Medicamentul si ceasul biologic – semnificatia timpului in terapeutica

Este un fapt dovedit ca organismul nostru, ca de altfel orice organism viu, isi deruleaza functia biologica potrivit unei ritmicitati zilnice, saptamanale, lunare, sezoniere, anuale si chiar multianuale.

Este un fapt dovedit
ca organismul nostru,
ca de altfel orice organism
viu, isi deruleaza
functia biologica potrivit
unei ritmicitati zilnice,
saptamanale, lunare,
sezoniere, anuale
si chiar multianuale.
Bioritmul fiintei umane, observabil in activitatea
sa fizico-psihica, e considerat de majoritatea
cercetatorilor ca fiind o suma, integratoare,
rezultanta a catorva zeci de microritmuri
biochimice, fiziologice si psihologice – dupa unele
aprecieri exista peste 300 de parametri cu variatii
periodice in timp.

Ce anume le armonizeaza? Care
sunt acei factori sincronizatori? Cine regleaza minunatul
ceas biologic?

Daca analizam informatiile din literatura despre
ceasul biologic, primii care argumenteaza existenta
acestor bioritmuri umane sunt Fliess si Swoboda.
Teoria lor supravietuieste deceniilor, bioritmurile
fiind asiduu studiate in numeroase laboratoare
din intreaga lume. De exemplu, la Tokio, exista un
institut de bioritmologie cu 5.000 de cercetatori.
Si totusi… Exista bioritmuri? Fara indoiala ca da!

Raspunsul trebuie insa nuantat. Intreaga noastra
activitate se desfasoara ciclic, ritmic. Veghea si
somnul, activitatea si odihna. Si la nivel celular sau
biochimic – enzimatic si immunologic – s-au constatat
procese care se desfasoara ciclic, urmand o
lege ondulatorie a cresterii si descresterii.

Implicatiile acestor bioritmuri, in medicina si
fiziologie, sunt numeroase. De exemplu, eficienta
unui medicament sau toxicitatea unei otravi, a unui
agent poluant, a unui alergen, difera de la o ora la
alta, de la zi la noapte. Intemeindu-se pe asemenea
constatari, cronofarmacologia urmareste o subtila
raportare a terapiei in special medicamentoase,
dar nu numai, la timpul biologic. Pe langa aceste bioritmuri
„obiective”, se discuta existenta unora cu un
caracter strict individualizat, care regleaza comportamentul
si randamentul, sau par ca le modeleaza,
in corelare cu factorii perturbatori – stresul, in primul
rand. „Ipoteza celor trei bioritmuri” indica variatii
periodice in performantele umane, in activitatea fizica,
intelectuala, emotionala si sexuala a omului.

A fost insa dovedita existenta acestor bioritmuri?
A fost investigata natura lor intima? Care
sunt cele mai semnificative rezultate? Ce aspecte
de interes practic au fost subliniate?

Folosind date din literatura mondiala, dar si
din propriile lor experimente, citiva cercetatori
romani ai acestui nou si controversat domeniu au
dorit sa-si expuna unele opinii, in incercarea nu
atat de a convinge, cat de a atrage atentia asupra
unor complexe fenomene biologice, inca neelucidate,
dar de o acuta importanta, a caror studiere
nu poate fi decat pluri si interdisciplinara, peste
toate acele granite – vazute sau nevazute – care
separa, inca, stiintele.

Biochimistul Cornel Tatu, de la Centrul de
Cercetari pentru Educatie Fizica si Sport, ne semnaleaza
o lucrare a colegilor sai – M. Serban,
D. Negoita, Gh. Popescu – referitoare la aplicarea
si interpretarea bioritmurilor „endogene” la
sportivii de inalta performanta. Concluzia: posibilitatea
unei legaturi intre data nasterii si sansa
performantei, de un deosebit interes in orientarea
selectiei sportive.

La fiintele vii, bioritmurile se desfasoara la
nivelul metabolismelor, structurilor celulare, deci
la nivelul reglarii organismului pe plan fiziologic,
iar in cazul omului si pe plan psihologic. Fiecare
celula, fiecare organ, are in activi tatea sa
un maxim de intensitate pentru unele functii si
un minim pentru altele. Unele constante biochimice
(metaboliti, enzime, hormoni) prezinta
concentratii maxime, chiar peste 100% fata de
valorile medii, la anumite ore – glicemia are valoare
maxima in jurul orei 17,00, iar valorile
mici ale albuminei si bilirubinei sunt la orele
19.00 (Belanger, 1980). Temperatura corpului,
frecventa cardiaca si respiratorie, tensiunea arteriala,
concentratia plasmatica a unor hormoni, a
eozinofile lor s.a. variaza periodic in 24 de ore, realizand
structura temporala a organismului (Steflea,
1984). Dimineata, temperatura are o valoare
minima, creste catre pranz orele
12,00 cand notam prima acrofaza
(varf), creste in continuare
atingand un maximum al
valorii dupa amiaza intre orele
17-19 (temperatura vesperala),
dupa care, in timpul noptii
scade. Cu cat temperatura
este mai crescuta la culcare, cu
atat durata somnului va fi mai
prelungita.

Actiunea ciclica a bioritmului
(fenomen, proces biologic
care dupa o valoare
de timp – perioada – egala isi
redobandeste valorile initiale) este activata de
hormoni. Hormonul adrenocorticotrop, produs
de hipofiza (lobul anterior) – stimuleaza cortexul
adrenal sa secrete hormoni corticoizi. Acesti
hormoni impreuna cu adrenalina si noradrenalina
(grupul catecolamine) sunt surse importante
pentru ciclurile bio. Glanda suprarenala guvernata
de hipofiza, participa in bioritm (Halberg).
Tiroxina si triiodotiroidina, hormoni produsi de
tiroida, participa si determina bioritmul (Richter).
Din concluziile cercetatorilor este posibil ca
hipofiza si sistemul adrenal hormonal, actionand
separat sau impreuna sa stabileasca bioritmul.

Bioritmul este un parametru antropologic, specific
fiecarui organism uman, cu un inalt grad de individualitate.
Corelarea bioritmurilor globale (fizic,
emotiv si intelectual) cu data nasterii este explicata
de recente cercetari, prin sinteza de proteine genetic
determinata.

S-a dovedit ca momentul nasterii este realizat
de cresterea in organismul fatului a
concentratiei unor polipeptide sintetizate de
genele produsului de conceptie. In faza ascendenta
a bioritmului emotiv, procesele de polarizare
si depolarizare ce conditioneaza transportul
influxului nervos se desfasoara mai intens,
tensiunea curentului continuu transcerebral este
mai mare, permitand un echilibru mai bun intre
procesele de excitatie si inhibitie si cele de iradiere
si concentrare (Becker, Ch. Bachman si H.
Friedman, New-York, SUA). Am dat doar cateva
exemple pentru a se intelege ca bioritmul are
baze stiintifice.

CARACTERISTICILE CELOR TREI CICLURI
DE BAZA ALE BIORITMULUI

Ciclul fizic-vital

Ciclul fizic-vital al bioritmului uman are perioada
de 23 zile.

Acest ciclu corespunde variatiei fortei fizice a individului, vitalitatii, abilitatii, rapiditatii si
performantelor miscarii fizice, rezistentei corpului
fizic la actiunile agentilor patogeni.

Ciclul fizic-vital corespunde unei stari fizice
bune a organismului. In faza pozitiva, in cursul
primelor 11 zile si jumatate ale acestui ciclu, omul
se simte viguros, inregistreaza o crestere vitala si
rea lizeaza cu succes activitatile fizice. In aceasta
faza el suporta cu usurinta oboseala si suferintele
fizice, putand depune chiar si eforturi fizice mari,
fara a ajunge la stari de devitalizare. De asemenea,
corpul fizic prezinta o rezistenta crescuta la
actiunile diferitilor agenti patogeni.

In a doua jumatate a ciclului, in faza negativa,
a carei durata este tot de 11 zile jumatate, omul
este intr-o forma fizica si vitala mai putin buna. Rezervele
de energie fiind reduse, el resimte frecvent
senzatie de oboseala si de slabiciune vitala. In
aceasta faza suporta mai greu durerea, suferintele
fizice si este mult mai sensibil la imbolnaviri.
Intre faze, zilele critice reprezinta timpii in care
bascularea dintre aspectele de semn contrar se exprima
prin manifestari nefavorabile. In ziua critica, situata
in mijlocul perioadei ciclului, omul este pasibil de
a avea dificultati datorita slabirii puterii sale vitale. De
asemenea, in ziua critica omul poate fi pus i n situatii
dificile din punct de vedere vital, tocmai datorita starii
de instabilitate, specifica trecerii de la o faza la alta.

Ciclul emotional-energetic

Ciclul emotional-energetic are perioada de 28
zile. Acest ciclu indica variatia sensibilitatii, a echilibrului
psihic, a dispozitiei emotionale, a capacitatii
de perceptie senzoriala, indreptata atat asupra lumii
exterioare, cat si a universului interior. In general,
acest ciclu corespunde variatiilor pe care
le inregistreaza nivelul energetic-emotional si sistemul
nervos al omului.

In faza pozitiva, adica in primele 14 zile ale ciclului,
omul se bucura de o stare de buna-dispozitie
si este inclinat spre stari de calm si optimism. Se
observa influente favorabile asupra functionarii
i ntregului sistem nervos. Sentimentele, starea de
cooperare, emotivitatea si alte manifestari ale psihicului
sunt mult mai accentuate.

In a doua faza a ciclului, adica in faza negativa,
omul tinde sa isi recupereze rezervele psihice
si energetice consumate anterior, fiind de regula
sensibil, uneori chiar usor iritabil, alteori gata de
a exploda, in general avand o atitudine negativa
nemotivata.

Zilele critice ale acestui ciclu reprezinta momente
in care omul trebuie sa isi controleze cu atentie manifestarile emotionale si nervoase.
In ziua critica, situata la mijlocul ciclului, intre
cele doua faze, el are o energie mult redusa si
prezinta o slabire a reflexelor, precum si o capacitate
mai scazuta de reactie la stimulii exteriori. O
asemenea manifestare se observa si in ziua critica,
datorita instabilitatii caracteristice trecerii de la o
faza la alta.

Ciclul mental-intelectual

Ciclul mental-intelectual are perioada de 33
zile. Acest ciclu afecteaza vivacitatea mentala, capacitatea
de invatare si de asimilare a cunostintelor,
memoria, judecata rationala, creativitatea mentala,
logica si manifestarile analitice ale gandirii.
In prima faza, cea pozitiva, a carei durata este
de 16 zile jumatate, omul invata mai usor, fiind
mai apt de a asimila noi cunostinte. El gandeste
mai usor, fara eforturi, ideile ii sunt clare, memoria
mai buna, spontaneitatea mentala mult mai vie.
Aceasta faza este caracterizata in special printr-o
capacitate sporita de creativitate mentala si disponibilitate
catre descoperire.

In faza negativa, cu durata tot de 16 zile
jumatate, puterea de concentrare este mai slaba,
omul trebuie sa faca eforturi pentru asimilarea
noilor cunostinte, care se intiparesc mai greu in
minte, in munca intelectuala, omul oboseste mult
mai repede in aceasta faza decat in cea anterioara.
De asemenea, atentia este mai greu fixata, fapt
care face ca individul sa aiba un randament scazut
in activitatea mental-intelectuala.

CRONOFARMACOLOGIA

Un domeniu de aplicabilitate a bioritmurilor
este cronofarmacologia, care studiaza efecte le
medicamentelor in functie de sincronizarea
biologica temporala, cat si descifrarea efectelor
agentilor medicamentosi asupra acestor bioritmuri.

Explicatia principala o gasim in faptul ca
efectul benefic al acestora depinde intr-o
masura insemnata de concordanta momentului
administrarii lor cu perioadele favorabile ale
proceselor fiziologice ciclice care au loc zilnic in
organism (digestie, asimilatie si dezasimilatie,
somn). De exemplu:

• Dimineata, pe nemancate, se administreaza
  de regula antihelminticele, purgativele,
  colereticele, in general medicamentele cu efect
  indelungat (8-12 ore), precum si pe cele care,
  daca ar fi luate in timpul mesei, ar putea afecta
  secretiile necesare digestiei. Dimineata, dupa
  micul dejun, se vor administra diureticele, stimulentele
  sistemului nervos, tonicardiacele, antisepticele,
  in general remedii care nu sint afectate
  de fermentii digestivi sau care actioneaza
  mai bine impreuna cu acestia.
• Inaintea meselor principale, cu 20-30 de
  minute, se folosesc antivomitivele, antispasticele,
  stimulentele sau moderatoarele secretiilor
  digestive, vasodilatatoarele, tonicardiacele, antiinflamatoarele,
  hipotensoarele, in general remediile
  care pregatesc organismul pentru efortul de
  digerare a alimentelor, cit si pe cele care se asimileaza
  mai bine in aceasta perioada. In principiu,
  inaintea meselor principale se iau majoritatea
  medicamentelor, deoarece absorbtia si efectul
  lor este maxim, organismul fiind pregatit in mod
  reflex pentru actul digestiei.
• La mesele principale se iau vitaminizantele,
  mineralizantele, antibactericidele, enzimele,
  remediile acide, in general cele care actioneaza
  impreuna cu factorii nutritivi, sau care ar irita
  mucoasa tubului digestiv daca ar fi luate in afara
  meselor.
• Dupa mesele principale, la 30-60 de
  minute, se administreaza alcalizantele, vasodilatatoarele
  periferice, stimulentele metabolismului,
  in general, remediile care protejeaza mucoasa
  digestiva impotriva agresiunilor legate
  de asimilarea factorilor nutritivi, cat si cele care
  ajuta la metabolizarea acestora.
  (continuarea in numarul urmator)