La momentul actual, in Europa se considera ca sistemele care au la baza ideea de greseala sunt contraproductive, deoarece urmaresc identificarea greselilor individuale, a indivizilor care au gresit, in conditiile in care cercetarile moderne arata ca cele mai importante cauze ale greselilor medicale sunt deficientele in sistem sau rutina.

La momentul actual, in Europa
se considera ca sistemele care
au la baza ideea de greseala
sunt contraproductive, deoarece
urmaresc identificarea greselilor
individuale, a indivizilor care
au gresit, in conditiile in care
cercetarile moderne arata ca
cele mai importante cauze
ale greselilor medicale sunt
deficientele in sistem sau rutina.

In Austria exista paneluri de conciliere, un prim
forum in care pot fi rezolvate conflictele dintre
pacienti si doctori aparute in cursul tratamentului.
Aceste paneluri sunt organizate la nivelul Colegiilor
teritoriale ale medicilor, din regiunea unde s-a
produs cazul, acestea suportand si costurile. Procedurile
sunt voluntare pentru ambele parti si pot
fi declansate printr-o cerere informala; de regula,
este solicitata opinia unui expert independent.
Concluziile panelului sunt considerate mai degraba
recomandari, iar pacientul poate merge mai departe
sa reclame in justitie.

In Germania, la nivelul Colegiilor Medicilor exista
comisii de mediere/arbitraj sau comisii de experti
sau ambele care se ocupa de cazurile de malpraxis.
Este o procedura ieftina si rapida, potrivita cresterii
numarului de cazuri de malpraxis. Comisiile de mediere
dau o decizie cu privire la fundamentarea
reclamatiei, dar nu fac referiri la nivelul despagubirii.

Comisia de experti ofera o opinie cu privire la conformitatea
unui anumit tratament medical cu standardele
in vigoare. Procedurile, in ambele comisii,
sunt voluntare si gratuite; nici medicul si nici pacientul
nu pot fi fortati sa recurga la aceasta solutie.

Concluziile acestor comisii nu sunt definitive, pacientul
poate merge mai departe sa reclame cazul
in justitie, dar, de regula, aceste decizii au o oarecare
importanta in deciziile curtilor de justitie. Germania
este singura tara europeana in care curtea de
justitie poate propune aranjamente extrajudiciare cu
ajutorului unui mediator specializat.

In Olanda, in spitale exista comisii de arbitraj care
analizeaza plingerile in care se acorda despagubiri
de pina la 4500 euro. Aceasta reprezinta o solutie
rapida si ieftina pentru rezolvarea disputelor de
mica anvergura.

In Spania, in virtutea unei legi din 1988, exista
institutii de arbitraj pentru medici, psihologi, dentisti si alti profesionisti din domeniul sanitar. Este
de remarcat numarul mic de plangeri care ajung in
fata tribunalului (15%).

In Marea Britanie, la sfarsitul lui 2005, Departamentul
de Sanatate a introdus in Parlament un
proiect de lege care sa permita oferirea unei alternative
pacientilor in litigiile care implica o suma
mica de bani. In prezent, functioneaza Litigation
Authority, care are rolul de a rezolva pe calea medierii,
cale administrativa, cazurile de malpraxis.
Astfel, in Marea Britanie doar 4% dintre plangeri
ajung in justitie.

Franta este singura tara europeana care
are un veritabil sistem care nu este bazat pe
greseala, dar aceasta numai pentru anumite
prejudicii, care nu produc dizabilitati mai mari
de 24%. Astfel, une le leziuni sunt despagubite
indiferent de greseala. Exista posibilitatea de
a oferi compensatii pentru accidente terapeutice
si infectii produse in timpul spitalizarii, cazuri
in care nu este necesara stabilirea existentei
unei greseli. Aceasta abordare are la baza principiul
solidaritatii. In faza initiala a procedurii, pacientul
se adreseaza unei comisii regionale de
conciliere si compensare care evalueaza prejudiciul
cu ajutorul unor experti, verifica daca leziunea
reclamata de pacient se incadreaza pentru
despagubire sub principiul solidaritatii, unde
nu este necesara stabilirea existentei vreunei
greseli. Daca leziunea intra in aceasta categorie,
biroul national pentru compensarea accidentelor
terapeutice (ONIAM) ofera pacientului
o intelegere pentru compensarea integrala a leziunii.

Daca pacientul nu este de acord cu termenii
intelegerii, poate apela la curtea de justitie. In
conformitate cu un studiu din 2006, 98% dintre
plingerile adresate la ONIAM au fost solutionate
favorabil. Daca ONIAM considera ca leziunea nu
este eligibila pentru compensatie sub principiul
solidaritatii, dar un profesionist din domeniul
sanitar sau o unitate sanitara este responsabil/a
de producerea leziunii in virtutea principiului
greselii, societatea de asigurari sau unitatea sanitara
sunt obligate sa prezinte pacientului o propunere
de compensare a leziunilor suferite. In
2006, 40% dintre cazuri au ajuns la o intelegere
in acest mod. Daca pacientul nu accepta propunerea,
poate merge la curtea de justitie (60%
dintre cazuri in 2006).

In tarile scandinave se pleaca de la premiza ca
solutia pentru rezolvarea cazurilor de malpraxis si
cresterea calitatii sistemului este de a nu blama
medicii. In aceste tari, regula este de a despagubi
numai pentru acele leziuni care ar fi putut fi evitate
de un specialist experimentat. In tarile scandinave
mai putin de 1% dintre plingeri sunt rezolvate in
curtile de justitie. Plingerea adresata de catre pacient
ajunge la o comisie destinata analizarii si
solutionarii acestor cazuri, care analizeaza plagerea,
apreciaza daca prejudiciul ar fi putut fi evitat de un
specialist experimentat si stabileste o compensatie.

Daca pacientul nu este multumit se poate adresa
unei instante superioare (Patients Injury Board of
Appeal). Ambele instante isi desfasoara activitatea
in mod gratuit pentru pacienti. Desigur, pacientul
se poate adresa si curtii de justitie, dar aceasta
presupune o serie de costuri si un risc economic
semnificativ. Din aceste motive, circa 99% dintre
plangerile de mailpraxis in Suedia, Finlanda si
Danemarca sunt rezolvate prin proceduri administrative.

In functie de maniera de evaluare a cazurilor de
malpraxis si de rezolvare a acestora, in Europa se
pot identifica doua grupe de sisteme:

  • sisteme bazate pe ideea de greseala (fault
    systems)
  • sisteme care nu se bazeaza pe ideea de
    greseala (no-fault systems)

Un veritabil sistem care nu se bazeaza pe
ideea de greseala ar trebui sa acorde compensatii
economice pacientilor pentru orice prejudiciu
produs in cadrul sistemului sanitar, indiferent
daca acel prejudiciu putea fi evitat sau nu,
daca s-a produs o greseala/eroare sau nu. Din
acest motiv, este clar ca numai in Franta exista
adevaratul sistem nebazat pe ideea de greseala,
dar nu in totalitate, ci numai pentru acele prejudicii
care pot fi compensate de
ONIAM. In tarile scandinave nu
se practica, de fapt, un sistem
nebazat pe ideea de greseala,
pentru ca in aceste tari trebuie
demonstrat ca prejudiciul ar fi
putut fi evitat de catre un specialist
experimentat pentru a se
acorda compensatii pacientului.

Tarile scandinave practica
mai degraba un sistem in care
medicii nu sunt invinovatiti,
nu se cauta stabilirea individuala
a vinovatilor ci identificarea
deficientelor sistemului
care stau la baza comiterii de
greseli.

In sistemele bazate pe greseala (fault systems), de cele
mai multe ori cazurile ajung in
justitie, in timp ce sistemele care nu se bazeaza pe
greseala (no-fault systems) au la baza rezolvarea
plangerilor pe cale administrativa.

CONCLUZII:

1. In Romania abordarea responsabilitatii medicale, in prezent, este
incoerenta, fara un fundament teoretic si, de aici, fara consistenta
practica. Pacientul roman, ca si medicul, nu cunoaste procedurile si,
mai grav, nici autoritatile si mass media nu il indruma corect. Existenta
sistemului de indemnizatie bazat doar pe greseala obliga pacientul sa
urmeze strict calea judecatoreasca, care este de lunga durata (in Europa,
in medie, 3-5 ani), costisitoare si, de aici, gradul crescut de insatisfactie
al pacientului dar si al medicului, care este tracasat in acest interval de
timp.

2. In Europa, trend-ul este de a evalua cazurile de malpraxis mai
degraba prin mediere si nu in scopul de a blama un medic, ci de a identifica
punctele slabe ale sistemului care predispun la greseli.

3. Un sistem sanitar care promoveaza drepturile pacientului ar trebui
ca in evaluarea plangerilor de malpraxis (in concordanta cu opinia si
recomandarile Consiliului Europei) sa respecte urmatoarele:

  • sa elaboreze legislatia specifica bazata pe drepturile pacientului
  • sa implice responsabilitatea unitatii sanitare mai degraba decit responsabilitatea
    personala a medicilor
  • sistemele de compensatie a prejudiciilor nu ar trebui sa aiba la baza
    blamarea medicilor; aceasta ar putea fi realizata prin separarea completa
    a compensatiei economice a pacientului de actiunea disciplinara impotriva
    medicului care a gresit
  • sa se compenseze prejudicii care ar fi putut fi evitate, indiferent de
    aspecte ca neglijenta, eroarea sau omisiunea din partea medicului,
    ceea ce ar facilita procedurile administrative si ar reduce la minimum
    procedurile juridice
  • utilizarea unui sistem administrativ de rezolvare a plangerilor in locul
    actiunilor judiciare, pentru a reduce costurile si timpul de solutionare
  • sa se foloseasca informatiile din plangeri pentru a invata cum sa
    se evite astfel de erori/greseli in viitor. Aceasta inseamna ca ar trebui
    incurajata raportarea cazurilor si analizarea lor. Plecand de la ideea ca
    toti oamenii gresesc, ca greseala este in natura umana, solutia este de
    a modifica sistemul (pe baza informatiilor si invatamintelor rezultate
    din analizarea greselilor), astfel incat riscul de a gresi sa fie redus la
    minimum pe viitor.

FORMELE RESPONSABILITATII
PROFESIONALE

Responsabilitatea profesionala medicala poate
exista singular sau concomitent sub mai multe
forme:

  • responsabilitatea juridica – penala sau/si
    civila
  • responsabilitatea disciplinara
  • responsabilitatea administrativa

Raspunderea juridica a medicului

Dupa cum se mentiona mai sus, raspunderea
medicului poate fi penala sau civila.

Raspunderea penala deriva din constatarea
unei infractiuni din culpa (vatamare corporala,
ne glijenta in serviciu, omor din culpa, incalcarea
secretului profesional etc) si nu exista prevederi
legislative specifice profesiei medicale.

Raspunderea civila se evalueaza in baza
procedurii comune privind prejudiciul creat
pacientului prin actul medical. De regula, pacientul
roman alege calea raspunderii penale
si in subsidiar a raspunderii civile din ratiuni
economice, deoarece in situatia comasarii celor
doua actiuni, penala si civila, nu se plateste
taxa de timbru, prohibitiva pentru majoritatea
cetatenilor romani.

Desi legea 95/2006 impune atat organelor
de urmarire penala cit si instantelor de judecata
comunicarea oricarei actiuni impotriva unui
medic legata de exercitarea profesiei, aceasta prevedere nu este respectata si nu avem o statistica
privind numarul de cazuri si modalitatea
de solutionare a acestora.

Raspunderea disciplinara a medicului

Raspunderea disciplinara a medicului apare
atunci cand au fost incalcate principiile etice
si normele deontologice prevazute in codurile
profesionale. Ea poate aparea ca unica
sau poate coexista cu raspunderea juridica
si administrativa. Ea nu se poate substitui
raspunderii juridice civile a medicului, deci nu
poate fi echivalata cu malpraxisul chiar daca
aceasta confuzie este frecventa in practica.
Raspunderea disciplinara exista chiar si atunci
cand nu s-a produs un prejudiciu material cert
pacientului.

Competenta de a analiza raspunderea disciplinara
o are Corpul profesional; in Romania
aceasta atributie a fost delegata Comisiilor de
disciplina ale Colegiului Medicilor din Romania.
Codul deontologic al Colegiului Medicilor
din Romania reglementeaza atat relatiile dintre
medic si pacient cat si intre medici si ale medicului
cu societatea. Incalcarea oricarei norme
atrage in mod automat responsabilitatea disciplinara.

Bibliografie

  • Almos T.B., Astarastoae V.,
    Responsabilitatea juridica medicala in
    Romania. Premise pentru un viitor drept
    medical, Ed. Polirom Bios, 2000
  • Astarastoae V., Almos T.B., Esentialia
    in Bioetica, ed. Cantes, Iasi, 1998
  • Cocora L., Evaluarea si managementul
    riscului in medicina, Rev. Rom. de
    Bioetica vol. 1, nr.1, 2003: 95-100
  • Comande G., Existing challenges
    in medical liability: fault, no fault and
    strict liability. Some pros and some cons,
    Conferinta europeana „The ever-growing
    challenge of medical liability: national
    and european responses”, Strasbourg, 2-
    3 iunie 2008
  • Dressler M.L. Probleme de deontologie
    si raspundere medicala. In Tratat
    de medicina legala vol. II sub redactia V.
    Belis, Ed. Medicala 1996: 908-957
  • Essinger K., Medical liability alternative
    ways to court procedures,
    Conferinta europeana „The ever-growing
    challenge of medical liability: national
    and european responses”, Strasbourg, 2-
    3 iunie 2008
  • Hershberg Adelman S., Westerlund
    L.. The Swedish Patient Compensation
    System: A viable alternative to the
    U.S. tort system? Stockholm, Sweden,
    2003
  • Knight B., Medical malpractice. In
    Simpson’s forensic medicine, ed. a XII-a,
    sub redactia B. Knight, 2001
  • Lewis M.A., Warden C.D. The
    medical office in litigation. In Law and
    ethics in the medical office. Including
    bioethical issues, second ed., F.A. Davis
    Company Philadelphia, 1988: 55-71
  • Moldovan A.T., Raspunderea. In
    Tratat de drept medical., Ed. All Beck,
    2002: 339-444
  • Nys H., The factual situation of
    medical liability in the member states of
    the Council of Europe, Conferinta europeana
    „The ever-growing challenge of
    medical liability: national and european
    responses”, Strasbourg, 2-3 iunie 2008
  • Pennanen P.K., The Council of Europe
    approach to patient safety and medical
    liability, Conferinta europeana „The
    ever-growing challenge of medical liability:
    national and european responses”,
    Strasbourg, 2-3 iunie 2008
  • Ungureanu G., Astarastoae V.,
    Ungureanu M.C., Stoica O., Iatrogenia:
    dileme etice si modalitati de abordare
    a erorii medicale, Revista Romana
    de Bioetica, vol. 6, nr. 2, aprilie-iunie
    2008
  • Codul penal. Codul de procedura
    penala (ed. Dan Lupascu), ed III. Ed. Rosetti,
    , 2003
  • Legea 95/2006 privind reforma in
    domeniul sanatatii, www.cdep.ro
  • *** Recomandarea Rec(2006)7 a
    Comitetului de Ministri ai statelor membre
    ale Consiliului Europei privind managementul
    sigurantei pacientului si prevenirea
    efectelor adverse in domeniul
    medical, www.coe.int
  • www.cmr.ro
Leave a reply