Medicii de familie au toate motivele sa fie afectati de stres: programul, pacientii,
colegii, schimbarile dese in sistemul de lucru, situatia economico-financiara
generala, probleme personale pentru care nu ramane niciodata timp. Pe langa
toate aceste unii medicii sunt mai vulnerabili la stres si din cauza trasaturilor de
personalitate pe care le au.

p>Cei mai multi vad stresul ca pe o
componenta fireasca a vietii. Şi,
in buna masura, asa este. Stresul
are si parti bune in sensul ca poate
motiva, poate mentine atentia
concentrata etc. Dar poate avea si un constant
rol in degradarea mentala, psihica si fizica a persoanei.
Adesea persoana trece printr-un proces
neconstientizat de alterare a stilului vietii, al
personalitatii. De exemplu, un stres profesional
prelungit poate face persoana sa devina iritabila,
agresiva, depresiva, impulsiva. In timp toate aceste
reactii la stres devin trasaturi de personalitate.

Rolul psihologic
al medicului de familie

Fiecare om, atunci cand se naste, are un rol
cronologic. Poate fi prim nascut, al doilea nascut,
copil de mijloc, mezin sau copil unic. In acelasi
timp, din dorinta de a-si gasi un loc in familie,
isi asuma si un rol psihologic care poate fi similar
cu cel dobandit prin nastere sau poate fi diferit.
De exemplu, o persoana care din punct de
vedere cronologic a fost a doua nascuta, putea
sa-si aleaga si sa pastreze de-a lungul vietii rolul de
prim nascut. Fiecare rol are caracteristicile sale si
e important sa fie cunoscute si dezvoltate. E mai
usor sa constientizezi calitatile si sa le folosesti,
decat, in mod constant, sa incerci sa dezvolti alte
calitati.

Multi dintre medicii de familie, indiferent
de rolul cronologic avut, au adoptat rolul
psihologic de prim nascut sau de copil unic.
Aceste roluri sunt asemanatoare, diferenta este
ca, pentru copilul unic, poate sa fie mai greu
sa dea si sa primeasca deoarce nu s-a antrenat
in acest sens, pentru ca nu a avut frati. Astfel,
medicul e cel ce se descurca mai bine in lucrul
individual decat in echipa. Desigur are o
retea de specialisti si trimite pacientii la ei dar
in cabinet relatia e 1 la 1 cu pacientul. Marea
asemanare dintre cele doua roluri si principala
calitate este asumarea responsabilitatii. Desigur,
de aici decurge si marele risc: supraresponsabilizarea.
Sau imposibilitatea medicului de a
refuza, de a amana si continua dorinta de a rezolva
cat mai multe lucruri.

Convingeri gresite si rolul lor
in mentinerea stresului

Conform teoriei adleriene, stilul vietii (personalitatea)
se formeaza in primii ani de viata. Atunci ne alcatuim un set de reguli,
o harta cognitiva formata din convingeri legate
de sine, ceilalti, lume si etica. Acest set de reguli
nu poate fi bun sau rau, este creatia subiectiva a
fiecaruia. Insa in decursul primelor experiente
ne putem forma si convingeri gresite. Iar la acest
fapt se ajunge pentru ca e mai putin important
ceea ce se imtampla, ci ceea ce credem noi despre
ce se intampla. Exemple de convingeri gresite
pot fi: „Nu valorez decat daca fac lucrurile perfect”,
„Nu pot sa am ceva pentru mine decat
daca ma sacrific”, „Ceilalti sunt acolo pentru
a-mi vana greselile”, „Lumea este un loc periculos
unde in orice moment poti pierde tot”. Astfel
de convingeri sau altele asemanataore pot avea
si medicii de familie. Şi poate mult timp le-au folosit,
i-au ajutat sa obtina succes, dar sunt momente
in care ii incurca, ii fac sa acumuleze mult
prea mult stres.

Important este ca ei sa constientizeze ca au
astfel de convingeri si sa ajunga sa-si implineasca
nevoile prin alte metode mai putin autodistructive.
Cand vorbim de nevoi, vorbim de nevoia de
a apartine si de a fi semnificativ. Fiecare incearca
sa-si implineasca aceste nevoi atat in familie cat si
in mediul profesional. Iar aceste nevoi pot fi implinite
si altfel decat prin autosacrificiu.

Hiperactivitatea adultului

Traim intr-o lume in viteza. Şi medicii de
multe ori trebuie sa-si traiasca si viata personala
si cea profesionala pe repede inainte. Prinsi
intre sarcinile familiei, intre scurte socializari,
intre zeci de pacienti la usa si la domiciliu si
manifestati stiintifice. Multi medici de familie
si-au extins serviciile oferite pacientilor si
asta le-a cerut un efort in plus. Aproape fara
sa realizeze au dezvoltat un stil de viata hiperactiv.
Sunt impulsivi, se implica in multe
activitati, nu reusesc sa le finalizeze, amana,
vorbesc repede sau nu termina fraze. Uneori le
este teama ca daca nu sunt stresati si in viteza
nu fac nimic, nu rezolva lucruri. Mai exista si
o puternica nevoie de control, ce creste direct
proportional cu teama ca nu detin controlul
sau ca nu detin nimic. Devin tot mai obositi,
iritabili. E important de stiut ca aceasta hiperactivitate
este determinata de mediu, poate de
conditiile economice actuale si in timp uzeaza
psihic, mental si fizic persoana.
E important ca medicul sa pastreze programul
normal de somn, sa adoarma si sa
se trezeasca la aceiasi ora, sa prioritizeze sarcinile,
sa spuna NU, neutru dar ferm, momentele
de relaxare trebuie sa fie cat mai dese
spontane si nu planificate pentru vacanta sau
unele week-end-uri.

Factorii externi

Vulnerabilitatea la stres poate sa apara si
din cauza unor factori externi sau exo geni.
Poate fi vorba de poluare, de trafic, de calitatea
proasta a serviciilor, dar, mult mai acut
in aceasta perioada, de criza financiara si
economica. Pentru multi aceasta criza a parut
la inceput o exagerare, apoi au simtit ca se
apropie si de noi, apoi au simtit-o personal.
Iar acum aceasta criza este unul dintre acei
factori stresti ce dureaza de mult timp si poate
avea efecte asupra sanatatii fizice si psihice si
asupra integritatii personalitatii.
Mult mai multi oameni au venit la cabinetul
de psihoterapie. O parte dintre ei activand
in profesii liberale. Şi de la mici stari
de disconfort cauzate de stresul profesional
au ajuns la somatizari. Sunt oameni care au
trecut intai pe la spitalul de urgente acuzind
grave probleme respiratorii sau cardiace. Probleme
ce nu au putut fi identificate in urma
investigatiilor medicale. De fapt problemele
erau de natura psihica, dar cu simptome
fizice. Psihologul individual Alfred Adler
vorbea de jargonul organelor si de mesajul
transmis de suferintele organice. Functiile
corporale, spunea Adler, „vorbesc un limbaj
care este de obicei mai expresiv si dezvaluie
opinia individului mult mai clar decat o pot
face cuvintele”.

Astfel simptomele respiratorii pot transmite
mesaje de genul: „Nu mai pot suporta
acest aer”, „Nu mai inghit tot ce mi se
intampla”, „Ma sufoc in locul acesta”.
Problemele cu inima pot spune: „Nu am
inima sa indur asta”, „Imi face inima grea”. De
asemenea poate sa apara si o oboseala cronica
ceea ce in jargonul organelor ar insemna:
„M-am saturat, am obosit, de asta” sau „Ma
uzez”.

Organul care sufera este adesea organul
inferior din punct de vedere genetic sau
vazut ca inferior in istoria familiei („toti au
sufe rit de…”) sau ales simbolic de client cum
este inima in general aleasa sau pentru ca e la
moda, de exmplu astmul e la moda.
Pentru cei influentati negativ de criza,
aceste simptome se manifesta in special in
legatura cu munca. Cele mai multe crize le
au pe drum spre munca, la munca sau atunci
cand se gandesc intamplator la munca.

Factori stresori in viata medicului

Un studiu calitativ coordonat de College
of Family Physicians, Canada, a identificat
principalele cauze de stres ale medicilor. Factorii
stresori personali includeau si trasaturile
de personalitate si nevoia de a echilibra familia
si cariera. Cei mai multi medici simteau
o mare responsabilitatea dublata de asteptari
inalte de la ei insisi. Iar factorii stresori profesionali
se refereau la: pacientii provocatori,
supraincarcarea programului, limitele
de timp, probleme legate de competenta,
provocarile documentatiei si managmentului
cabinetului. Fata de acesti stresori strategiile
de contracarare dezvoltate au fost: stabilirea
unor limite de timp, participarea la
formarea medicala continua, solicitarea ajutorului,
imbunatatirea relatiei medic-pacient,
gasirea unor forme de remunerare, realizarea
programarilor.

Sanatatea le-a fost afectata celor care au
participat la studiu in special de lucru sub
presiunea timpului, de lipsa de suport din
partea colegilor, impunerea unor reglui si
regu lamente, sentimentul ca sunt subevaluati
si preocuparile financiare.

Strategiile de reechilibrare sunt psihologice,
biologice, sociale, spirituale. Cele spirituale
vizeaza autocunoastere, priritizarea valorilor,
reflectarea.

Leave a reply