Are medicamentul pretul corect?

Practic „pretul corect” este o expresie
inventata de marketeri, pentru ca
pretul poate avea atribute ca „mare”
sau „mic”, „atractiv” sau „prohibitiv”,
insa atributul „corect” nu poate fi folosit
decat in extremis si in raport cu o referinta;
nu exista pret corect in sine.

Pretul are valoare economica de semnal: in
principiu, un pret mare arata o cerere mare si o
oferta redusa, iar un pret mic o cerere redusa si
o oferta abundenta. Partea economica nu poate
fi eludata nici atunci cand vorbim de medicamente;
practic, din totalul de 1,95 mld. EUR
cat a fost piata medicamentelor in 2008, 83,1%
(1,62 mld. EUR) au insemnat medicamentele
eliberate pe baza de prescriptie, a caror pret
este reglementat, si doar 16,9% (329 mil. EUR)
produsele fara prescriptie (OTC), al caror pret se
stabileste prin mecanismele pietei.

Ciclul de viata al medicamentului,
cu impact asupra pretului

Medicamentul nou apare ca urmare a unei
des coperiri; medicamentul original se inregistreaza
sub patent si are de regula doar o concurenta
indirecta; acest segment practic a fost motorul
avantului industriei farmaceutice in ultimele
decenii. Problematica inovatiei (si respectiv a
protectiei intelectuale) in industria farmaceutica
este foarte complexa, insa o sa punctam 2 aspecte
principale: costul mediu initial ridicat al
investitiei in cercetare-dezvoltare (peste 1 miliard
de dolari pentru un produs inovator), care
trebuie amortizat in perioada protectiei patentului
prin practicarea unor preturi relativ mari, si
scaderea ratei descoperirilor importante, in ciuda
costurilor din ce in ce mai mari.
Odata cu iesirea de sub patent a medicamentului
original si deci „imbatranirea”
tratamentului respectiv, se manifesta aparitia,
cresterea si mai apoi atenuarea concurentei
directe, intre medi camentele cu caracteristici
asemanatoare (generice). In interiorul
medicamentelor generice, in prima faza apar
genericele de marca (branded, la care denumirea
produsului este fie un nume depus,
fie combinata intre denumirea comuna
internationala si numele producatorului), urmate
de genericele fara marca (un-branded,
la care denumirea produsului este identica
cu denumirea comuna internationala, DCI
sau INN); intere sant pentru publicul larg
si pentru specialistii sau decidentii putin
familiarizati cu piata este faptul ca genericele
fara marca, care constituie „asteptarea” cea
mai importanta a autoritatilor si finantatorilor
pentru constituirea unui volum insemnat de
medicamente la cel mai mic pret, nu ofera
nici o posibilitate de diferentiere sau protectie
producatorilor, ceea ce inseamna practic lipsa
motivatiei in investitii si dezvoltarea acestui
tip de produse; practic aceasta este ultima
faza in care ajunge un tratament inainte de
disparitia sa de pe piata.

Preturile medicamentelor
in Romania

Nu vom insista asupra considerentelor
care au favorizat luarea unei decizii ca cea de
reducere a preturilor, cum ar fi nivelul relativ
ridicat al nevoilor si cel relativ redus al
posibilitatilor sau constrangerile perioadei de
criza economica, ci ne vom rezuma la a atrage
atentia la pozitia Romaniei in raport cu contextul
international si asupra evolutiilor ulterioare.
Pentru ca – daca pana in momentul schimbarii preturilor vorbeam de o cerere
mare si o oferta relativ bine reprezentata pe majoritatea
ariilor terapeutice – ne temem ca deacum
incolo o parte a ecuatiei se va modifica si
aceea nu va fi cererea.

Romania s-a descurcat cum a putut
in ultimii 20 de ani in problema medicamentelor
si a preturilor acestora. In deceniul
trecut, dupa impactul initial cu industria
farmaceutica globala, autoritatile din sanatate
au „reusit” sa limiteze perspectivele dezvoltarii
producatorilor locali traditionali (inca de stat
la epoca respectiva) prin practicarea preturilor
mici si fixe la medicamentele locale in conditii
de instabilitate financiara, conditii in care doar
cativa producatori privati – mai mici, mai agili
si mai orientati catre piata – au reusit sa se
dezvolte.

In deceniul actual, autoritatile au optat
pentru dereglementarea preturilor la produsele
OTC si au abordat preturile la medicamentele
pe reteta – pana in 2009 – in general prin conservarea
preturilor in moneda forte la valoarea
din momentul intrarii pe piata. Spre comparatie,
in 1998 aveam o piata totala de 400 mil.USD,
cu 490 mil. unitati ce acopereau 2,8 mld. zile
de tratament, iar in 2008 de 1,95 mld. EUR,
cu 506 mil. unitati ce acopereau 4,8 mld. zile de
tratament; in materie de preturi, pretul mediu
ponderat al unei zile de tratament a crescut, intre
1998 si 2008, de la 16 centi la 39 centi pentru
medicamentele pe baza
de prescriptie
si de la 10
centi la 29
de centi pentru
produsele
OTC.

Aici este momentul potrivit pentru a
puncta cateva aspecte: preturile la medicamente
au fost in sens istoric sensibil mai mici
in Romania fata de Europa de Vest si chiar
fata de tarile vecine (spre exempli ficare, unul
din tre cele mai uzuale medicamente costa in
anii ’90 in Slovenia 8 dolari si era considerat
„ieftin”, iar in Romania costa 1,20 dolari),
iar preturile de producator practicate de
companiile farmaceutice in Romania, contrar
unui curent de opinie mai recent, nu au
fost lipsite de realitate (peste 40% din medicamentele
pe baza de prescriptie au fost inregistrate
direct la pretul cel mai mic din Europa,
iar aproape 50% au fost doar putin
peste pretul minim european, stiut fiind faptul
ca suntem o piata senzitiva la pret). Mai
mult, preturile la producator nu au crescut
la aceleasi medicamente; in timp ce o mare
parte a medicamentelor si-au pastrat preturile
nemodificate o perioada mare de timp (spre
exemplu, una din cefalosporinele injectabile
frecvent folosite a costat timp de peste 15
ani 13,00 CHF), o parte insemnata din medicamente
si-au redus preturile (spre exemplu,
Am picilina capsule costa la inceputul anilor
’90 peste 5 dolari, iar acum costa cca 80 de
centi). In schimb, au aparut mai multe medicamente
noi, care de regula au un pret mai mare
decat cele existente; la aceasta se adauga faptul
ca, datorita faptului ca cca 80% din medicamente
sunt de
im port, in perioadele
de devalorizare
pretul
creste in
m o n e d a
l o c a l a ,
in timp ce in moneda forte este constant. In
prezent, ca si in trecut, generarea preturilor la
medicamente se bazeaza pe adaosuri reglementate
de distributie si de farmacie care se aplica
preturilor de producator, conform tabelului 1.

In acest punct sunt urmatoarele comentarii:

In ceea ce priveste punctul de plecare,
vorbim de pretul ofe rit producatorului si nu
de costul acestuia, costurile fiind mai mari
sau mai mici, dupa caz, si variabile in timp;
interesul producatorului creste daca pretul
acceptat este mai mare decat costul sau de
productie si dispare daca este mai mic, ceea
ce inseamna ca producatorul poate aplica sau
nu un produs la aceasta grila de pret;

Aceasta constructie de pret nu este
foarte relevanta din punct de vedere al
cumparatorului; pentru pacient, pe langa
beneficiul terapeutic, important este costul
achitat in numerar, adica diferenta dintre
pret si suma acoperita de sistemul public
(prin gratuitate, compensare etc.)

Cum raspunde aceasta structura de preturi
realitatilor din piata vedem din tabelul 2, in care
pentru 2009 sunt trecute cifrele corespunzatoare
trimestrului 2, ca fiind singura perioada relevanta
pentru efectele noilor preturi.

Din cifrele din tabelul 2 se pot face
urmatoarele observatii:

Numarul produselor (in sensul de ambalaje
comerciale) de pe piata este in usoara
scadere, urmare fireasca a introducerii constrangerilor
de pret;

Structura pietei are cel putin trei intervale
valorice relevante: aproape jumatate
din piata este pana in 60 lei (12,50 EUR la
producator), si aproximativ cate un sfert este
peste 365 lei (75 EUR la producator), respectiv
intre cele doua repere valorice; acest
fapt sugereaza ca natura problemelor, ca si
costul solutiilor, sunt diferite;

Prima reactie a pietei in trim.2 2009, in
ciuda reducerii preturilor la un numar mare de
produse (in medie cu 10%) este usoara scadere
atat a ponderii medicamentelor sub 12,50
EUR, cat si a celor sub 75 EUR.

Pretul mediu ponderat la medicamentele pe
baza de prescriptie a crescut la nivel de distributie
de la 4,8 EUR in 2008 la 5,0 EUR in 2009,
ceea ce nu ar trebui sa constituie o surpriza in
conditiile in care nivelul pretului mediu ponderat
la medicamentele originale este de 10 EUR,
la genericele de marca de 2-2,50 EUR, iar la genericele
fara marca de cca 1 EUR. Aceste niveluri
de pret nu sunt nici mari, nici anormale;
dimpotriva, la standarde europene sunt mici si
ne va fi foarte greu sa le reducem suplimentar.