Riscul cardiovascular, reconsiderat de Ghidul European

Interviu cu prof. dr. Luis M. Ruilope

Interviu cu prof. dr. Luis M. Ruilope

Absolvent al Universitatii de Medicina din Madrid, Luis M.
Ruilope este Presedintele Societatii Spaniole de Hipertensiune.
De asemenea, este membru al comitetului editorial al ” Journal
of Hypertension”, „Blood Presure”, „Medicina Clinica”, „Hypertension”,
„Journal of Human Hypertension”, „Journal American
Society of Nephrology and Nephrology, Dialysis & Transplantation”.
Prezent la Bucuresti, pentru prima data in Romania, cu
ocazia Conferintei PROCARDIO, a prezentat ideile principale ale
Ghidului European de Hipertensiune. Acest ghid traseaza liniile
directoare pentru managementul hipertensiunii arteriale si a
fost realizat prin colaborarea dintre Societatea Europeana de
Hipertensiune (ESH) si Societatea Europeana de Cardiologie
(ESC). Printre autori se numara si prof. dr. Luis M. Ruilope, care a
acordat pentru Pharma Business un interviu in exclusivitate.

La cat timp este revizuit ghidul
pe care l-ati prezentat?

Ghidul european de hipertensiune a fost publicat
pentru prima oara in anul 2003. Inainte aparitia
acestuia am respectat liniile directoare ale Societatii
Internationale de Hipertensiune, publicate in 1999.
In ceea ce priveste revizuirea ghidului, ea s-a facut
anul acesta.

Ce determina revizuirea unui
ghid de practica?

Ghidul trebuie actualizat in functie de ceea ce
se publica intre timp. In fiecare an, apar noi date
stiintifice, noi dovezi, care sunt publicate si facute
cunoscute in lumea intreaga. Dupa parerea mea,
un asemenea ghid ar trebui sa fie actualizat in fiecare
an, in pe baza noilor dovezi aparute.

Tocmai in acest sens, al progresului rapid
in medicina, cinci ani pentru reconsiderarea
ghidului, nu inseamna prea mult?

Da, este adevarat. Este un interval prea mare
de timp, pentru ca apar modificari atat la nivel terapeutic,
cat si la nivelul managementului medical. De
exemplu, acum se pune problema inceperii terapiei
timpurii, initiata intr-un moment precoce al bolii,
iar tensiunea arteriala trebuie scazuta sub valorile
care erau considerate optime anterior. In ceea ce
priveste tratamentul, acum se folosesc combinatiile
fixe. Acestea trebuie folosite pe o scara mai larga
pentru ca asigura o combatere mai buna a valorilor
crescute ale tensiunii arteriale, dar si o mai buna
complianta a pacientului.

Preconizati ca pe viitor acesta updatare sa
se faca la un interval mai scurt de timp?

Probabil ca da, aceasta posibiltate va fi in atentia
noastra, dar revizuirea depinde si de prezentarile
stiintifice, a lucrarilor prezentate in urmatorii 2 – 3
ani. Se pare ca in 2010 va avea loc urmatoarea actualizare
a ghidului european.

Americanii mai asteapta cu reactualizarea ghidului
lor pentru ca in 2008, 2009 si 2010 se vor
publica rezultatele unor studii de specialitate importante
de care vor tina seama.

Care sunt deosebirile intre Ghidul american
de Hipertensiune si cel european?

Ghidul american se refera numai la tensiunea
arteriala, cel european ia in considerare tot contextul
cardiovascular. Urmatorul ghid american va
semana cu cel european, adica va lua in considerare
intregul risc cardiovascular. De fapt noi avem
nevoie de un ghid comun pentru riscul cardiovascular.
Asta inseamna tensiunea arteriala, lipidele,
diabetul zaharat, sindromul metabolic etc.

De ce sunt necesare aceste ghiduri, cum
ajuta efectiv medicul?

Ghidul nu este important pentru ca medicii
nu acorda prea multa importanta ghidului. Da, se uita in ghid, dar dupa opinia mea este nevoie de
un ghid simplificat, care sa contina mesaje clare.
Medicii generalisti, medicii de familie si cei de medicina
muncii sunt cei care depisteaza primii si evalueaza
riscul cardiovascular. Tocmai pentru acestia
este nevoie de mesaje simple, clare prin care sa depisteze
afectarea organului tinta.

Acest ghid contine astfel de mesaje?

Ghidul este un document amplu, greu de citit si
de aplicat in aceasta forma in practica de zi cu zi. Eu
insumi am intampinat dificultati in aplicarea algoritmului
prezentat de ghid. Dar la ghidul stufos, publicat
in luna iunie, exista si versiunea concisa, publicata
in luna septembrie a acestui an. De aceasta versiune
scurta, dar explicita este nevoie in practica de zi cu
zi. Aici mesajul este clar si sunt de parere ca trebuie
publicat in revistele de specialitate.

Ce aduce nou Ghidul European
de hipertensiune?

Ghidul european de hipertensiune pune un accent
deosebit pe faza initiala a afectarii pacientului,
moment in care medicii trebuie sa fie extrem de
vigilenti si activi. Medicul consulta un pacient si face
anumite constatari medicale pe baza carora poate
aprecia daca pacientul are un risc adaugat ridicat sau
mediu. In functie de aceste constatari ale medicului,
in urma evaluarii clinice si paraclinice a pacientului,
ghidul ne recomanda ce avem de facut, pentru ca
acesta este rolul ghidului: de a da o recomandare, un
sfat. Pana la urma tot medicul este acela care ia decizia.
In practica eu ma bazez mult pe experienta mea
si stiu ca in majoritatea cazurilor exista mai mult de o
posibilitate pentru rezolvarea unui caz.

Care sunt tintele tratamentului
hipertensiunii dupa noul ghid?

La pacientii hipertensivi primul obiectiv al
tratamentului urmareste o reducere maxima si pe
termen lung a riscului cardiovascular total. Aceasta
implica atat reducerea tensiunii arteriale cat si
a tuturor factorilor reversibili de risc asociati. Tensiunea
arteriala trebuie redusa la valori mai mici
de 140/90 mmmHG (TAS/TAD) si chiar la valori
mai mici daca sunt tolerate. Pentru pacientii diabetici
sau pentru cei cu risc inalt si foarte inalt,
cum ar fi cei cu afectiuni clinice asociate precum
accident vascular cerebral, infarct miocardic,
disfunctie renala sau proteinurie, tensiunea
arteriala trebuie scazuta sub 130/80 mmHg. In
pofida initierii tratamentului, reducerea tensiunii
poate fi dificila mai ales daca targetul este de sub
130 mmmHg. Dificultati aditionale pot aparea la
varstnici si la diabetici, si in general, la pacientii
cu afectare cardiovasculara.

Exista o reconsiderare a clasificarii
nivelurilor tensiunii arteriale?

Tensiunea arteriala optimala este cea care
are valori ale tensiunii sistolice sub 120, iar diastolica
sub 80 mmHg. Cu valori de 120 – 129 sistolica
si 80 – 84 mmmHg – diastolica, este definita
tensiunea normala, iar valori de 130 – 139/85 – 89
mmHg definesc o tensiune normal inalta. Urmeaza
apoi hipertensiunea de grad 1, 2 si 3 si hipertensiunea
sistolica izolata. In anii trecuti, am considerat
hipertensiunea arteriala ca o consecinta, fara
sa controlam fazele incipiente. In acest context,
incepand tratamentul din timp, si la timp, precoce,
am obtinut rezultate mai bune. Este foarte important
momentul de initiere a terapiei.

Recomandati medicilor sa foloseasca
ghidul in practica lor zilnica?

Ghidul nu este lege, dar ne ajuta sa intelegem
mai bine boala cardiovasculara. Are titlu de recomandare
si lasa medicului locul propriei initiative,
fara sa scape insa din atentie si afectarile altor organe,
cum ar fi rinichiul. Clinicienii nu pot sa nu
imi dea dreptate ca faza cea mai importanta este
momentul cand se identifica factorii de risc cardiovasculari.
Pentru acesta prima faza ghidul are
indrumari utile in evaluarea corecta a factorilor de
risc, precum si modalitatea lor de asociere. Ghidul
considera sindromul metabolic un killer, un factor
de risc inalt cardiac, al doilea dupa HTA.

Daca riscul este considerat inalt, trebuie sa
se actioneze imediat. Medicul are datoria morala,
etica, de a asigura o durata de viata cat mai lunga
pacientului cu risc si afectare cardiovasculara. Prelungirea
numai cu sase luni a vietii unui astfel de
pacient reprezinta o atitudine corecta a medicului
curant. O actiune buna in faza a doua de afectare
poate preveni decesul.

Cum se poate imbunatatii complianta?

Ghidul actual insista foarte mult pe acest aspect,
al compliantei pacientului la tratament.
Cum? Simplu, prin simplificarea tratamentului si
reducerea numarului de doze/zi si acordarea unei
atentii deosebite efectelor adverse!