sistem: avem asistente
care castiga mai mult decat sefii de sectie,
avem sefi de sectie care castiga mai mult decat
managerii, totul, necorelat cu volumul si complexitatea
muncii efectuate. Şi ce e mai rau, managerul
nu are aproape nici o parghie in dome niul
salarizarii si restructurarii personalului. Chiar
daca ar dori sa faca reorganizare, restructurare, eficientizare,
are mana legata de cadrul legislativ. Responsabilitatea
este a celor care au elaborat aceste
acte normative, dar si a celor care le-au pastrat.
Avem lipsa de personal? Da, avem, in unele
zone si in unele domenii. Iar in alta parte avem
excedent. Avem prea multe spitale si paturi? Da,
in unele zone si in unele specialitati. Iar in altele,
prea putine. Sistemul si structura sunt rigide,
ramase in urma, nu satisfac nevoile populatiei, si
reorganizarea bate pasul pe loc.

Managerii? Au si ei o parte din responsabilitate, pentru ca nu au restructurat
nimic, sau prea putin, chiar
daca, incet-incet, se mai putea
face cate ceva. Pe principiul ca
banii ajung numai pentru salarii, si
nu se poate face nimic, au stat si au incercat doar sa
faca lobby pentru bani mai multi, dar si asta usurel,
nu cumva sa supere pe cineva. Ca doar regulile jocului
asa sunt facute, incat sa ramana destul loc
pentru lobby-ul pe care-l cunoastem numai noi,
din marea familie europeana.
Furnizorii? Ei, care au sustinut de multe ori
si sustin si acum financiar sistemul sanitar, au si
ei o parte din vina, pentru ca accepta relatii economice
contra naturii: produse si servicii care
sunt livrate fara a se plati contravaloarea lor. Naivitatea
furnizorilor de a crede in minuni si in
promisiuni fara acoperire o sa le coste afacerea, si
nimeni din sistem nu le va plange de mila.
Ziaristii, comentatorii, analistii? Nici ei, ca
reprezentanti ai puterii cu numarul patru din
democratie, nu si-au facut datoria, pentru ca
abordeaza subiecte politice de scandal la nesfarsit,
fara a pastra un echilibru sanatos intre domenii,
iar cand relateaza despre sistemul sanitar, sunt
interesati de scandal, dar nu reusesc sa puna degetul
pe rana sistemului sanitar, si nici sa puna
intrebari profesioniste invitatilor de marca.
Solutii? Reforma contra bani. Societatea, guvernul,
ministerul, casa de asigurari trebuie sa se
decida ce sistem sanitar doresc, si acesta cu ce
resurse financiare poate functiona. Pentru ca altfel,
vom deveni din ce in ce mai mult importatori
de servicii medicale, pentru ca exodul pacientilor
in strainatate si nota de plata platita de CNAS si
pacienti (din buzunar) inseamna import de servicii
medicale, care agraveaza deficitul comercial
al tarii. Şi cu cat se duc mai multi in strainatate,
cu atat raman mai putini bani pentru cei ramasi
acasa. De ce nu ar putea fi invers, sa vina cei din
strainatate la noi sa se trateze? Dar si corpul medical
trebuie sa inteleaga, ca este nevoie de schimbare
si in sistem, si ca nici un spital, sectie, post
nu este facut pe veci.

Şi nu in ultimul rind, pacientii: sa se descurce
cum pot, asta este legea junglei, si consecintele
situatiei, si, de altfel, si mesajul nerostit al
autoritatilor. Echitatea, eficienta, sunt notiuni
despre care nici macar nu se vorbeste. Doar suntem
o tara care crede in valorile europene, nu?
Ma intreb din ce in ce mai des, avocatul poporului
cand se va autosesiza in legatura cu ceea ce se
intampla in sistemul sanitar? Sau, un pacient mai
exigent si mai informat despre drepturile sale,
cand va sesiza institutia anterior mentionata?
Dar pana ce se vor trezi factorii de decizie, ne
indreptam cu viteza mare spre blocajul complet
din septembrie. Cine sunt teroristii?

Leave a reply